„Tu sînt porc”, „Faigtă-te prin credinţă”

Expresia aparţine unui puşti de cîţiva anişori, nervos şi bilingv. Enervat la culme de unchi-său strigă în româneşte, deşi la grădiniţă vorbeşte engleză, cu frate-su se joacă vorbind în engleză, strigă „Tu sînt porc!”.

A doua expresie aparţine unei fetiţe de trei ani, româncă din Marea Britanie, care a încercat să îmi cînte cu o dulceaţă imposibil de reprodus: „Luptă-te prin credinţă!” şi a spus „Faigtă-te (to fight) prin credinţă”.

În timpul stagiului de doctorat pentru un referat am studiat problema bilinvismului şi biculturalismului. Complexă problemă. S-a scris enorm, articole, tratate, antologii de studii, sînt acte ale congreselor dedicate fenomenelor rezultate în urma faptului că o persoană trăieşte la intersecţia dintre două culturi, fiind obligată să folosească două limbi.

De cîte ori n-am auzit discuţia asta:

– Hei, vorbeşte româneşte, nu te prosti!

– Why, doesn’t matter… I don’t want to…

Uneori emigrantul încearcă să traseze un drum aproape imposibil şi uneori chiar reuşeşte. De aceea am o admiraţie deosebită pentru emigranţii care „au dat cu capul de pragul de sus” şi au înţeles lecţia grea a emigraţiei. Cîteodată încearcă şi în domeniul cultural şi al limbii vorbite să găsească soluţii noi (şcoli în timpul săptămînii, activităţi suplimentare, grupuri de socializare etc.) şi reuşesc să întîrzie fenomenul de asimilare sau chiar să îl stopeze cel puţin pentru o generaţie sau două.

cartunist_emigrant_149695

Acest tip de fenomene se regăsesc şi în cultura românilor din Europa sau la cei emigraţi în America. Glumim cu „stau pe porci (porch)” şi „mănînc pai (pie)”, „iau carul (car) ca să îmi duc boii (boys) la grădiniţă”…. etc., dar problema este foarte serioasă.

Se scrîntesc pruncii dacă învaţă două limbi în acelaşi timp? Nu. Cercetătorii ne spun că nu. Cu toate impedimentele există cazuri de bilingvism perfect şi acesta este posibil. Există cazuri de bilinvi monoculturali, bilingvi biculturali, nici o problemă.

Alta este chestiunea care mă preocupă: am văzut în comunităţile româneşti, în bisericile de dincolo de Ocean mai ales, dorinţa de păstra limba română pentru copiii crescuţi sau chiar născuţi în Statele Unite. Admirabilă intreprindere, numai că este aproape imposibilă, mai ales în contextul în care limba română este practicată pentru două sau maxim cinci ore în cadrul slujbelor religioase în româneşte.

Restul timpului copiii şi-l petrec la şcoală, unde vorbesc în engleză, la lucru, unde vorbesc şi gîndesc în limba engleză. Mai scapă cîte o scurtă conversaţie cu bunicii, care nu ştiu limba ţării în care au emigrat copiii lor, dar cam atît.

Bilingivmul perfect într-o asemenea cultură este imposibil şi pînă la urmă cel mai bun loc în care să fii român este România. Dorinţa de a rămîne români în America are părţile ei bune şi nu vreau să îi descurajez cu totul pe cei care sînt adepţii acestui vis, dar datele statistice, istoria tuturor comunităţilor de emigranţi vorbesc depsre absorbţie în mai puţin de două generaţii. De ce spun că are şi părţi bune dorinţa de a ne păstra identitatea românească în emigraţie? Putem discuta la comentarii.

Există totuşi o soluţie pentru asta: soluţia evreiască, dar mă tem că este inaplicabilă în cadrul comunităţilor româneşti.
Au vreo şansă bisericile româneşti din Statele Unite sau din Europa. Depinde! De ce anume depinde? De felul în care ne înţelegem identitatea românească în emigraţie, de felul în care ne preţuim valorile pe care le-am putea exporta în culturile de destinaţie (dacă aceste valori există şi merită păstrate), dacă nu… drumul natural al scufundării în cultura ţintă va fi inevitabil.

Pentru cei care luptă împotriva asimilării: curaj, pentru cei care doresc asimilarea: succes! Oricum ne rămîne o temă grea de meditaţie: de ce să păstrăm românitatea, care sînt valorile pe care ar trebui să le păstrăm în emigraţie şi care sînt cele pe care ar trebui să le aruncăm la coşul istoriei… dacă merită să păstrăm limba şi să o dăm mai departe copiilor noştri…. cum?

Dumnezeu să vă blessuiască pe toţi, însă nu uitaţi să vă involvaţi şi în biserică, aşa cum vă involvaţi la gioburi! Eimen!

(Precizare: dedic acest articol cu toată dragostea tuturor cititorilor blogului meu care trăiesc experienţa emigraţiei, cu dragoste şi un pumn de rugăciuni.)

Despre Marius David

soțul Nataliei
Acest articol a fost publicat în Analize, Biserica Baptista, dulce Românie. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

74 de răspunsuri la „Tu sînt porc”, „Faigtă-te prin credinţă”

  1. sam zice:

    Aimafreid ca pana la urma cea mai buna solutie nu e la riciul nostru.
    Evreii au reusit sa adune si sa pastreze valorile materiale nu numai pe cele spirituale si asa isi permit multe, inclusiv scoli separate de restul goiimilor.
    God bless them.
    Shi pa noi

    • Marius David zice:

      Sam, acesta este un pret demn de platit, pretul pe care l/au platit evreii, inteleg de la R. ca s-ar merita… daca acei copii mai doresc sa isi viziteze bunicii, in cazul in care acestia mai sint in viata sau nu sint deja si ei acolo in spanii si italii…

  2. R. zice:

    se numeste fudulie sau prostie romaneasca. restul natiilor emigrante isi cunosc limba materna, si-o vorbesc in casa. dar ce sa-i faci daca numai la romanes este imposibil asa ceva?
    am si eu neamuri a caror copii nu stiu romaneste. cica, inteleg doar. e vina parintilor. iar cand vin in romania la bunici, neamuri, stau ca mutalaii ca nu stiu articula o propozitie in romaneste.

    • Anna zice:

      Urat raspuns. De ce catalogati copiii ca „mutalai” daca nu stiu vorbi romaneste? Cum v-ar placea sa va numeasca cineva „mutalau” daca nu stiti vorbi engleza sau spaniola?

      Si problema copiilor de emigranti nu este singulara romanilor. Am prieteni de alte nationalitati care au aceeasi problema.

      Parerea mea este ca daca traiesti in alta tara, trebuie sa vorbesti limba tarii in care traiesti.

    • Anca zice:

      Singura modalitate de-a proba „teoria” ta este sa treci pe acolo! Daca nu treci , nu comenta! Habar nu ai ce vorbesti! Din pacate atitudinea ta o impartasesc multi oameni!

  3. viorica zice:

    Sunt in America de 26 ani recunosc ca am uitat multe cuvinte romanesti dar nici engleza nu o stapinesc .Prima generatie venita intr-o tara straina este sacrificata .Nu este timp de invatat mai ales sa ai si copii pentru care trebuie sa muncesti din greu in America .Dar multumesc Domnului ca am putut face asta pentru copii si acum culeg roadele muncii depuse .Am cautat sa invat nepoti romaneste sa le povestesc cit de frumoasa este Romania sa-i invat mancarurile si placintele romanesti si tot ce are mai frumos Romania .Asa i-am facut curiosi de a veni in Romania sa se convinga .Nepotica mea cea mare pina sa se convinga .auzise ca noi romanii suntem din neam de tigani italieni,tare ma nacajea pina la lacrimi cind o auzeam povestind acest lucru .Nora mea este italianca din Roma.Fetita acum e mare a fost de citeva ori in Romania si s-a convins cit de frumoasa este Romania si ce valori ascunde .Cind bunica ei a venit in America in vizita a tinut neaparat sa o duca la restaurantele cele mai bune romanesti din New York sa o convinga cit de harnici si priceputi sint in artele culinare si nu numai atit .Imi este rusine de cei care au venit aci si si-au schimbat numele de roman ,cunosc persoane care au facut lucrul acesta .Eu merg la biserica americana nu sunt romani in pe aci ,si am facut tot posibilul sa le arat din ce tara frumoasa vin ne-am luptat sa-i facem sa inteleaga cum sunt crestini nostri si ce mare diferenta ne desparte .Cautam sa fim exemplu printre ei si sa nu uitam ce am primit dela stramosi nostri crestini care sau sacrificat pentru credinta .Ne pare rau ca a trebuit sa plecam din tara nu ca noi am vrut ci am fost silti .
    Tara noastra aur poarta
    Noi cersim din poarta-n poarta…..

