Vă puteţi imagina o lumea a bărbaţilor fără cravată? Fără multitudinea de dungi şi culori, picăţele şi pătrăţele, carouri şi imprimeuri. Cravate cu desene, cu steaguri, tematice, presidenţiale cu dungi în diagonale, din mătase, din cîrpă, de înnodat, cu elastic, cu noduri mari şi noduri mici, în trei, în patru, chiar în şapte îndoituri, late şi înguste, lungi şi scurte, ţipătoare şi discrete, cu insemne de club, de armă, militare şi civile…
...............................................
Inutil accesoriu bărbătesc, leneş şerpuitor pe burţile greu de ascuns, “gîtlegău” atîrnător prin mîncare, este singura pată de culoare ca pana la papagal în cenuşiul-negriul-alburiul costumelor noastre, între pantofii cremuiţi şi chelia lăcuită. Folos? Cît globurile pe pomul de Crăciun sau cît rama la fotografie? Cît ghiveciul pentru floare sau cît coperta pentru carte? Dacă orice accesoriu ar avea vreo funcţie, care ar fi funcţia practică a cravatei? Acoperitoare pentru nasturii de la cămăşi? Intermezzo între părţile sacoului? Platformă vişinie pentru acul de cravată din aur? Mijloc de încriptare a unui mesaj către comunitate? Cîte una sau toate la un loc.
De la ososul zurbagiu cochet pînă la patronul hipertensiv şi supraponderal toţi ne încrăvăţim! De ce?
...............................................
Vă puteţi imagina starea “fără cravată”, starea de priveghere-preaveghere la orice amănunt, de suspiciune faţă de orice-i “moft”, privirea ascuţit-acră faţă de tot ce-i inutil şi despre care nu ştii de unde vine? E starea bunicilor noştri “fără cravată”.
...............................................
Ei măcar ştiau, aşa naiv cum îşi explicau ei… ei ştiau de ce NU, noi, generaţie gîtuită şi cu glasul stins în faţa oamenilor cumsecade, nu ştim de ce DA, aşa cum nu ştim de ce facem brad, cozonaci de paşti, ouă roşii, de ce tăiem porc la sărbătoare de prunc, aşa cum ştim de ce tăiem miel la moarte de Dumnezeu.
...............................................
Starea “fără cravată” nu este o stare de relaxare, aşa cum au venit politicenii noştri la primele negocieri, este stare de trezie, stare de strajă, aşa cum repeta Marcu Nichifor (tot fără cravată) “să fim cu maaare bagare de samă!!!”-
...............................................
Starea de "fără cravată" este starea în care lăsăm starea socială la o parte, "doftoricirile", funcţiile, lozincile, formulele, prefixele şi cărţile de vizită.
...............................................
Suspiciunea, fariseismul, legalismul şi circumspecţia inutilă sînt învecinate cu acestă stare. Sigur! Dar nu aşa este tot creştinismul? Nu imediat ne bate pe umăr păcatul din dreapta? Binefacerea care devine diabolic act.
...............................................
Poate că ne-ar trebui o generaţie descrăvăţită, o generaţie care să refuze a purta ornamentul în favoarea unei declaraţii vestimentare, cu “moft” profetic, că este în starea de nelinişte care precede răspunsul la întrebarea DE CE?
...............................................
https://mariuscruceru.ro/2009/01/05/fara-cravata/
Marius Cruceru 
Nathan o sa ajunga pastor !
Așa să fie… Asta zice și păstorul părinților lui,… că Dumnezeu are planuri mari cu el..
Intr-o zi, l-am rugat pe sotul meu sa ma ajute sa bat spuma de ou, Andrei, baietelul meu de 4 ani jumate,intra in bucatarie si foarte mirat ca isi vede tatal „la oala” face ochii mari si intraba: „tati, tu esti fata?!”
E foarte atasat de tatal lui.
Ha, ha, ha, Vio, asta este bună de spus mai departe.
O voi spune la Fabrica de bărbați…. cînd voi vorbi despre rolurile în familie.
Domnul v-a binecuvîntat cu o familie minunată, un soț bun și un tată bun.
