Lansarea va avea loc în sala mare a Primăriei Oradea, începînd cu ora 17.00, astăzi, 5 noiembrie.
Vor vorbi despre carte și despre noul jurnal lansat prof. dr. Vasile Muscă, prof. dr. Blaga Mihoc, IPS dr. Virgil Bercea, conf. dr. Marius Cruceru.

Iubirea de elogiere omenească să se rușineze și să se dea înapoi în fața iubirii de adevăr

Sfîntul Augustin, morfologia unei paradigme, este o apariție remarcabilă în peisajul foarte arid al studiilor augustiniene românești.
Așa cum remarca colegul Alexander Baumgarten, bibliografia în limba română referitoare la Augustin este superbă, dar lipsește. Există cîteva studii și monografii de interes general, vreo două studii de specialist, iar la nivelul articolelor, prin comparație cu ce se întîmplă în mediile universitare din restul lumii, situația este destul de tristă.

Augustin, teolog, filozof, personalitate polivalentă a fost studiat de teologi, de lingviști, de filozofi. Domnul Ioan F. Pop încearcă un drum riscant și pariază pe o miză foarte mare: încearcă să analizeze opera lui Augustin din perspectivă filozofică. Acesta, pe lîngă teologia augustiniană, este unul dintre cele mai bătătorite drumuri. Greu să spui ceva nou după atîtea secole de studii augustiniene.

Domnul Pop, sub îndrumarea profesorului Muscă, reușește să exploreze baza teoretico-doctrinară a episcopului de Hippona intuind unde se află miezul întregului sistem augustinian: cristologia. Pentru a realiza această analiză, poetul și filozoful orădean încearcă să identifice principalele stații în drumul pe care Augustin l-a făcut înspre credință. Abordarea sistemului filozofico-teologic augustinian din perspectiva itinerariului paideic pare o cheie hermeneutică destinată succesului. De reținut faptul că autorul studiului nu izolează filozoficul de teologic și teologicul de filozofic, în lumina ultimelor studii de interpretare ale operei lui Augustin, ocolind paradigma proiectivă din prezent asupra trecutului cînd vorbim de sistemul de organizare a științelor în secolul IV-V.

Domnul Ioan F. Pop analizează modele de gîndire, filtrele hermeneutice prin care a fost trecută opera lui Augustin în lumina factorilor care au determinat formarea sa filozofico-teologică, încercînd să sintetizeze un model (care merită o continuă analiză și o propunere) paideic, înțelegînd acest termen în accepțiunea sa etimologică inițială, de formare și însușire a înțelepciunii.

Deși studiul, care are tot ce este necesar unei monografii de acest fel, nu consultă întotdeauna originalul latinesc și nu beneficiază de resursele cele mai exhaustive și mai noi, domnul Pop reușește să cîștige pariul pe care ni-l propune beneficiind de o intuiție științifică ce merită a fi explorată și în alte studii ulterioare.

În studiu se vorbește despre un statut paradigmatic al autorului de teologie, al scriitorului de filozofie, în cazul de față: Augustin. Ne este descris un Augustin vulnerabil, gata sa revizuiască, să retragă, să corecteze, asumîndu-și naivitățile, neștiința, căderile, erorile de metodă, scăpările. Fericiți sîntem că Augustin a lăsat urmele formării lui, și-a scris Retractațiile, a lăsat revizuiri, luîndu-ne martori și la maturitate și la tinerețe. Sîntem fericiți că avem Confesiunile, adevărată radiografie a itinerariului său paradigmatic, cum spune domnul Pop, o iluminare progresivă a drumului care duce de la eșec la credință.

Drumul filozofic de la Platon și neoplatonism, cu deschidere spre mistica orientală și iudaică, cu vizite la autorii creștini greci, cu instrumente bine ascuțite cum ar fi gramatica, literatura, retorica, se oprește la Trinitate. Acest drum, așa cum remarcă autorul lucrării este savuros,

Augustin fiind prea literat ca să fie sistematic, prea artist ca să fie riguros, s-a lăsat cucerit de idee, abandonîndu-se aproape unei hedonistici a argumentări. Rigoarea prea strictă este abandonată în favoarea patosului.. Ambiguitatea scrisului său, cîtă există, vine din literaritatea acestuia, din dimensiunea nesistematică a discursului său gnoseologic. …. Uneori folosește un limbaj metaforizant la limita invectivei, alteori poetizează la limita filozofării…plasticizînd cu mare vervă stările sale interioare,… la fel cum apelează frecvent la șarjele ironiei, aspe mai puțin remarcat. (pp. 14-15)

Drumul formării filozofului-teolog este analizat între întuneric și lumină, imoralitate și praxis pietatis, îndoială și credință, mistică și rațiune, diatribă și confesiune, dar înțelegînd convertirea din grădina Milanului ca un început de proces, ca început de călătorie formatoare, deși paralela cu drumul Damascului nu a fost amintită doar o dată. Augustin este un model pentru intelectualul frămîntat în postmodernitate pentru că

Aflat între două lumi, cea antică și începuturile celei medievale, Sf. Augustin este mai degrabă un om al intervalului. El continuă o lume veche, redimensionînd, cu ajutorul acesteia, elementele noii lumi. Ca orice interval, el este unul de criză. Iar dimensiunea sa paradigmatică poate fi dată și de felul său personal, de modul cum a știut să răspundă la această criză. El este criticul obiectiv al lumii vechi, concomitent cu postura de promotor al lumii noi. Fundamentul caracterului paradigmatic este dat, apoi, de profunzimea și plurivalența scrisului său. (p.21)

Tocmai din aceste pricini merită să urmărim cu atenție în descrierea făcută de domnul Pop traiectoria intelectuală augustiană, poate că într-un astfel de model vom găsi răspunsul la criza educației filozofice și teologice care ne paște de o vreme încoace.