    • Marius David zice:

      Viorica, Felicitari pentru seriviciul pe care il faci Romaniei adevarate si romanilor autentici! 🙂
      Uneori o oala cu sarmale bune este mai de pret decit o ambasada.

  4. Nelu zice:

    Frate Cruceru,

    Traind in sanul communitatii evanghelice romanesti din SUA, si fiind binecuvantat cu copii si adolescenti, cu toate ca pledez si depun efort sa-si insuseasca limba romana, nu pot decat sa constat cu profunda tristete si dezamagire urmatoarele;

    Asa cum probabil stiti, bisericile communitatii romanesti din America, in primul rand ,nemaifiind alimentate de la „sursa” ( din Romania) sunt vizibil in declin numeric. Cu generatia mea (acelor de varsta medie) se vor inchide usile, si se vor stinge becurile… Aceasta e doar o chestiune de timp… scurt. E timpul sa ne scoatem capul din NISIP.

    In al doilea rand, cei din generatia tanara de azi, cand ajung la maturitate (colegiu, etc), natural, cand nu mai pot fi dusi de manuta, aleg sa fie parte din biserici americane (acolo inteleg si cu mintea si cu inima evanghelia). Singurele biserici care, paradoxal, vor ramane si se vor mentine romanesti in noua generatie sunt cele care, intelept, adopta bilingvismul. Aceste biserici inteleg ca evanghelia trebuie dusa, si acestei ETNII (vezi copii si tineri din familii romanesti).
    Dar cum zicea Cosbuc in poezia lui, inertia este o virtute nationala. Oricum, e timpul sa realizam ca generatia de azi, in mare parte, practica o romaneasca de „papagal”. Majoritatea nu inteleg cuvintele cheie vaduvindu-i de o minima intelegere. Limbajul de acasa cu cel de la biserica bineinteles difera. Programele bisericesti (care sunt de apreciat), in care fericim (autoinselatii) bunici si parinti nu sunt decat o negare involuntara, inconstienta a unei realitati in care o intreaga generatie este sacrificata. Rugaciunea mea este fie sa ne trezim, sa ne uitam la statistici, sa salvam ce se mai poate, sa investim in noua generatie
    in biserica noii generatii romanesti de cultura romaneasca.

    Doamne ajuta, Doamne da izbanda.

    • Marius David zice:

      Stimate Nelu,
      sint lucurrui care nu se pot schimba, altele se pot schimba, intrebarea este daca … merita sa schimbam ceea ce se poate schimba.
      Asa cum spui, sa salvam ce se poate salva… CE?
      Sa fim realisti, asupra a CE?

  5. Rodica Botan zice:

    Fiecare emigrant are o poveste a lui. Nu toate povestile sint la fel.
    Si lucrurile nu sint totdeauna simple. Eu cred ca poporul evreu este unic, si ca si atunci cind a vrut sa fie asimilat: si-au schimbat numele, au uitat limba si au tinut sau nu obiceiurile lor…au fost respinsi de restul lumii. Ei au o identitate diferita de a noastra, eu asa cred. Ce alta natie dupa ce si-a pierdut tara si poporul si limba, s-au mai putut reface? Faptul ca legea lor i-a obligat la zeciuiala, i-a tinut legati unul de altul. Majoritatea au bani si banul la ban trage…In America sint sinagogi (asta stiu precis) care nu primesc membrii decit in functie de venit ( un venit mai mare, zeciuiala mai mare) si bineinteles ca practica unele ritualuri evreiesti dar sinagoga functioneaza mai mult ca un club unde se aduna o anume teapa de afaceristi. Or mai fi si din cei evlaviosi, dar eu cred ca aia probabil s-au si dus inapoi in Israel.

    Cind am fost in Romania am avut o alta parere de America, si alte vise. Cind am ajuns aici toate coordonatele au fost diferite de cele ce ni le-am imaginat.

    Mi-am invatat copii romaneste, nu perfect, ca nici eu nu mai vorbesc corect dupa aproape 30 de ani, dar am avut noroc cu bunica mea care a fost acasa si a avut grija de fetele mele. Cei care n-au avut o bunica acasa, si majoritatea n-au avut…au alta poveste. Si nu e neaparat parintele vinovat, ca circumstantele fiecaruia au dictat rezultatele. Ca sa functionezi intr-o alta tara trebuie sa inveti limba si obiceiurile tarii. Nu poti juca Ciuleandra in Hora lor…

    Mai cred ca daca Bisericile Romane nu s-ar mai alimenta in continuare cu alti emigranti…vor fi si ele asimilate ca si celelalte Biserici mai vechi de romani care au disparut cu vreo suta de ani in urma. Procesul asta este tot la fel de obositor ca si cind ai merge pe un riu puternic impotriva cursului apei. Si cind stii ca vei fi eventual prea obosit sa mai lupti si ai sa fii invins, te gindesti care mai este sensul luptei? Cum a trebuit sa muncesc, si n-am fost o bunica care sa stea acasa sa-si creasca nepotii…deja cel mai mic dintre ei este pierdut in limba romana. Problema este ca mergind la o biserica romana nu stie limba suficient sa se hraneasca din Cuvint. Daca parintele nu se ocupa de problema asta…copii ajung sa piarda nu numai limba romana dar sa-si piarda si sufletul . Sa-I trimiti la o scoala americana crestina ar fi o solutie dar acolo te costa enorm.

    Am un mare respect pentru mamele care isi invata copii acasa. Poate din punct de vedere financiar nu stau asa de stralucit dar cu siguranta ca prioritatile lor sint asigurate (educatia copiilor). Asta ar fi probabil singura solutie.

    Si mi-am dat doar cu parerea…in absolut tot ce am spus.

    • Marius David zice:

      Rodica, fiecare familie are o poveste diferita, fiecare emigrant, dar si fiecare grup etnic are propriul mod de raportare la strainatate.

      SA luam doi emigranti: Daniel si Iosif, si/au schimbat numele, hainele etc. dar au pastrat ceva, CE?
      Si daca un copil de roman pierde limba romana este asta cea mai mare tragedie? Dar daca isi pastreaza limba, lexicul si gramatica si isi pierde romanitatea? Merita?

      • Nicu D. zice:

        Ce se poate intelege prin romanitate? Cred ca ar merita o definitie a acestui termen.

        • Marius David zice:

          românitate… două chestiuni
          1. toți românii care trăiesc atît în interiorul granițelor, cît și în afara acestora
          2. românitate … atitudine, modalitate de raportare la viață care presupune un anumit tip de ethos.

          • Nicu D. zice:

            Modul in care te raportezi la viata se schimba. Vrand nevrand traind intr-un mediu se produce o interactiune. Eu personal gandesc romaneste in ceea ce priveste biserica si am inceput sa gandesc si nemteste in multe chestiuni. Imi place sa cred ca sunt european. Ca neamt nu sunt dar nici roman nu mai sunt asa cum eram in urma cu 6 ani.

