Evlavia copiilor

Copiii, pentru că fiecare este unic, se manifestă diferit în fața fenomenului religios. Cei născuți și crescuți în case în care religiozitatea este la loc de cinste pot manifesta reacții față de viața plină de pioșenie a părinților. În mod natural copilul este înclinat spre explorarea narațiunilor fantastice, imaginație, ritual și magic. Noi putem confunda aceste trăiri cu evlavia și putem exploata în mod nelegitim trăirile lor.

Scripturile ne spun: ”în păcat m-a zămislit mama mea” și ”nebunia este lipită de inima copilului”. De la Augustin încoace acceptăm ca dogmă depravarea totală încă din pîntecele maicilor noastre. Urmele de nevinovăție sînt datorate ignoranței. Uneori copiii, ca să ne facă pe plac, ne imită în manifestările noastre religioase sau, mai rău, se tem de consecințe și mimează trăiri pioase.

Este o mare greșeală să exploatăm aceste manifestări și să insistăm să îi facem cucernici pe copii, fără ca aceștia să fi avut o convertire reală, o apropiere de Mîntuitorul și o înțelegere minimală a Evangheliei și consecințele acceptării drumului creștin.

Am făcut și noi această greșeală. Am crezut în cucernicia naturală a copiilor. În naivitatea noastră, am crezut că tot ce trebuie să facem este să cultivăm niște obiceiuri, niște reflexe religioase, niște ritualuri, și totul va fi bine.

Cea mai mare greșeală?

Citește mai departe pe Edictum Dei AICI

Despre Marius David

soțul Nataliei, tată și proaspăt bunic
Acest articol a fost publicat în Articole publicate pe Edictum Dei. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.