Epilogul lui Platon

Săptămîna trecută am descoperit acest dureros, dar excelent articol scris de Mircea Platon despre elita intelectuală românească de azi.

Poate că tonul elegiac este prea entuziast, dacă mi se permite oximoronul, dar … cîtă dreptate.

În dreptul unei candidaturi oximoronice la preşedinţie, cu o alianţă guvernantă paradoxală, într-o primăvară revoluţionantă la vecini-fraţi, cu analişti politici beacalizanţi care fac pe ţaţele-bocitoare  pentru libertate şi dreptate, acest articol se potriveşte ca urma de cui în perete, urma de cui pentru icoana dată jos de multă vreme de acolo.

Poate ca un mod de a restaura Romania ar fi sa nu mai vorbim decit despre lucruri pentru care am pierdut ceva aparindu-le. Intre a trai pentru sau cu tara ta si a trai de pe urma tarii tale e o diferenta la fel de mare precum cea dintre a trai pentru sau cu o femeie si a trai de pe urma unei femei. E diferenta dintre Romeo si un proxenet, dintre intimitate domestica si promiscuitate. La noi, dupa ce s-a trait decenii la rind pe seama „clasei muncitoare” sau a „construirii socialismului si comunismului”, acum se traieste pe seama „anticomunismului”, „integrarii”, „Europei”. Dupa ce s-a trait ani de zile scriind note informative la Securitate, acum se traieste scriind eseuri despre „regimul totalitar din Romania”. Acum nu se mai toarna intr-o camaruta sordida de bloc comunist, ci se toarna simpozioane, mese rotunde, talk-showuri. Nu se traieste pentru idei, ci pe seama ideilor, nu se traieste pentru Romania normala, ci pe seama Romaniei normale, atita cita mai este.

Da, să vorbim despre lucruri pentru care am plătit un preţ. Sîngele de pe tunică este legitimitatea pe care o căpătăm pentru a vorbi despre libertate, preţul plătit în căsătorie ne dă dreptul să vorbim despre dragoste.

Cîtă dreptate are Platon? Mai este cineva care nu este „al cuiva” în ţara asta?

Despre Marius David

soțul Nataliei
Acest articol a fost publicat în In-text-esant, Lecturi, Perplexităţi. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

4 răspunsuri la Epilogul lui Platon

  1. Gabriel zice:

    din pacate, mi se pare ca sunt putini cei care mai au dreptul sa vorbeasca. noi romanii vorbim mult, realizam putin. nu suntem originali in aproape nimic, copiem de la altii, dar nici asta nu o facem bine. in plus ne-am obisnuit si cu numele de `teritoriu de sacrifiui`, `neam de sacrificiu`.
    greu a fost, greu va fi.
    noi nu stim ce e unitatea. natiunea romana nu cunoaste pretul patriotismului adevarat. stamosii nostri ou platit cu sangele cu vietile lor pentru a asigura vatra unde sa le creasca pruncii. eu ce fac? tu ce faci? pe langa vorbaria multa ar trebui sa punem un dram de seriozitate si responsabilitate in ceea ce facem.

  2. Rodica Botan zice:

    Ma gindeam ca „saracia” este de cele mai multe ori punctul de intoarcere.

    Fiul risipitor a trebuit sa ajunga la roscove si nici pe alea nu le mai avea. Noi toti strigam „saracie” chiar si aici in America.

    Unele lucruri s-au schimbat de cind cu criza asta. La unii insa schimbarea este numai in faptul ca huzuresc mai putin decit inainte.

    Ca sa se uneasca oamenii au nevoie sa ajunga la un numitor comun…si atita vreme cit saracie de exemplu inseamna ceva diferit pentru fiecare om…nu se poate rezova ecuatia…

  3. Marius David zice:

    Că bine zici, GAbriel, ei, dar nu mă voi opri totuşi că pentru dreptul de a avea blog am văzut oameni murind.
    Să fim responsabili însă în ceea ce spunem.

    Rodica, sărăcia nu întotdeauna este un punct de conversiune şi conversaţie cu sine, uneori este începutul unui drum spre mai jos.

  4. Pingback: Încordări, Ţara lui Papură Vodă, Epilog la Platon, Titanic, arhitectura postmodernă şi slăbănogii nevindecaţi « La patratosu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.