            • Marius David zice:

              Nu te gîndești să te întorci înapoi în țară, aici avem nevoie de cîtțiva români care să gîndească nemțește, măcar unele lucruri

              • Nicu D. zice:

                La aceasta problema Tiriac a spus o chestie interesanta. Am adus manager nemti cu scopul de ai face pe romani mai nemti. In loc sa devina romanii nemti au devenit nemtii romani. Cred ca as avea aceeasi soarta. 😉 Sunt anumite lucruri pe care nu le inveti decat daca traiesti o perioada in mediul respectiv si poti sa le vezi si sa le „pipai”.

              • Marius David zice:

                natura omului… nespus de rea. lucrurile rele se lipesc mai dihai de noi.

      • Anna zice:

        De-acord cu cele spuse. Am prieteni a caror copii nu au stiut bine romaneste. Cand au crescut mari, au mers in vizita in Romania si au invatat limba inapoi, bucurandu-se sa se indentifice cu poporul roman.
        Copiii mei nu vor accepte ca ei sunt romani (si probabil ca nici nu sunt). Poate cand vor creste mari se vor schimba si vor avea in inima Romania.

  6. tibi pop zice:

    Si eu cred ca nu este nicio problema pentru copil daca vorbeste doua sau mai multe limbi. Important este sa le invete pe amandoua. Fiul meu a venit in Belgia cand a facut 5 ani si a trebuit sa invete o limba pe care nu a mai auzit-o pana atunci si care este destul de dificila (olandeza). Scoala insa s-a implicat foarte mult in problema limbii, incepand cu primul an avand profesor special de limba si de integrare, precum si un profesor particular, oferit de scoala. Intrand in primul an de scoala, invatand sa citeasca direct in limba olandeza, fonetica limbii olandeze fiind diferita de cea a limbii romane, fiul meu citeste sunetele romanesti precum cele olandeze. Acasa insa vorbim numai in romaneste si de fiecare data cand face o greseala in limba romana, cautam sa il corectam, deoarece sunt foarte multe cuvinte romanesti noi, pe care el nu apucat sa le asimileze in Romania. Insa ne straduim sa il invatam sa vorbeasca cat mai corect romaneste, asa cum scoala se straduieste sa-l invete sa vorbeasca cat mai corect olandeza. El are o perspectiva clara asupra identitatii lui (atat cat poate avea un copil la 7 ani) si e se simte bine stiind ca a reusit sa invete o alta limba. Si daca va fi sa ma intorc maine cu el in Romania, nu imi va parea rau ca a invatat o alta limba, deoarece aceasta numai bine poate sa ii faca.
    Cred ca in orice loc, in privinta limbii, rolul scolii, important de altfel, trebuie sa alterneze cu rolul parintilor, si mai important. Recomand aici o poezie (http://danutm.wordpress.com/2009/05/18/balada-lui-ion-americanu/#more-3934).
    Totusi, poate in tratarea problemei cred ca ar putea fi facuta o distinctie fina intre cei care au emigrat la o anumita varsta si cei care s-au nascut in emigratie.

  7. Virgil C. zice:

    Intreb si eu: de ce TREBUIE neaparat sa vorbeasca romaneste niste copii de romani?
    Ce este de fapt limba materna? Limba mamei sau a patriei muma?

  8. Marius David zice:

    Virgil C. este foarte complexă chestiunea asimilării.
    Am discutat cu niște prieteni aseară. Emigranți și ei.
    Își educă copiii pînă la vîrsta de 3 ani numai în limba română, ca să prindp the romanian worldview, dupa care îl lasă să se scufunde în cultura americană.
    Interesant experiment și dă roade.
    Copiii care învață două sau trei limbi, bilingvii perfecți au o capacitate intelectuală mult mai dezvoltată datorită stimulului complex.
    Sînt o gramadă de studii pe chestia asta.
    Îți pot da bibliografia, dacă vrei

    Tibi, da, interesnt ce spune link/ul

    Foarte intersant si experiemntul vorstru in Belgia. uite ca se poate. Copilul nu se prosteste daca invata mai multe limbi. Amesteca cuvinte, face calchieri simpatice, dar nu se prosteste.

    ai ridicat o alta problema importanta, a identitatii…
    aici este mult de discutat
    merita sa ne pastram identiatea de romania, avem ce exporta in alte culturi?

  9. Nelu zice:

    Draga Marius si toti ceilalti,

    Imi fac apologetica in ce priveste comentariul care l-am propus discutiei, duminica, fata de toti… Realizez ca ceea ce voiam sa spun atunci nu a iesit de loc. Si asta nu pentru ca era prea de dimineata. Scrisul e o arta iar a scrie cere timp si profunzime. Necesita timp sa cristalizezi si sa expui in scris gandurile care te framanta, ca apoi audienta sa te si inteleaga. Ori fiind in graba si implicat emotional am dat-o in bara…Nu am scuze, chiar fiind plecat din tara de 27 de ani…

    Ingaduiti-mi totusi sa-mi clarific pozitia.

    Nu stiu in ce masura aceasta chestiune are de a face cu cei emigrati, aproape de acasa, in Europa ori in imprejurimi, si nu neaparat priveste nici copii ce s-au nascut in Romania si au un anumit nivel acceptabil de cunoastere a limbii romane…

    Personal vreau sa supun dezbaterii experienta si trauma proprie a noastra ca si familie si a celor ce ca si noi care refuza sa practice „politica strutului” in contextul communitatilor romanesti din America. Multi parinti stiu despre asta, prea putini au curaj sa o ridice in cadrul comunitatii de care apartin.

    Copiii nostri sunt nascuti in America. Toti trei sunt diferiti, tipici copiilor din a doua generatie… de aici. Unii isi insusesc decent a doua limba mai usor, altii mai greu, altii foarte putin sau deloc… Stiu, am auzit argumentul unora si al altora „De vina sunt parintii! ?”
    Nu vreau sa replic cu argumentul eminescian care vorbeste despre „a scrie versuri”.

    Acesti copii care sunt dusi la biserica de mici,
    cresc intr-o subcultura romaneasca (nimic rau cu asta). Insa cam tot ceea ce se petrece in biserica se desfasoara in romaneste. Daca esti atent si observi comunicarea intre ei indifferent de varsta oriunde, prin orice mijloc si imprejurare, se face in engleza. Este singura limba pe care o stapanesc.
    Serviciile, de obicei duminica din biserica sunt pentru unii copii, tineri o mare frustrare. Majoritatii le lipseste minima intelegere.

    Multi tineri isteti cu care comunic recunosc ca inteleg intre 15-20 % din ceea ce se petrece in sanctuar. Intrebarea pe care o ridic este ce fel de biserica asteptam sa avem in a doua generatie in contextul culturii romanesti ? Vrem sa evanghelizam, pe altii , de afara in timp ce ai nostri, cei dragi, raman in mare parte pe dinafara.

    Ca admitem sau nu, avem de aface cu un fenomen, cu o „migrare”, daca doriti, care mi se pare in acest context naturala, a tinerilor crescuti in biserici romanesti inspre bisericile anglo-saxone.
    Desi sunt exceptii, in mare masa tinerii dupa liceu, colegiu si mai ales dupa casatorie (chiar romani fiind amandoi) isi gasesc locul in bisericile unde se comunica limba lor (engleza) pe care inteleg si cu mintea si cu inima. Pe deasupra nemaifiind alimentati din tara cu noi veniti, adaugam o alta dimensiune declinului numeric din biserici
    si lipsei de improspatare si promovare a limbii,
    intre copii si adolescenti..

