De obicei dimineața ne trezește cîntecul păsărilor din copacii din fața blocului. Duminica auzim ca bonus și zgomotul clopotelor de la mănăstirea Greco-Catolică din vecinătate.
Ieri dimineață ne-am trezit într-un mod cu totul neobișnuit
Prima dată, cîteva răcnete: Băi, Băhăhăi, ascult-aici, băăăăăăăi…. .hăăiiiiii!
Din astea mai auzisem, dar de aici a început distracția. Rîsu-plînsu!
M-am uitat pe fereastră și ce văd: un bărbat îmbrăcat în alb, clătinîndu-se ca o salcie în bătaia aburului de alcool, una bucată Honda (cred) 4X4 cu dotări speciale, boxe puternice din care au început să sară spre ferestrele noastre sunete maneloase de dragoste, dar și cu celelalte teme comune manelelor românești: dușmanii mei, prietenii mei, copiii mei, banii mei și ahahaoleeeu.
(A propos, de la Cristi Bădiliță am aflat că în Franțuzia există o doamnă foarte respectabilă care a învățat românește numai ca să facă o teză de doctorat pe subiectul acesta: tematica manelelor românești. Trebuie să recunosc că subiectul este fascinant și ne putem da seama despre mentalitatea unui popor ascultîndu-i cîntecele.)
Din cînd în cînd, probabil, datorită unei înregistrări în direct se auzea manelolăutarul care spunea: Do Majori, hai băieti.
Mi-am dat seama repede că avem de-a face cu un Romeo modern și cu reeditarea scenei balconului, dispre care au căzut două borcane cu apă, dar care n-au nimerit luxoasa mașină… Balconul? Pe la etajul 4, scara vecină.
Pînă la un moment dat scena a fost comică, deși, de la alte balcoane au început să apară fețe stîlcite de somn, vădit iritate de scena shakesperiană improvizată.
Doi trecători au intrat în vorbă cu Romeomanelistul nostru, șmecheraș de Arad, după numărul mașinii, care își găsea cu greu echilibrul în jurul celor 130 de kg ale sale.
După vreo 10 minute, ca de obicei, am dat telefon la 112 și am chemat poliția. Mi s-a spus că sînt pe drum déjà și că au fost solicitați și de altcinea înainte.
Ei, aici începe chestiunea. Au trecut fix exact 25 de minute pînă mașina poliției cu indicativul BH 13 (nu cred în numere cu ghinion), după cum era scris pe habitaclu, a apărut timidă și s-a parcat rușinoasă lîngă micul monstru 4X4.
Polițiștii, vădit încurcați de greutatea autovehicului, greutatea manelistului și greutatea ghiulurilor de pe mina șmecherașului, i-au spus Bună Dimineața și nici n-au apucat să primească în creștet înjurăturile maneloiului, că mașina cu un șofer beat turtă a și demarat în trombă. Tinerii polițiști au rămas încurcați și umiliți în stradă sub privirile indignate ale celorlați locatari care se balconizau fără intenție.
De la fereastră am strigat polițiștilor: Opriți-l, domnilor, este beat turtă, va omorî pe cineva!!!
Polițiștii au luat-o în direcția opusă, fără viteză, fără girofaruri… fără agitație, ca niște fetișcane, care au fost date afară din discotecă pentru că li s-a descoperit vîrsta reală din buletine.
Mă întreb, dragi prieteni, dacă ar fi fost cineva bătut în fața blocului meu, ce ar fi trebuit să fac, să aștept venirea Loganului poliției, care părea carul tras de boi din Grigorescu? Mi se părea la un moment dat la fel de nemișcat.
Să îmi fac dreptate singur?
Mă întreb de ce plătim poliția? Să-și bea cafeaua încă 20 de minute după ce au fost anunțați? La ora aceea, duminică dimineața la ora 7.30 în 20 de minute, maximum, ar fi ajuns de la orice sediu. Am văzut viteza nebună în care au ajuns, nici girofaruri, parcă transportau ouă învelite în ziare.