Așa să vă țină El, mai ales prin încercările prin care ați trecut și treceți.
interesanta perceptia baiatului (cool vs cute)…
cit priveste problema amestecarii celor 2 limbi pe care le cunoaste, consider ca e o problema de educatie (sau ‘comoditate’) din partea parintilor.
Am o fetita de 6 1/2 ani, si e in al 3-lea an de scoala in limba engleza.
Acasa, in vorbirea de zi cu zi, cind ‘comite’ un asemenea amestec, trebuie sa reformuleze toata fraza fie in engleza, fie in romana; daca ii adresez o intrebare in limba romana, trebuie sa-mi raspunda in limba romana, iar daca ii vorbesc in engleza trebuie sa dialogheze in engleza.
Regresia inregistrata pina acum este scrisul in limba romana unde grupurile che/chi/ghe/ghi/ge/gi/ce/ci sint uneori folosite gresit si mai rar probleme cu v/f (cind avea doar 4 ani, cititul si scrisul in lb. romana mergeau perfect).
Dar avem si vacante sa recuperam, sa ne re-educam 🙂
Draga Xfinger, problema cu bilingvii nu este așa de simplă. am scris două lucrări în cadrul programului de doctorat pe problema bilingvismuliu și biculturalismului. Simplifici prea mult problema. Etnicii care trăiesc în alte spații percep cele două limbi în mod cu totul diferit decît cei care vorbesc limba engleză ca pe o limbă de acces la bibblioteci.
Depinde care este mediul majoritar în care trăiește fetița ta.
Foarte bine că îți cultivi astfel fetița. Și mama lui Nathan face același lucru, dar trebuie să ții cont că Nathan este un pic mai mic.
Uneori părinții lui Nathan se fac că nu înțeleg și îi spun: Repetă, nu înțeleg, obligîndu-l pe acesta să repete toată fraza fie într-o limbă, fie în cealaltă.
Este o metodă bună, dar fenomenul amestecului nu poate fi evitat.
Voi unde trăiți?
Tocmai pentru ca tendinta ‘naturala’ este amestecul – si care cred ca produce de fapt pe termen lung diminuarea vocabularului si ‘deteriorare’ semantica – de aceea incercam sa ne educam sanatos.
Mediul majoritar in care traim este unul cu peste 95% engleza si sub 5% irlandeza. Acasa vorbim 60% engleza si 40% romana. Exercitiile care au in vedere largirea vocabularului sint facute atit in engleza cit si in romana.
Cit despre perceptie, cred ca se face in primul rind la un nivel superior, ulterior trecind prin asocierea cu limbajul. Tendinta in asociere va fi mereu nu neaparat catre una din limbi ca intreg ci mai degraba catre cuvinte, expresii care vin mai ‘comod’ sau par mai ‘cool’ (:D). Cu timpul, evident ca ponderea amestecului va migra catre limba vorbita mai frecvent.
Aha, pricep!
Foarte bine.
da, absorbția culturală și lingvistică este de neevitat… din fericire? din păcate?
Pot sa va dau si eu un exemplu de bilingvism. E oarecum ilar. Baietelul meu vorbeste la scoala si in activitatile zilnice olandeza, asta de 2 ani de zile, insa acasa vorbim numai romaneste. Sigur, diferenta este ca el a venit aici cand avea cinci ani, pana la aceasta varsta acumuland un bogat vocabular romanesc. Astazi a venit la mine si m-a trezit ca sa ne jucam, iar eu i-am spus ca am avut un somn profund. La care el ma intreaba: „Ce inseamna ‘profund’? Adica, ai dormit ‘bustean’?”
draga Tibi, una dintre metodele bune de păstrare a limbii, mai ales arhaismele, este citirea Bibliei în traducerea Cornilescu 🙂
try it!
nu stiu daca a fost o observatie de bine sau de rau cand un prieten din Anglia care a trait cativa ani in Romania mi-a spus ca noi cei R Moldova vorbim o romana mai simpla, ca acea din ‘cornilescu’ a spus el 🙂
nici eu nu stiu daca este de bine… Zimerman 🙂