    Ceea ce semanam, aceea vom secera. E doar o chestiune de timp. Poate ca a sosit timpul sa adoptam bilingvismul in biserici. Unii deja o fac. Felicitari. Sunt cei care se vor uita peste ani cu
    satisfactia ca au lasat in urma o mostenire culturala si spirituala. Copiii si nepotii, si cei ce urmeaza vor sti de unde vin, cine au fost bunicii, parintii, etc.
    Ceilalti se vor pierde prin labirintul cultural religios al Americii.
    Stiu mi s-a spus „ca mai este loc la americani”. Fain asta au facut deja multi, prea multi …
    ESTE ASTA EXACT CE SE URMARESTE ? Este asta ceea ce in mod constient si absolut dorim ?
    Fiindca atunci, noi parintii si bunicii, ne vom pregati lacatul, sa incuiem usa pe dinafara. E doar o chestiune de timp. Bine-ar fi sa fiu gresit.

    Stiu, nu e un mesaj prea popular, si nici cu mare autoritate, subsemnatul nefiind nici teolog, nici pastor, nici cu functii…

    Doar o voce, unul care striga. Poate cineva aude….

    Doamne ajuta.

    P.S. Imi cer scuze anticipat, celor care eventual se vor simti ofensati. Nu acesta a fost scopul comentariului.

    Har si pace,

    Nelu Achim

    • Marius David zice:

      NElu, am inteles punctul tau de vedere.
      Sint curios ce vor spune pastorii din aceste biserici.

    • Anca zice:

      Frate Nelu, va impartasesc gandurile. Sunt mamica a 3 copii; un baietel de 6 ani si 2 fetite , una de 5 ani si cea mica de 1 an . Locuim in sudul Angliei, in Marea Britanie. La biserica mergem la Londra, unde sunt destul de multe biserici romanesti. Din cauza ca facem aproape o ora si jumatate cu masina , nu reusim sa ajungem in fiecare duminica, si am incercat sa ne integram intr-o biserica de englezi in comunitatea noastra. Copiii mei cei mari prefera biserica de englezi din 2motive : e mai aproape de casa si , se vorbeste in engleza (limba lor) . Baietelul meu vine frustrat de la scoala duminicala din biserica romaneasca pt ca nu intelege. Avem si grupa de adoloescenti (copii care s-au nascut sau au credcut aici) si ei au aceeasi problema. S-a discutat in biserica noastra sa se faca lectii de limba romana cu o profesoara pt ca ei „trebuie” sa stie romaneste! Ei nu inteleg ce prostie fac! Copiii acestia gandesc in engleza, viseaza in engleza pt ca asta vorbesc 6 ore pe zi cat sunt la scoala. Intr-adevar cei din bisericile romanesti din diaspora incearca sa faca evanghelizari si pierd copiii din vedere pt ca nu se straduiesc sa le implineasca lor nevoile intai. Frate Marius, multumim pt acest articol. M-a incurajat si imi dau seama unde trebuie sa insist. (Trebuie s-o invat pe mama engleza :)) )

      • Nelu Achim zice:

        Sora Anca,

        Dupa mai bine de 32 de ani de America, traind si suferind drama noii generatii a comunitatii evanghelice, care indubitabil nu este iubita, inteleasa, si dorita sa fie si ea integrata in cadrul comunitatii evanghelice (cu mici exceptii), marturisesc regretul profund ca nu am avut viziunea, cel putin cu 20 de ani in urma, sa ma fi integrat cu totul in colectivitatea culturii si limbii patriei copiilor mei. Macar voi care mai aveti posibilitatea integrarii, nu repetati gresala unora dintre noi. Cel ce are urechi sa auda, ochi sa citeasca si inima sa inteleaga. Domnul sa aiba mila si sa daruiasca un har special compensatoriu, tuturor celor tineri care provin din familii evanghelice care traiesc in diaspora.

  10. Daniel Buda zice:

    Ai dreptate Marius cand spui ca stimularea intelectuala rezultata din asimilarea mai multor limbi da roade. Pentru mine asta este motivul pentru care i-am invatat pe copii limba romana. Capacitatea lor de a invata este nelimitata si daca eu am avantajul de a stii o alta limba ar fi o pierdere din punct de vedere practic si intelectual daca nu as folosi acest avantaj ca sa le ofer cel putin o noua perspectiva asupra lumii (ca sa nu mai vorbesc de toate celelate avantaje a studierii unei limbi noi).
    S-au facut studii cu PET scans (Positron emission tomography). Asta e un aparat care indica pe ecran in culori orice activitate inregistrata in creier. Cind copiii au fost supusi acestui test creierul lor „s-a aprins” la auzul oricariu cuvint in orice limba (chiar necunoscuta). Creierul adultilor reactioneaza doar la auzul cuvintelor cunoscute. Asta inseamna ca copiii nu depun nici un efort in invatarea cuvintelor noi (activitatea din creier rezulta in asimilarea cuvintelor auzite). Deci daca in mod practic daca nu exista limite ale capacitatii copiior de ce sa nu folosim acest dar? SIngura limita este implicarea parintilor caci nu e usor sa tii linia dreapta cind vrei sa-i inveti pe copii doua limbi.
    Cat despre identitate, aceasta e alta poveste, nu ma prea bag. Imi dau seama ca in ciuda a ceea ce credeam la inceput, pierderea identitatii e aproape inevitabila chiar si pentru mine asa ca e greu sa le-o impun copiilor.

  11. gamaliel zice:

    Nu ar trebui sa ne mire situatia in sine. Daca traiesti intr-un loc vreme mai indelungata se lipeste de tine ” limba acelui tinut”. Eu cunosc romani plecati din Moldova spre Ardeal care au probleme acum sa vorbeasca in dulcele grai moldovenesc. Am cunoscut si romani plecati la studii in SUA care odata reveniti acasa nu te mai scoteau din „…sou..”. Si asta dupa trei ani petrecuti pe acolo. Identitatea nu ti-o pierzi chiar daca limba iti face feste. Sa nu uitam…obisnuinta… e a doua natura a omului. Si ce sa faci cand 4-6 ore la scoala se vorbeste engleza, 2 ore la baschet engleza, cu vecinii dupa masa 2 ore engleza…cat mai ramane pentru ” spiking romaneste”. Nu cred ca trebuie să-i judecam. Oricand viata ne-ar putea pune pe noi intr-o asemenea situatie.

  12. Rodica Botan zice:

    Problema la zi insa nu este de aspect intelectual…Unii pot altii mai putin, altii de loc. Ce facem , ii abandonam pe cei care nu pot?

    Ma intreb in mod serios cit din predica inteleg nepotii mei cu care nu pot vorbii romaneste suficient sa comunicam nici o idee in toata claritatea ei?

    Parintii mei…strabunicii lor, ii vor in Biserica Romana; iar eu sint pe post de tradator de natie si familie ca ii vreau la Biserica americana unde sa poata intelege Cuvintul.

    Am citit mai sus despre succese dupa 2 sau 3 ani…Eu am insa nepoti care s-au nascut aici si a caror mama a avut 4 ani cind am adus-o in America.

    „CE” as crede eu important sa pastreze este credinta in Dumnezeu, indiferent ce limba vorbesc; sa stie cine sint, de unde vin; sa stie de ce am plecat din Romania si „la ce” am venit aici in America.

    La urma urmei noi toti avem o identitate noua in Christos…si in fata cerului nu mai este diferenta intre grec si iudeu sau un barbar…

  13. Rahela zice:

    Identitatea de roman o ai, fie ca ti-o asumi, fie ca nu. Poti sa-ti schimbi numele, sau poti sa te asimilezi intr-o alta cultura pana la negarea identitatii nationale – tot roman ramai – si cu cat mai repede accepti asta, cu ata drama ta va fi mai de scurta durata.
    Copiii mei reprezinta a treia generatie de emigranti, dar nu accept ca ei sa nu vorbeasca limba romana, pe langa engleza. I-am expus de mici atat la romana, cat si la engleza, si pot spune ca sunt bilingvi. Nu conteaza ce generatie reprezinti ca roman emigrat intr-o tara straina – limba romana, pe langa valorile culturale si etnice ale grupului din care faci parte te ajuta sa-ti cunosti identitatea. Mircea Eliade spunea in Jurnalul Adolescentului miop „daca stii cine esti, nu te clatina vanturile”…
    Inca ceva: americani sunt considerati doar indienii nativi, desi se face o diferenta intre termenii „native indian” (populatia autohtona) si „native americans” (un individ care primeste prin nastere dreptul de cetatean american). Oricat de mult incercam sa ne asimilam intr-o alta cultura, nu vom fi decat o alta generatie de emigranti cu ata mai respectati intr-o societate multiculturala, cu cat ne recunoastem identitatea. O drama pe care o traiesc multi dintre emigrantii primei si celei de a doua generatii este reprezentata prin termenul de „acculturation” – „This involves a person who is competent in a second culture but always will be identified as a member of the minority culture”.

