Am auzit-o de la începutul acestei perioade, am repetat-o și eu cu mai multă sau mai puțină convingere, continuăm să auzim în stînga în dreapta, analiști de toate soiurile, economiști, filozofi, sociologi, istorici, oameni de afaceri:

”lumea dinainte de martie 2020 s-a dus”, trăim o ”fractură civilizațională”, lumea așa cum am știut-o nu mai există, va trebui să ne reinventăm et c.

Se poate! Este posibil! Un lucru am văzut evident în aceste zile: cultura suspiciunii s-a instaurat comod între noi. Frate, soră, verișor, cumnat, mamă, tată, toți pot fi suspecți biologic. S-ar putea ca toate aceste previziuni catastrofice să își capete cursul.

Există totuși lucruri care nu se vor schimba! Nu știu pentru voi, dragi prieteni, dar eu știu pentru mine. Am hotărît să nu se schimbe cîteva lucruri în viața mea, indiferent de ce va fi să fie. Cred într-un Dumnezeu care este Același ieri, azi și în veci. Dacă El este astfel, atunci probabil că există lucruri în relația dintre Dînsul și oameni care ar trebui să rămînă neschimbate.

Fiind ”decrețel”, indiferent de cumva arăta lumea de aici încolo, știu că voi încasa mai ușor situația decît cei mai tineri, care fac o criză de isterie doar pentru că pagina web li s-a încărcat prea greu sau pentru că li s-a descărcat prea repede bateria la telefon. Se vor obișnui și ei cu timpul. Omul are o putere de adaptare admirabilă. Vor povesti pe îndelete nepoților peste 40 de ani cum au trecut prin ”al III-lea război mondial”.

Problema este să ne facem tranziția mai puțin dureroasă și să trecem corect filozofic, și de ce nu, teologic, prin aceasta.

De aceea …

Am apelat la un ”izolat social”, cineva care ar fi avut toate motivele să fie frustrat că nu își poate îndeplini vocația, menirea, misiunea, un om cu mari promisiuni din partea lui Dumnezeu, dar care perspective par acum irealizabile, cu o condamnare la moarte pe rol, bolnav, netratat, dar cu o minte strălucită …

Ar fi avut toate motivele să își plîngă de milă și să întoarcă pumnul împotriva unui Dumnezeu care ”l-a păcălit” că îl face mare figură și, în ciuda profeției, acum îl ține și bolnav, cu ochii în puroi, și arestat, fără șanse de eliberare. I-au rămas doar niște texte înșirate pe cîteva manuscrise… eh, cine știe dacă vor supraviețui și acestea …

Acesta strigă: ”Bucurați-vă  întotdeauna în Domnul, iarăși zic: Bucurați-vă!” (Filipeni 4:4 – Apostolul Pavel). Ori este nebun, ori are un secret care merită ”viralizat”. Am mers pe a doua variantă.

Astfel dar, urmîndu-i exemplul, făcînd ce am văzut, auzit de la dînsul, am hotărît:

”Preaiubiții și mult doriții mei frați … ” în Domnul Filipeni 4.1 – în această perioadă, mai mult ca niciodată, mi-am dat seama cît de mult tînjesc după Biserică, după cei care sînt din același Sînge, din același Trup. Nu după clădire, ci după Templul zidit din cărămizi vii. Nu ritualul mi-a lipsit, acesta a fost făcut de unii și de alții în diferite feluri, ci Trupul lui Cristos, părtășia cu ceilalți creștini și asta în ciuda faptului că structural sînt timid, introvert, cu tendințe de izolare și ușoară mizantropie. Îmi voi prețui și mai mult  frații și surorile din biserica locală, care pot fi și pentru mine ”bucuria” și ”cununa”. Mama ne-a învățat o cîntare. Cred că este scrisă de Niculiță Moldoveanu: ”icoanele mele cu salbe de crin, voi frați și surori sînteți voi … ”

”Rămâneți tari în Domnul” – Textul spune: ”de aceea, preaiubiții și mult doriții mei frați, bucuria și cununa mea, rămîneți astfel tari în Domnul” Filipeni 4:2. O construcție se va repeta aproape în dreptul fiecărui sfat al Apostolului, fie direct exprimată, fie subînțeleasă… în Domnul, în Cristos, în Duhul… Va urma o perioadă în care multe caractere se vor îndoi, multe decizii vor fi coagulate în compromisuri de un fel sau de altul. Ceea ce am considerat solid sub tălpile noastre va aluneca, dar știm că Dumnezeu era pe tron și cînd cu potopul (Psalmul 29), știm, de asemenea, că toată situația aceasta nu L-a luat pe Dumnezeu prin surprindere doar ”pentru că un chinez nu și-a fiert bine liliacul”. El este Același ieri, azi și în veci. Cel care nu se schimbă, Cel care este Cauză necauzată, Cel ce este prin Sine, neschimbat, veșnic asemenea. Să rămînem ”atîrnați de El”, Cel Tare.

”Cu un gînd în Domnul” – Îndemn pe Evodia și pe Sintichia să fie cu un singur gînd în Domnul – Filipeni 4:2 Unitatea ne va fi încercată în următoarea perioadă. Zilele pandemiei ne-au împărțit din nou în mai multe grupuscule: ”fricoșii”, care nu s-au întîlnit, versus ”curajoșii”, zoom-arii versus google-meet-iștii, ”teleciniștii” versus ”ritualiștii”, conspiraționiștii versus sceptici … Prieteni buni și-au dat cu unfriendul, colaboratori și parteneri în lucrare și-au despărțit drumurile. De ce? Din cauza reacțiilor la circumstanțe? Avem Același Domn, aceeași credință, același botez și chiar aceleași presupoziții teologice despre Cina Domnului. Să nu uităm aceste lucruri! Să prețuim ce avem în vremurile grele care ne așteaptă! Ne cățelim ca pudeii de curte printre scînduri, cînd lupii dau tîrcoale turmei. Să rămînem în același gînd și gîndul nostru să fie la Domnul! Sursum corda! 

”Același jug, aceeași lucrare, aceeași Evanghelie, aceeași răsplată … a Domnului” – Și pe tine, adevărat tovarăș de jug, te rog să vii în ajutorul femeilor acestora, care au lucrat împreună cu mine pentru Evanghelie, cu Clement și cu ceilalți tovarăși de lucru ai mei, ale căror nume sunt scrise în Cartea Vieții – Filipeni 4:3 De ce să rămînem în unitate, sacrificînd neesențialul? pentru că avem același jug, aceeași lucrare, aceeași Evanghelie, aceeași răsplată, scrierea numelor noastre în aceeași Carte a  Vieții, de către Același Domn, care ne-a răscumpărat în același fel pe toți. Prin har!

Va urma