Mă întreb de ce este poliția atît de fermă cu cei cîțiva țigănuși care dormeau pe conductele de aburi iarna trecută și atît de bîlbîită și timidă cînd văd o mașină mai scumpă și vreun maneler mai solid și care miroase nu numai a pălincă, ci și a șmecherie, relații și bani gîrlă?
Mă întreb la ce bun sînt girofarurile, la ce bun sînt amărîtele astea de Loganuri cu stații pe ele, oare a fost prins pînă la urmă la vreun baraj acest inconștient, pericol public pe drumurile noastre?
Ca cetățean sînt jignit de felul în care poliția orașului Oradea s-a achitat de sarcinile de serviciu în ziua de 12 iulie 2009.
Poate vede, poate aude cineva, cine știe?
Să pun un youtub?
Marius Cruceru 
Trist!Cred că experiențe de genul acesta vor mai fi în țara noastră. Oare ar trebui ca polițiștii români să ia exemplu de la cei americani. Ai apostrofat un polițist ? automat ai bonus un baston peste cap. Poate ar fi bine, poate nu! Ce să spun despre polițiștii noștri?…mai bine mă abțin.
Mi s-a intimplat sa anunt intr-o noapte politia .Vecinul meu un drogat ,daduse drumul la muzica tare incit nu puteam sa dormim .In 5 minute a sosit politia, nici nu ajunsesem sa termin cu operatoarea ca a si ajuns ,bine ca am scapat de el s-a mutat . .Cel putin in caz de boala nu te lasa sa inchizi telefonul pina nu salvarea ajunge la usa .Te tine la telefon pina salvarea este in fata casei .Mai are America si lucruri bune.
Da, sa postezi un youtube, sa faci reclamatie, sa deschizi un forum pe net unde sa se poata semnala chestii de genul asta…
Statul roman isi baga mana pana la cot in salariul meu, pentru ca domnii astia cu baston si pistol la brau, sa faca pe grozavii pe langa vanzatoarele de inghetata si chelnerite.
Ehehe, Ovidiu, am mai avut din astea, dar atunci eram mai liber să îmi fac singur dreptate…
Eram în Dacia, în Iaşi, miliţia era şi mai „subiectivă” pe vremea aceea. fraţii Gangal făceau legea prin cartier
Atunci am văzut „ce poate şi ce nu poate autorităţili”.
da, cît şmecheranus manelistus va fi o specie pe cale de apariţie, se vor întîmpla în continuare chestii din astea.
Viorica, ştiu, am văzut cu ochii mei şi în Anglia şi în America. Poliţia este plătită să stea de veghe, în maşină, după colţ, să patruleze, să fie la dispoziţie.
Eu i-am luat odată la rost că dădeau chiştoace pe jos, eram în Mamaia şi o ceată de vlăjgani de la Jandarmerie s-a urcat în Mercedesul Vito, aruncînd chiştoacele pe jos, m-am pus în faţa maşinii, m-am dus la superiorul lor şi i-am spus ce-au făcut. I-a dat jos urgentissim, au strîns chiştoacele şi au plecat în trombă… înjurînd printre dinţi.
Satisfăcut! Ordine şi disciplină!
Oricum eram mai mare în grad decît toată ceata aia… din punct de vedere militar vorbesc,… dar în rezervă 🙂
DanH. Ehehe… multă lume este fericită că m-am pocăit, dar nu chiar toată lumea… pentru că tocmai prin pocăinţa am învăţat că pocăiţii nu sînt blegi, numai blînzi, dar nu blegi.
Pocăinţa ne învaţă să fim civilizaţi, adică să avem atitudine, opinie, nu numai să nu dăm hîrtii pe jos şi să nu lipim gumă la Cinema pe scaun 🙂
E bine totusi ca armele nu sunt chiar la dispozitia oricui (inca) ca in alte tari. Se vedeti distractie peste ceva vreme cand se vor vinde pistoale/uzi-uri la colt de bloc la fel cum e in alte tari…
Sa ne fereasca Dumnezeu de asta, Marius….adica de vinzarea la coltul strazii. In rest, eu sint adeptul armelor pentru motive pe care nu le explic aici.
Daca nu pazeste Domnul o casa..