    • Marius David zice:

      RAhela, în primul rînd ce mai face prietena ta care a fost operată?
      De ce spui că este „inacceptatbil să nu vorbească limba română”? Este asta parte a păstrării identităţii?
      Foarte interesant că aduci în discuţie fenomenului bilingvului perfect, dar care este identificat ca monoculturat de către ceilalţi.

  14. Silviu zice:

    Salutari tuturor!

    Interesant subiectul, nu pot decit sa aduc niste observatii legate de experienta mea din America.
    Am intilnit o familie, in care sotii erau romani emigrati in Australia, aveau doua fete nascute in Australia, apoi se mutasera in America. Fetele faceau scoala in America, clasele a cincea, respectiv intiia. La biserica se predica in romaneste. Fetele vorbeau cu parintii in engleza, desi intelegeau, in general, ce li se spunea in romaneste. Am fost impresionat si am ramas pe ginduri de ceea ce a spus fata cea mai mare; desi cei mai buni prieteni de virsta ei erau dintre colegii americani de la scoala, ea a spus ca vrea sa viziteze Romania, pentru ca „nu se simte americanca”. Oare ce stia despre „a te simti roman”? De ce era important?
    N-am devenit suficient de apropiati de ei ca sa ajungem sa discutam lucrurile astea, am prins doar vorbele ei spuse altcuiva.

  15. Rodica Botan zice:

    Ca fiecare am crescut copii cum am putut folosind metode si idei diferite si croindu-ne posibilitati pe linga imposibilitatile vietii inteleg…dar …ca sa reziste copii nostrii au nevoie de un strat social in care sa se integreze si care sa traiasca si sa sustina aceleasi valori ca si noi. Ori…cum fiecare bordei are obiceiurile lui, chiar din comentariile de mai sus, este greu sa mentii un colt intact din Romania aici in America sau oriunde altundeva…Si nu poti sa stii prea multe despre viitor dupa doar 2-3 ani de strainatate…si nici cind copii sint foarte mici inca si sub permanenta tutela a parintilor. Adolescentii au o putere de rezistenta mult mai mare si au o viata sociala pe care nu poti sa o controlezi in totalitate…

    Cind eu am venit in America in 1980, unchiul meu sponsorase 500 de romani din lagarul din Italia, Austria si Romania. Aproape in fiecare saptamina se mergea la aeroport dupa o alta familie. Atunci Biserica a crescut fantastic.

    La biserica ne-a vizitat odata un roman de vreo 70 de ani cu sotia lui, tot romanca, fii de emigranti nascuti aici…deci din valul de emigrare de la 1900 sau late 1800 probabil. Omul s-a ridicat in picioare si ne-a adus un salut…in romaneste. Am ris intreaga biserica in hohote cum vorbea…o romana veche parca de la Letopisete vorbita. Spuneau ca, copii lor stiu ca sint romani dar ca singurul lucru pe care-l stiu in romaneste este”nu-ti baga nasul unde nu-ti fierbe oala”…

    …din nou zic ca …nu din rautate si nu din lipsa de dorinta de a ne pastra limba, dar fiecare am avut alte conditii specifice si probleme cu care ne-am luptat ca sa existam…si ele in mare masura influenteaza…rezultatele de la urma.

  16. mihai h. zice:

    Si noi avem copii a treia generatie, si experienta mea e ca se poate mentine identitatea in conditii foarte bune ,atunci cind pui pret pe ea .O metoda buna de a ajuta copii sa vorbeasca limba romina e sa-i duci in vacanta in Rominia. Nu sunt de acord de loc cu cei care vor sa accelereze procesul de asimilare ,si asta se face in unele biserici din America . Eu cred ca in America vor continua sa existe biserici rominesti ,pina va venii Domnul, si copii mei vor continua sa stie si sa vorbeasca romineste. Am vazut ,fiind aici de o vreme, asa cum spunea Ioan Alexandru intr-o predica care a tinut-o la Los Angeles, ca cei care i-si pierd identitatea se imbolnavesc de bolile societatii de aici. Nu sunt de acord ca sa fortam romanizarea
    copiilor nostrii ,dar cred uitarea limbii ,a tarii si a locului unde Dumnezeu a hotarit sa vedem lumina zilei, e o pierdere foarte mare irecuperabila.

  17. mihai h. zice:

    Marius, pe de alta parte cred ca copii si tinerii din Rominia sint in pericol de a-si pierde identitatea . limba e asaltata de termeni si cuvinte amestecate bilingve,pericolul e sa nu se mai inteleaga cei din mediul mai rural cu cei din orasele metropole.

  18. Rahela zice:

    Marius, Geanina inca se lupta pentru viata ei…a inceput chioterapia si radiatiile o data la trei saptamani, dupa care sta in spital vreo trei zile, ca sa-si revina. Este foarte grea lupta cu cancerul, iar spiritual, Geanina este cand sus cand jos. Are nevoie de suport in rugaciune si ea si familia ei. Dupa socul si prabusirea de la inceput cand i s-a spus ca are cancer in ultima faza, a urmat perioada de incredere cu incapatanare ca Dumnezeu o va vindeca, apoi a urmat oboseala, si iar nadejdea, apoi decizia doctorilor a daramat-o iar – „du-te acasa si petrece-ti timpul care ti-a mai ramas cu familia; ce ai tu nu se vindeca”. Deci cam asta e situatia in cateva cuvinte – foarte greu numai daca ne gandim la ea, dar sa trecem pe-acolo? Biserica inca este foarte afectata de situatia ei, si aoamenii au trecut dincolo de rugaciune si suport moral – au trecut la actiuni. De exemplu, prietena ei cea mai buna ( care are trei copii, cel mai mic nici de doi ani) s-a hotarat sa-i ia la ea bebelasul pana se face Geanina mai bine. O alta prietena imi spunea ca de cand a auzit ca Geanina are cancer, a inceput sa experimenteze anxietate si atacuri de panica, incat a fost de trei ori la urgenta, pentru ca sotul ei se speriase de starea in care era; mi-a spus plangand ca exista in ea o frica inconstienta de a nu se imbolnavi si ea de cancer si nu intelege ce se intampla cu ea – si ea e cadru medical; si mie mi-a trecut asta prin minte de cateva ori, pentru ca Geanina e din grupa mea de varsta, si banuiesc ca este normal – dar dincolo de asta e Dumnezeu Cel care vegheaza asupra noastra.
    Abia dupa ce vedem in jurul nostru oameni care se confrunta cu adevarati giganti in viata lor, problemele noastre apar tot mai mici; Dincolo de asta este gratitudinea pe care i-o aratam lui Dumnezeu in fiecare zi pentru simplul fapt (care de fapt nu e simpu deloc si nu se intampla de la sine) ca ne trezim dimineata si nu ne doare nimic. Baietelul meu de doi ani jumate a invatat sa spuna „multumesc” pentru fiecare lucru mic pe care-l fac pentru el – si nu uita sa-i multumeasca si lui Isus, ca si cum si El ar fi fost acolo.

    • Marius David zice:

      o limba poarta un mod de a privi lumea cu ea, RAhela,
      idei interesante sint in Cuvint impreuna pentru rostirea romaneasca a lui Noica,
      interesante si datele pe care le prezinti,
      spune-i GEaninei ca ne rugam petru ea.

