Există mai multe diferențe între Homeschooling și școala publică. Voi pomeni pe scurt cînd una, cînd alta.
Alegoria nu-mi aparține, am citit-o undeva, cred că într-un manual de spiritualitate.
Imaginați-vă că încercați să umpleți o sticlă cu apă.
O puneți între alte 30 de sticle și aruncați cu apă peste toate, încercînd să le umpleți ochi.
Veți reuși? Cînd? Cu cîtă risipă de energie, de apă, cu cît chin și cîtă apă va curge în zadar pe lîngă sticle?
Dar dacă luați o sticlă și o pîlnie, una cîte una, și umpleți sticla plasată între celelalte, sticla preferată, țînînd-o strîns în mînă, turnînd cu grijă și mare atenție?
S-a scurtat procesul? Este mai eficient?
Ah, da, se pot umple sticlele și în sistemul public de învățămînt. Cu singură condiție îndeplinită: se numește MEDITAȚIE.
Astă seară, Noah, 7 ani, homeschooled, pasionat de cîteva luni de astronomie, spațiu, rachete și alte asemenea, ascultînd unul dintre podcasturile lui Cristian Presură, îmi spune:
“Știi că există ceva mai rapid decît viteza luminii?”
“Ce?” Întreb eu
”Imaginația mea, pentru că, dacă mă gîndesc că sînt lîngă o stea din alt capăt al universului, acolo sînt!”
Am fost întrebat cum de este atît de precoce. A citit singur toată seria Narnia în vara trecută, înainte de a începe oficial școala. Ne-am trezit cu el că știe să citească încă de pe la 5 ani. Ne citea mesajele de pe telefon, în timp ce le scriam.
Nu, nu este mai precoce decît alți copii de vîrsta lui, numai că a primit mai multă atenție. Natalia îi citea diferite cărți pentru copii și urmărea cu degetul literele.
Homeschoolingul reface cumva relația față-către-față dintre mentor și ucenic, dintre maestru și calfă. Nicio meserie grea nu se poate învăța în amfiteatre, fără a coborî în laborator, în atelier, lîngă meșter, ca să vezi cum face. Nimic nu se poate învăța serios doar din cărți, între sute de candidați, de pe youtuburi, între sute de ”fani”, ca autodidacți.
Vorba cuiva: ”Orice autodidact la un moment dat va descoperi că a avut un profesor prost.”
Marius Cruceru 
Doar de atâta sunteti capabil? De Hit and run? De ce nu m-ati blocat inainte de a lasa dvs ultimul comment? 🙂 ca sa castigati disputa? Ati castigat-o! Si lumea va aplauda! Un pic de integritate, totusi! Sau nu vi se preda asa ceva de catre institutie?! Cancel culture stiu ca se preda peste tot, dar crestinii adevarati nu decurg la asemenea masuri. (In afara de cei ce vor sa-si pastreze mormantul frumos pe din afara)
Tot ce nu va place din ce vi se spune stampilati ca si „prostie”? Asa de simplu e la dvs? Dupa care standard ati masurat si ati dedus ca am spus o prostie? Nu este domnul Presura un adevarat lunatic? (Din perspectiva adevaratei intelepciuni). Eu nu l-am auzit pe omul acela nici macar odata sa ia in considerare Biblia ca si unitate de masura cand vine vorba de realitatea obiectiva, in schimb toate rahaturile care-i trec prin minte le da si pe gura… Un nebun… Si pocaitii il proslavesc. Am scris ‘pocaitii’ intre gilimele in coment pentru ca ma refeream la pseudo crestini. Tot crestinismul institutional de astazi e o prefacatorie si voi, „educatii”, sunteti responsabili de aceasta apostazie pentru ca le bagati toate gunoaiele pe gat in loc sa ramaneti la adevar. Vai de voi! Vai de voi!
Nu ar fi mai cinstit ca aceasta discutie sa fie pe fata?
Ioan Lucian
Stimate Ioan Lucian, așa cum doriți această discuție este pe față, însă stilul dvs de discurs, care este prezent și aici, m-a determinat să vă blochez comentariul la postarea de pe facebook. Nu este vorba de nicio dispută cîștigată. Chiar credeți că aceea este o dispută? Aceea numiți dvs. dispută? Acuzele dvs., modul de abordare, lipsa de respect pentru celălalt, acuzele de ”apostazie”, ”mormînt văruit”, ”pseudo-creștinisim” et c., acestea mă determină să strîng cercul de dialog și să nu vă permit să vă deversați frustrările personale în spațiul meu. Cristian Presură este un fizician respectat și prefer să dialoghez cu un ateu sincer declarat decît cu creștinii mei care se radicalizează talibenește aproape. Scriptura Însăși ne îndeamnă să cercetăm toate lucrurile și să ne cultivăm discernămîntul, să luăm ce este bun. Dvs. deja, încă de la postarea de pe facebook m-ați acuzat a priori de nesinceritate, de dublă măsură într-un context nevinovat în care relatam un dialog cu fiul meu de 7 ani. Numai pentru faptul că aleg să nu interpretez Scripturile ca dvs. și să cred că pămîntul este plat? La fel ați abordat problema și atunci. Am crezut că avem totuși un teren comun de dialog. Mă înșel. V-am dat voie la acest comentariu și v-am răspuns, dar nici acum și nici în acest spațiu nu vă pot promite continuitate devreme ce, fiind cu Scriptura în gură, vorbiți cu aceeași limbă și cu aceleași buze despre ”toate rahaturile” și mă ironizați gratuit prin ”educații”, doar pentru că mi-am tocit coatele mai mult decît dvs. pe băncile școlii. Poate că tocmai de asta cred că pămîntul este rotund, spre deosebire de dvs., care credeți că este plat. Nu v-ați gîndit la asta?
Doar atat poate daca nu il lauzi pe fomistul dupa laikuri. Vorbeste de respect ala care nu respecta pe nimeni si nimic. Il aplauzi esti bun. Nu il aplauzi esti prost. Trebuie laudat chiar si cand afirma ca crede ca pamantul e rotund. Pardon ROTOCOL. DA_NE noua Maria Ta din lumina mintii tale!!!
Respectabile Augustin Popp, nu știu cine sînteți și de unde să vă iau, așa că n-am cum să știu dacă vă pot respecta mai mult decît pentru faptul că sînteți după chipul și asemănarea lui Dumnezeu. Aici aveți minimul de respect din partea mea, ca și ceilalți conlocutori. Dacă veți citi cele peste 90.000 de comentarii de pe acest blog, veți vedea că mă forțez uneori să acord respect și cînd dialogantul face tot posibilul să mi-l piardă pe drum. În rest … modul dvs. de exprimare, modul de a jigni gratuit vă transformă într-un ”respectabil”, nu ”respectat”. Despre like-uri și alte mîncăruri pentru complexați, vă rog să le păstrați pentru dvs. Eu îmi hrănesc imaginea de sine din alte surse decît din astfel de spații. Nu am nevoie de degetuțele dvs. ridicate în sus, nici de opozabil, nici de mijlociu.
Pingback: Diferențe între Homeschooling și școala publică – 1 | Ciprian I. Bârsan