A venit sezonul vacanțelor și concediilor. Jumătate din iulie și luna august. În 30 de ani de căsnicie am avut vreo 25 de concedii, cam jumătate reușite. Cîteva, distruse parțial sau complet. Am ceva experiență să vă împărtășesc. Poate voi veți face mai bine decît noi. Întreruperea muncii pentru mine este o chestiune teologică, bine articulată, dar foarte greu de îndeplinit.

Îmi tot repet: dacă Dumnezeu s-a odihnit de munca lui, atunci trebuie să o fac și eu. Întreruperile sărbătorești sînt săptămînale (Duminica pentru noi), lunare (un weekend prelungit), anuale (concediu/vacanțe). Concediul trebuie să fie o disciplină spirituală din clasa celebrărilor, sărbătorilor. Se poate rata un concediu? Se pot face mai mulți nervi și să aduni mai multă oboseală decît cea de la plecare? Sigur! Iată cum:

1. Timpul și durata. Vara sau iarna? Împărțit în două? Mie îmi place vara, ei îi place iarna; mie, la munte; ei, la mare! Cum facem? Lăsați nediscutate aceste lucruri. Sperați că celălalt va ceda sau va înțelege pe parcurs. Lipsa de comunicare în stabilirea acestor lucruri este aur curat. Nu stabiliți nimic concret și luați perioade diferite de concediu de la locul de muncă. El, ca să își ajute părinții la grădină; ea, ca să facă o redecorare a casei. Amîndoi veți regreta un alt concediu ratat.

2. Locul. Nu verificați nimic înainte, deși acum aveți posibilitatea. Mergeți acolo unde v-au recomandat prietenii, apropiații, rudeniile. Dacă le-a plăcut lor, sigur vă va fi pe plac și vouă. Veți descoperi că funcționează legea entropiei, ce ieri era un restaurant bun și le-a plăcut lor, astăzi este o bombă nenorocită, unde mirosul de țuică și ouă prăjite este îmbibat și în lemn. Veți bombăni toată perioada că ați mers pe mîna altora, fără poze, fără recomandări, fără verificarea recenziilor.

citește întreg articolul pe Edictum Dei AICI