  19. Rahela zice:

    Da, Marius, limba este parte a identitatii nationale – pe care cineva si-o asuma, pe langa cultura, obiceiuri, traditii, valori morale; cum spui ca esti roman ,daca nu vorbesti romaneste?
    A functiona bine intr-o cultura dominanta, inseamna a-ti insusi caracteristicile principale ale acelei culturi, prima fiind limba, dar nu in asa fel incat sa inlocuiasca limba culturii din care faci parte.
    Emigrantii romani din anii 80-90, reprezentand prima generatie s-au confruntat cu un fenomen foarte interesant; multi dintre ei au avut dificultati in insusirea limbii engleze. In speranta ca vor putea sa invete engleza, i-au lasat pe copiii lor sa le raspunda in engleza, in timp ce ei li se adresau in romaneste; astfel dialogul era purtat in doua limbi. Si astazi se intampla la fel in unele familii. Copiii de atunci au devenit parinti la randul lor, dar fenomenul nu s-a mai perpetuat; ei au inceput sa vorbeasca romaneste cu copiii lor. Am observat asta in mai multe familii – inclusiv in a mea – sotul meu este aici de la 7 ani, si este mult mai confortabil cu limba engleza, dar cu copiii vorbeste romaneste. Totusi, a doua si a treia generatie, vorbeste o limba romana la nivel „existentialist” – limbajul comun. Foarte interesant este ceea ce marturisesc ei: „singurul pe care-l inteleg cand vorbeste in limba roaman este pastorul de la biserica” – pastorul vorbeste o limba romana ingrijita…
    Pe de alta parte , daca-i pui sa-ti traduca in romaneste „bread” – ei traduc „pita” :). Limba romana pe care au invatat-o ei este intesuta cu forme pupulare si neingrijite. Nu-i ajuta nici faptul ca „mixuiesc” romana cu engleza – un alt fenomen de deculturalizare a limbii romane, care am observat ca se impune si in Romania?. Astfel, mancarea „gusta bine”, nu „are gust bun”. Cel mai tare termen l-am auzit de la o sotie de pastor: fetelor ei le „misuiesc” prietenele. In momentul cand parintii nu cunosc bine limba romana, cum sa pretinzi de la urmatoarea generatie sa pastreze o limba romana curata?
    Si totusi exista si exceptii. O prietena din biserica mea, care este in America de la 5 ani si care a invatat sa-si cultive limba romana prin lectura in limba romana, merge sa lucreze in Romania ca reprezentant al guvernului American tocmai pentru ca este fluenta in ambele limbi. Mai este inca ceva: in Arizona, la Universitatea de stat este un program de romana acreditat,sustinut de o profesoara romana cu doctorat in engleza, pe care studentii si-l pot alege ca sa primeasca credite. Multi copii de romani au trecut prin progrmul acela (si vor mai trece)si i-a ajutat atat in insusirea corecta a limbii romane, cat si la nivel academic.

  20. eMi zice:

    As dori sa fac cateva remarci, in speranta sa nu fiu off-topic:
    Unul din modurile prin care Dumnezeu si-a aratat mania fata de pacatul lui Israel a fost risipirea/imprastierea acestuia printre alte popoare. De observat: Deuteronom 30:1-5; Neemia 1:8; Ieremia 9:16; Ezechiel 12:15; Ezechiel 22:15; Zaharia 10:9; s.a.
    Pe vremea lui Ezra si Neemia multi nu s-au mai intors. Cele zece semintii ‘pierdute’ par sa fi fost in cele din urma asimilate, in ciuda puternicului ‘instinct’ de conservare a identitatii religioase/culturale (ex: sinagogile de pe vremea lui Ezra/Neemia?). De fapt, simboluri evreesti din acea vreme au fost chiar asimilate in culturile popoarelor ‘gazda’.
    Este adevarat ca din punct de vedere nou-testamental, poporul lui Dumnezeu este Biserica, care, din contra, este trimisa la ‘imprastiere’ cu scopul vestirii. Dar, ce parere aveti de poporul nostru roman, imprastiat prin toate tarile (in care se poate dobandi un trai mai bun…)? Cum parem ca si popor?
    Saptamana viitoare imi vin verii (hibrizi – mama-i americana) din Atlanta. Abia asteapta. Vacantele in Romania le-au prins destul de bine. Cel mare vorbeste romaneste bine, cel mijlociu binisor, iar cel mic slabut 😀 Voi avea de grija sa le aplic un tratament puternic de (re)culturalizare romaneasca cu cortul in spate prin Apuseni, in vizita la castelele din Transilvania, la fotbal in cartier de oras, pastrav cu mamaliga de Bucovina, etc. :))

    • Marius David zice:

      foarte interesant ce spui tu, Emi, împrăştierea ca pedeapsă.
      ESte interesant de studiat ce s-a întîmplat cu evreii din Moldova, Dorohoiul, Botoşaniul, Iaşiul au fost pline de evrei,
      În Iaşi au fost, din cîte mi-a spus profesorul Puiu cam 50 de sinagogi.
      iarasi ai o idee interesanta, Biserica ca realitate metaetnica si transculturala
      reculturalizeaza-i pe verisorii tai si cu ceva mici si sarmale 🙂

  21. Mihaela zice:

    Suntem in America de 8 ani. Am venit cu sotul meu, care este roman si el.

    Mi s-a parut ridicol sa vad parintii romani de aici cum vorbesc in engleza cu copiii lor. Parca era o fandoseala. Am hotarat ca eu voi vorbi numai romaneste cu copiii mei. La urma urmei, eu insami vorbeam 3 limbi cand eram in clasa a 4-a, pentru ca eram intr-o tara straina unde se vorbeau doua limbi.

    Apoi am devenit devenit mama. Totul a fost bine, vorbeam in romaneste cu fetita mea, pana cand am constatat ca ea vorbeste gresit engleza. Din momentul acela am inceput sa vorbesc cu ea numai in engleza. Are 5 ani si jumatate si tot este in urma cu engleza, nu vorbeste la nivelul la care vorbesc copiii de varsta ei.

    Imi amintesc foarte clar cum ii dispretuiam pe cei care vorbeau in engleza cu copiii lor. Si acum fac si eu la fel! Trebuie sa incetez sa mai judec oamenii asa fara sa traiesc o zi in papucii lor, pentru ca observ ca Domnul insista sa ma smereasca de fiecare data, cu fiecare ocazie, in fiecare aspect in care am promis ca eu nu voi face asa ceva.

    E o vorba americana: „I was the perfect Mom, until I had kids.”

    Apoi, dupa ce lucrezi 40 de ore pe saptamana, vii acasa si te ocupi de copii facand ceea ce este absolut necesar pentru scoala lor. Nu ai mult timp.

    De cand am citit articolul acesta, incerc sa vorbesc cu fetele mele si in romaneste, ca sa mai invete si ele. Oricum, taticul lor vorbeste mai mult in romaneste cu ele.

    Cat despre biserica romana, inca incerc sa imi explic ce se intampla cu ea in America. Am suferit in biserica romana in chip ingrozitor. Este adevarat ca cele mai adanci suferinte sunt la nivel sufletesc, sunt mai chinuitoare decat suferintele fizice. Noi am incetat sa mai mergem la biserica baptista romana din oras, desi era aproape. Prea multa intriga 🙂

    Acolo l-am cunoscut pe Marius Cruceru, la biserica romana. Imi amintesc ca ne-a cantat. A fost o seara deosebita.

    Acum ne ducem la o biserica americana. Copiii sunt foarte castigati cu schimbarea aceasta. Regulile si organizarea („a structured environement”) deobicei fac bine copiilor. Nu avem prieteni intre americani, dar macar stiu ca studiez Biblia cu oameni care sunt seriosi in credinta lor. Inca ma doare cand ma gandesc la biserica romana.

