Vă puteţi imagina o lumea a bărbaţilor fără cravată? Fără multitudinea de dungi şi culori, picăţele şi pătrăţele, carouri şi imprimeuri. Cravate cu desene, cu steaguri, tematice, presidenţiale cu dungi în diagonale, din mătase, din cîrpă, de înnodat, cu elastic, cu noduri mari şi noduri mici, în trei, în patru, chiar în şapte îndoituri, late şi înguste, lungi şi scurte, ţipătoare şi discrete, cu insemne de club, de armă, militare şi civile…
...............................................
Inutil accesoriu bărbătesc, leneş şerpuitor pe burţile greu de ascuns, “gîtlegău” atîrnător prin mîncare, este singura pată de culoare ca pana la papagal în cenuşiul-negriul-alburiul costumelor noastre, între pantofii cremuiţi şi chelia lăcuită. Folos? Cît globurile pe pomul de Crăciun sau cît rama la fotografie? Cît ghiveciul pentru floare sau cît coperta pentru carte? Dacă orice accesoriu ar avea vreo funcţie, care ar fi funcţia practică a cravatei? Acoperitoare pentru nasturii de la cămăşi? Intermezzo între părţile sacoului? Platformă vişinie pentru acul de cravată din aur? Mijloc de încriptare a unui mesaj către comunitate? Cîte una sau toate la un loc.
De la ososul zurbagiu cochet pînă la patronul hipertensiv şi supraponderal toţi ne încrăvăţim! De ce?
...............................................
Vă puteţi imagina starea “fără cravată”, starea de priveghere-preaveghere la orice amănunt, de suspiciune faţă de orice-i “moft”, privirea ascuţit-acră faţă de tot ce-i inutil şi despre care nu ştii de unde vine? E starea bunicilor noştri “fără cravată”.
...............................................
Ei măcar ştiau, aşa naiv cum îşi explicau ei… ei ştiau de ce NU, noi, generaţie gîtuită şi cu glasul stins în faţa oamenilor cumsecade, nu ştim de ce DA, aşa cum nu ştim de ce facem brad, cozonaci de paşti, ouă roşii, de ce tăiem porc la sărbătoare de prunc, aşa cum ştim de ce tăiem miel la moarte de Dumnezeu.
...............................................
Starea “fără cravată” nu este o stare de relaxare, aşa cum au venit politicenii noştri la primele negocieri, este stare de trezie, stare de strajă, aşa cum repeta Marcu Nichifor (tot fără cravată) “să fim cu maaare bagare de samă!!!”-
...............................................
Starea de "fără cravată" este starea în care lăsăm starea socială la o parte, "doftoricirile", funcţiile, lozincile, formulele, prefixele şi cărţile de vizită.
...............................................
Suspiciunea, fariseismul, legalismul şi circumspecţia inutilă sînt învecinate cu acestă stare. Sigur! Dar nu aşa este tot creştinismul? Nu imediat ne bate pe umăr păcatul din dreapta? Binefacerea care devine diabolic act.
...............................................
Poate că ne-ar trebui o generaţie descrăvăţită, o generaţie care să refuze a purta ornamentul în favoarea unei declaraţii vestimentare, cu “moft” profetic, că este în starea de nelinişte care precede răspunsul la întrebarea DE CE?
...............................................
https://mariuscruceru.ro/2009/01/05/fara-cravata/
Marius Cruceru 
nickelhapa e un instrument dragut insa dupa umila mea parere de folosit numai pentru muzica folclorica norvegiana, suedeza sau alta muzica „vikinga”. instrumentul prezinta o complexitate inutila, butoane pentru a freta coardele unui tip de viola (bow instrument). nickelharpa este un exemplu de cum se poate complica un instrument. partea de sus a europei (peninsula scandinava) e cunoscuta pentru experimente de acest gen un alt exemplu asemanator este hardingfele. vioara (sau viola, vb de familia de instrumente) este un instrument pot sa spun perfect, pentru ca e simplu si eficient!
ai prins perfect ideea. numai cineva care are multă răbdare şi foarte mult timp poate să facă ceva atît de complicat cînd poate fi mai simplu. Spiritul nordic.
Te prinzi să facem o chitară cu mai multe corzi? O tranformare, mă gîndesc la o adaptare.
Să stricăm o chitară ieftină ca să facem un experiment.
as avea o chitara buna de desfacut insa nu stiu daca se merita sa ne „chinuim”. eu am mai meditat la subiectul asta, nu stiu cat de eficient va fi instrumentul, am vazut multe incercari pe chitara clasica incepand cu modelele lui Torres si Manuel & Jose Ramirez pana in vremurile noastre. si eu ma gandesc la mai mult bas (toti chitaristi se gandesc la asta) insa eu am ajuns la concluzia ca nu este eficinet. in primul rand scalelenght ul, apoi felul in care se va tasta gatul pentru bas (pt ca i trebuie o compensatie) apoi daca basul vibreaza liber (ca la teorba) nici asta nu mi place pentru ca se limiteaza la cateva sunete „prestabilite”. dar merita experimentat.
dau un tube cu Pundit Hariprasad Chaurasia, ma fascineaza cat de simplu e bansuri ul si cat de bine poate sa sune.
Se poate lucra la asta, cu scalelenght-ul. Mai complicat este cu corzile.. din ce faci corzile.
eu mă gîndeam la vibrat liber si scordaturi.
Foarte frumos, bansuri are sunetul de caval. Este deschis la ambele capete?
Ce instrument este cel cu corzi tinut vertical, nu vad bine. Am recunoscut TAbla?
bine zis cu corzile! si eu m am gandit la asta, de unde corzi.
bansuri ul nu e deschis la ambele capete, este un flaut simplu.
instrumentul vertical se numeste tampura si e folosit in muzica indiana carnatica si hindustani pentru acompaniament. pentru ca muziCa Clasica indiana este monocordica tampura este actionata numai cu mana dreapta pe coarde libere fara a freta gatul. seamana cu un sitar si e din aceasi familie de instrumente care include si veena.
tabla apara binenteles in toate „tarafurile” indiene. cred ca in clip este Zakir Hussain considerat one of the best. dau mai jos un clip tot cu Hariprasad ceva mai recent cu un alt tabla ist celebru Vijay Ghate, „discutie” tabla/bansuri. ambi percutionisti (si Chaurasia) au colaborat cu Mclaughlin la proiectul Shakti.
EXCELENT! TREBUIE SA O TRIMIT UNUI PRIETEN!
Shakti a fost unul dintre albmele mele preferate.