Am predicat în multe locuri, dar în unele biserici de la țară am întîmpinat următoarea problemă: dacă aveam schiță în față se considera că predica nu era ”unsă”, nu era de la Duhul, era din … cărți, filozofii personale …
Vreo doi ani de zile am avut agonii, pentru că sînt foarte timid prin structură și am nevoie tot timpul de sprijinul scrisului. Sînt dezorientat cu totul fără text. Uit, dacă cineva din sală se uită urît la mine. Este de ajuns să apară un zgomot neprevăzut și uit șirul gîndurilor. Schițele îmi erau absolut necesare.
Dar…
Am început să îmi scriu cuvînt cu cuvînt textul predicii, apoi să le învăț pe de rost sau ”din inimă” cum spune englezul, ca să le pot reda ca pe un discurs spontan. Vorba lui Churchill: ”mă retrag acum ca să îmi pregătesc discursul spontan de mîine”.
Iată un sfat bun pentru predicatorii care vor vesti mîine Cuvîntul. Mergeți și vă pregătiți atît de bine discursul încît să pară natural și cu totul nepregătit. Învățați-vă textul ca să fiți liberi și la îndemîna Duhului.
Am mai spus-o și am repetat-o astăzi la întîlnirea alumni de 10 și 20 de ani: este o crimă spirituală să te duci să furi 45 de minute din viața cuiva cu o predică nepregătită, vorbind despre lucruri eterne, cu o miză între viață și moarte, improvizînd în nesimțire, cu inspirație din știrile de la ora 17.00. Nu există scuză pentru așa ceva! Generația aceasta are acces la materiale superioare ca informație și teologie. Nu le putem trăda așteptările prin lenea noastră.
Nu cred că este exemplu de malpraxis mai urîcios decît un predicator care nu își pregătește mesajele cu grijă. Dacă un actor pune atît de mult preț pe învățarea rolului într-o narațiune ficțională, cum de nu ne-am pregăti noi mai dihai pentru rostirea adevărului?!?!
Iată un sfat bun din partea unui mare actor, care poate juca orice. Cum spunea un prieten:
Hopkins n-are nevoie de scenariu, decor, regizor, poate juca orice și să te țină cu sufletul la gură și dacă are un scaun în fața unei perdele de catifea roșie.
Mulțumesc prietenului Adrian Samoilă pentru video.
Marius Cruceru 
Acuma daca am ajuns sa ne inspiram de la actorii de succes , vom fi doar actori, dar ….fara succes!
Ce se primeste aici e un sfat, nu e o inspiratie… o mica mare diferenta.
Da, invatam de la furnica harnicia si de la actorii de succes ca trebuie sa memoram si nu sa fim lenesi!
Sau ce ai vrea sa spui frate Costica h?
Ca daca vom fi comozi, va avea grija Duhul Sfant sa ne inspire?
Ce altceva se poate intelege din comentariul tau?
Ne putem inspira, in opinia mea , de la orine are succes. Ne putem inspira de la cei fara succes? Daaaaaaaa. Astfel ne justificam lenea si superficialitatea. Suntem suficient de inteligenti sa ne pacalim constiinta crezand ca Duhul intra in mediocrii bine intentionati doar pentru ca sunt bine intentionati.
draga Costică H, cred că de la oricine putem primi un sfat bun, chiar și de la o broască.
Uneori putem învăța din gestul sau viața cuiva, chiar și din răul aceluia.
Pingback: “Dumnezeu nu lucrează decât prin oameni ai rugăciunii.” (Fr. Valentin Popovici) – Lumini pentru suflet