    Mihaela

    • Marius David zice:

      Mihaela, m-ai facut sa zimbesc, dar cu amar… Din pacate ai dreptate.
      Nu te ingrijoa pentru fetita ta, va recupera.
      Copiii recupereaza. Problema este ca lucrezi, de asta nu poti fi mama asa cum ai dori.
      Noi avem doua blesteme, unul pentru noi barbatii, altul pentru voi, femeile, Noi barbatii, smecheri, am facut asa: Un blestem mie, unul tie, doua tie. Asa v-ati ales voi cu doua blesteme, nasterea cudureri si munca cu sudoare, si al vostru si al nostru.

      Biserica romana din America, prefer sa nu comentez aici.

    • Anna zice:

      Mihaela sunt de-acord cu comentariul tau, ca nu stii cat e de greu sa mentii limba intre copii pana nu ai copii. Cei care critica ori nu au copii, ori nu sunt emigranti.

  22. Alex Pop zice:

    Foarte interesant acest post al Dvs.
    Chiar daca l-am descoperit doar acum, este totusi la fel de adevarat si relevant ca si atunci cind l-ati scris (in urma cu vreo sapte luni, dupa cite vad).

    Bisericile romanilor evanghelici din USA sint inca pline de tineri a caror majoritate stiu Biblia la fel de bine cum stiu si limba romana: adica prost.
    Mi-e si rusine sa spun ca dupa vreo doi ani de “involvare” in scoala duminicala la o biserica romaneasca de-aici, sotia mea n-a mai rezistat si m-a implorat sa plecam la o biserica americana. Ni s-a impus sa invatam pe copii in limba romana, folosind Biblia romaneasca, dar cei mai multi copii nu puteau vorbi sau citi bine romaneste, habar n-aveau de cartile Bibliei sau de ordinea lor si n-aveau nici cele mai elementare notiuni de doctrina sau de invataturile de baza ale crestinismului; erau analfabeti din punct de vedere biblic in ambele limbi!…
    Ne-am dat seama ca vina apartinea in egala masura atit parintilor cit si si pastorilor.

    Parintii – vinovati pentru ca in loc sa invete engleza impreuna cu copiii lor, au fortat pe copii sa vorbeasca numai romaneste dar, ne-petrecind suficient timp cu ei, romaneasca lor e mai rea decit engleza parintilor. Asa s-a creat un “gap” comunicativ intre parinti si copii si nici vorba sa se mai poata aplica porunca din Deut. 6:7.
    Sint multi tineri care-s fortati sa mearga la biserici romanesti chiar daca nu pricep mai nimic din predici.
    Stiu pe unii, chiar si rude de-ale mele, care obisnuiau sa-si pedepseasca copiii fortindu-i sa citeasca Biblia pe romaneste, zgaindu-se ore-ntregi la ea chiar daca n-o intelegeau; ar fi fost mult mai folositor sa-i fi lasat undeva la vreun studiu biblic tinut in engleza.

    Pastorii – sint vinovati pentru ca le pasa mai mult de numarul enoriasilor decit de cresterea lor spirituala si mustra pe parintii care-si lasa tinerii adolescenti sa mearga la americani. Ei nu pot sau nu dau voie sa se predice si in engleza cu toate ca sint constienti ca predicile lor nu sint intelese de cei tineri.

    Initial, noi am ales sa mergem dimineata la americani si seara la romani si imediat am fost priviti ca niste “second hand members”.
    Cind am plecat din acel oras, un bun prieten m-a sfatuit cu un aer dojenitor si a-toate-stiitor: “Alex, daca-ti lasi copiii sa plece la americani, o sa-i pierzi sigur; de ce nu poti sa-i tii intre romani asa cum ii tin eu pe cei sapte copii ai mei?…”
    Ei, bine – au trecut vreo sase ani de-atunci. Prin harul Domnului nu mi s-au “pierdut” copiii (am doi baieti la Annapolis si la West Point military academies si amindoi sint implicati in Navigators iar fata mai mica e pur si simplu pasionata de teologie). In schimb, am aflat cu tristete ca din cei sapte copii ai prietenului doar unul mai frecventeaza biserica; ceilalti, cum au implinit 18 ani au plecat din “ghetoul” romanesc, au experimentat droguri si unul e deja-n puscarie. Ce e si mai trist, e ca acesta nu e un caz singular ci sint multe alte familii de romani atit baptisti cit si penticostali ai caror copii n-au putut creste spiritual din cauza neintelegerii limbii romane si interdictiei de-a frecventa biserici americane. Colegul meu de lucru e rus si de la el am aflat ca problema e si mai grava in bisericile lor.

    Solutia problemei?
    E un lucru simplu, as zice eu: daca nu ti-ai invatat copilul romaneste ori il duci la o biserica bilingva ori il lasi sa frecventeze o biserica americana. A-l tiri saptamanal la o biserica romaneasca unde nu pricepe nimic e un lucru revoltator, si vei raspunde pentru sufletul lui.
    Pastorii ar trebui si ei sa verifice cunostintele de limba romana ale fiecarui adolescent din biserica si daca observa ca unii nu pricep limba lui Cornilescu, ar face bine sa sfatuiasca pe parinti sa-i lase la o biserica americana.

    Sint putini romanii care inteleg, citesc si vorbesc corect ambele limbi iar intre adolescenti, daca gasesti vreunul, acela e cu adevarat un “rara avis”; ai avea probabil mai multe sanse sa-i gasesti in bisericile si-n scolile din Romania.

    Alex Pop

    P.S.
    Pocirea limbii engleze de catre romani continua cu success. Nimic nu s-a schimbat de cind am scris acea “Balada a lui Ion Americanu”, la care a pus un link D-l Tibi Pop in comentariul lui de mai sus.

    • Marius David zice:

      Alex Pop, îţi mulţumesc pentru această mărturie deosebită, îţi mulţumesc pentru deschidere.
      tind să fiu de acord cu tine… oricum eu am „trăit” doar teoretic experienţa voastră.
      În timpul doctoratului am studiat 1 an şi jumătate intens problemele bilingvismului şi biculturalismului. am scris o grămăjoară de foi pe chestiune. Am ţinut şi vreo două conferinţe.
      Nu vrei să ştii concluziile!
      Confuziile, pardon! 🙂 E tare sad!

  23. vesteabuna zice:

    Am scris asta în 2003: „…..m-am întors de curând din USA şi mulţi mă întreabă, ei, cum a fost, ce ţi-a plăcut, ce nu ţi-a plăcut, ce te-a şocat? etc. Un lucru care m-a şocat a fost că copiii românilor din USA nu mai ştiu româneşte. De fapt aceasta mi s-a părut normal, anormală a fost însă reacţia părinţilor acestor copii care susţineau sus şi tare că copiii lor ştiu româneşte. Majoritatea ştiau româna să-i zic aşa “de casă” gen: “plec, vin, mănânc, dorm” şi încă vreo 200 de cuvinte specifice mediului familial. Cu greu cu unii din ei legam o conversaţie care să aibă nevoie de un vocabular mai bogat. Când am relatat acest lucru unui frate care a terminat psihologia, mi-a replicat promt: “e normal, ei nu au trăit în “baia lingvistică”. A fost noua pentru mine această expresie, probabil specifică lingviştilor şi psihologilor, dar am meditat asupra ei şi mi-am dat seama de analogia care există între “baia lingvistică” şi botezul cu Duhul Sfânt….” Tot textul aici: http://vesteabuna.wordpress.com/2008/07/27/botezul-cu-duhul-sfant/
    Concluzia mea la chestiune: boala este fără leac, problema face parte din „durerile naşterii” firii, care ţin de 6000 de ani şi mai au puţin. Apoi va fi descoperirea fiilor lui Dumnezeu (împreună cu El). Până atunci problema pierderii identităţii şi limbii e o greutate mare care o duc în spate toţi cei care au plecat pe „şoseaua lina a emigraţiei”. Eu zic ca nu se poate şi cu „slănina-n pod şi cu porcu-n coteţ”, adică şi cu beneficiile emigraţiei şi cu românitatea după tine. Dureros este pentru cei care le pierd pe amândouă, mai ales copiii lor, lipsiţi de comunicarea eficace cu părinţii datorită handicapului limbii. Foarte de acord cu Nelu Achim, bun diagnostic dar, repet, boala o văd fără leac. Ce se mai poate face: tratarea durerii, o moarte fără chinuri prin anestezie cu injecţii de Nostalgie în doze săptămânale.

  24. Marius David zice:

    Corect! mi-a plăcut asta cu slănină-n pod şi porcu-n coteţ … este cea mai bună expresie pentru această dilemă.
    Cine vrea să rămînă român îi recomand cel mai bun loc în care îşi poate păstra românitatea: România!
    restul…asimilare, taică, asimilare… mai greu, dar tot acolo ajungi.

  25. Virgil C. zice:

    Marius,

    eu as vrea foarte mult sa stiu concluziile, eventual o parte din cercetarile despre care ai vorbit in comentariul de mai sus.
    Traiesc de 15 ani in Germania si cunosc destul de bine problemele culturale si lingvistice cu care ne confruntam. Ca si parinte (doi baieti, 9 si 11 ani), ca si pastor, nu pot nega problemele. Ele exista. Dar cred ca prea multi sunt dispusi sa le exagereze.
    Cunosc, mai mult din auzite, drama unei generatii de romani americani. Consider ca nu se poate compara mai deloc cu experienta pe care o traim noi aici.
    Procesul asimilarii si integrarii a decurs aici destul de lin.
    Problema majora a noastra nu este cum sa pastram generatia care ne urmeaza in biserica, ci cum sa fim relevanti pentru lumea din jurul nostru.
    Domnul sa ne ajuta sa fin Lumina!

    • Marius David zice:

      draga Virgil, problema este dupa a treia generaţie, încă nu aţi ajuns acolo.
      Aşa mă rog şi eu… să fiţi lumină!

      Ce limbă crezi că vor vobi nepoţii tăi dacă fiii tăi se căsătoresc cu nemţoaice?

      • Virgil C. zice:

        Foarte adevarat. In esenta, asta e diferenta dintre diaspora germana si cea americana.
        Generatia care conduce in prezent bisericile aici, respectiv generatia mea, a „decreteilor”, este in general generatia formata la scoala navigatorilor si B.E.B. Oameni care cand au venit aici aveau dorinta de integrare si marea lor majoritate s-au adaptat foarte bine.
        Despre nepotii mei stiu relativ sigur ca vor vorbi limba germana, daca Dumnezeu ne mai da zile. Si asta o stiu deoarece copiii mei vorbesc limba germana ca limba materna.
        Si inca nu este o problema ca sa fim in biserica doua generatii, chiar daca limba lor materna este germana iar a noastra este romana.
        Incercam sa nu facem caz de asta, ci sa fim relevanti. Programele noastre au inceput in limba roamana, acum sunt destul de amestecate, incercam sa introducem tot mai mult limba germana, de dragul copiilor nostri si din dorinta de a nu ramane un ghetto cultural.
        Cum va fi in viitor nu stiu, dar incercam sa nu ne osificam, ci sa fim in ritmul in care Dumnezeu vrea sa ne aiba.

        • Marius David zice:

          Foarte bine. Dacă ați înțeles aceste lucruri, atunci este bine.

          • Virgil C. zice:

            Da, dar inca nu mi-ai spus nimic din concluziile sau cercetarile de care vorbeai mai sus. M-as bucura daca ne-ai lasa sa avem si noi parte din studiile pe tema bilingvismului si a biculturalismului, poate ne scuteste de unele incercari pe propria piele!

            • Marius David zice:

              există un seminar pe care l-am ținut în anul 2000 sau 2001 pe tema de mai sus, împreună cu dr. Sebastian Văduva, el însuși un bilingv și bicultural.
              este în format video, pe intelesul tuturor.
              nu stiu cum sa fac sa il converstesc, este pe casete din alea mari,si sa il pun pe un dvd sa vi-l trimit
              se referea la cazul austriei, a fost tinut la Viena.
              ma poate ajuta cineva?

        • Nicu D. zice:

          @Virgil C.
          Unde sunteti pastor in Germania?

      • Nicu D. zice:

        Problema e alta. Cu cine sa se casatoreasca? Probabil ca sunt vreo 2-3 fete in biserica de varste apropiate dar care nu le plac din diferite motive…asa cum se mai intampla de obicei si apoi omul incepe sa caute. Din Romania sa aduci te intrebi daca se descurca…si tot asa. NU poti sa le ai pe toate.

  26. Tudor zice:

    Un prieten spunea „nu-i inteleg pe romani, de ce dau nume straine firmelor proprii „.Pe el il cheama Florin dar toata lumea-i zice …”Tony”.

  27. Nicu D. zice:

    Si eu ca unul ce traiesc de ceva timp in Germania pot spune ca varianta bilingva este cea mai buna. Am cunoscut de curand o fata de 18 ani, era nascuta in Germania si vorbea perfect romaneste fara accent. Si bineinteles ca m-a facut curios si am intrebat cum a reusit? Raspunsul: parintii au invitat rude prieteni de acasa de varsta ei pe timpul vacantelor cu care se intretinea in romaneste. Dar asta depinde foarte mult de parinti. Copiii nascuti aici oricum vor invata nemteste la gradinita si foarte probabil in scurt timp vor vorbi mai bine decat parintii lor limba tarii in care se afla.

  28. Virgil C. zice:

    Hi, Nicu D.?
    Unde esti in Germania?
    Eu sunt in Stuttgart, poate ne putem intalni…
    sau poate ne cunoastem?

  29. Virgil C. zice:

    Da, la Centrul Crestin Gerlingen. La ce biserica mergi tu?

    • Nicu D. zice:

      Eu merg la biserica baptista germana din Erlangen, acolo sunt membru. Il mai vizitez si pe Claudiu la Schwabach sau pe fratii penticostali din Nuernberg.
      Dumneata trebuie sa fii Virgil Croitoru. Am fost la dumneavoastrain Octombrie ( am fugit o duminica dimineata de la Lahoe – scoala biblica scurta) pana in Gerlingen.

  30. LaviniaM zice:

    Pentru ca peste o luna si un pic vom pleca spre Franta (definitiv?), vine la fix postarea asta. In momentul de fata, copiii mei stapanesc perfect limba romana (au 4 si respectiv 9 ani), dar una dintre temerile mele e ca, pe termen lung, pruncii mei nu se vor mai putea bucura de citirea literaturii romane, nu vor putea savura un text scris in limba romana cu toate nuantele si coloristica ei. Si ma intreb, oare cum as putea contracara asta, cand scopul nostru, mai ales acum, la inceput, va fi sa invatam limba tarii adoptive, sa-i cunosatem obiceiurile si cultura, cu alte cuvinte sa asimilam si sa fim asimilati?

    • Anna zice:

      Daca ati vazut vreodata StarTrek, se potriveste expresia specii Borg „Resistence is futile” (E inutil sa te impotivesti/sa rezisti asimilarii).
      Oricum, franceza este o limba superba, si Franta are o cultura imensa, as trebuie sa fie o experienta placuta 🙂

  31. Cristian zice:

    In primul rand eu zic ca ar trebui sa ne stăpânim limba înăuntrul granitelor. Locuiesc in Sua ai ori de cate ori merg înapoi in tara, se mai intampla sa mai scap cate un cuvant in engleza la care imediat imi primesc misto-uri ca mi-am uitat limba materna. Dar, daca stau sa analizez cuvintele vorbite de romanii din Romania, care nu au trait nicaieri decat in Romania, gasesc ca ei „scapa” mai multe cuvinte in engleza decat mine. Daca nu ma credeti analizați convorbiri, postari, email-uri, etc ale celor din jur.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.