Vă puteţi imagina o lumea a bărbaţilor fără cravată? Fără multitudinea de dungi şi culori, picăţele şi pătrăţele, carouri şi imprimeuri. Cravate cu desene, cu steaguri, tematice, presidenţiale cu dungi în diagonale, din mătase, din cîrpă, de înnodat, cu elastic, cu noduri mari şi noduri mici, în trei, în patru, chiar în şapte îndoituri, late şi înguste, lungi şi scurte, ţipătoare şi discrete, cu insemne de club, de armă, militare şi civile…
...............................................
Inutil accesoriu bărbătesc, leneş şerpuitor pe burţile greu de ascuns, “gîtlegău” atîrnător prin mîncare, este singura pată de culoare ca pana la papagal în cenuşiul-negriul-alburiul costumelor noastre, între pantofii cremuiţi şi chelia lăcuită. Folos? Cît globurile pe pomul de Crăciun sau cît rama la fotografie? Cît ghiveciul pentru floare sau cît coperta pentru carte? Dacă orice accesoriu ar avea vreo funcţie, care ar fi funcţia practică a cravatei? Acoperitoare pentru nasturii de la cămăşi? Intermezzo între părţile sacoului? Platformă vişinie pentru acul de cravată din aur? Mijloc de încriptare a unui mesaj către comunitate? Cîte una sau toate la un loc.
De la ososul zurbagiu cochet pînă la patronul hipertensiv şi supraponderal toţi ne încrăvăţim! De ce?
...............................................
Vă puteţi imagina starea “fără cravată”, starea de priveghere-preaveghere la orice amănunt, de suspiciune faţă de orice-i “moft”, privirea ascuţit-acră faţă de tot ce-i inutil şi despre care nu ştii de unde vine? E starea bunicilor noştri “fără cravată”.
...............................................
Ei măcar ştiau, aşa naiv cum îşi explicau ei… ei ştiau de ce NU, noi, generaţie gîtuită şi cu glasul stins în faţa oamenilor cumsecade, nu ştim de ce DA, aşa cum nu ştim de ce facem brad, cozonaci de paşti, ouă roşii, de ce tăiem porc la sărbătoare de prunc, aşa cum ştim de ce tăiem miel la moarte de Dumnezeu.
...............................................
Starea “fără cravată” nu este o stare de relaxare, aşa cum au venit politicenii noştri la primele negocieri, este stare de trezie, stare de strajă, aşa cum repeta Marcu Nichifor (tot fără cravată) “să fim cu maaare bagare de samă!!!”-
...............................................
Starea de "fără cravată" este starea în care lăsăm starea socială la o parte, "doftoricirile", funcţiile, lozincile, formulele, prefixele şi cărţile de vizită.
...............................................
Suspiciunea, fariseismul, legalismul şi circumspecţia inutilă sînt învecinate cu acestă stare. Sigur! Dar nu aşa este tot creştinismul? Nu imediat ne bate pe umăr păcatul din dreapta? Binefacerea care devine diabolic act.
...............................................
Poate că ne-ar trebui o generaţie descrăvăţită, o generaţie care să refuze a purta ornamentul în favoarea unei declaraţii vestimentare, cu “moft” profetic, că este în starea de nelinişte care precede răspunsul la întrebarea DE CE?
...............................................
https://mariuscruceru.ro/2009/01/05/fara-cravata/
Marius Cruceru 
Și partea a II-a http://willtravelwithkids.wordpress.com/2014/01/14/top-10-favorite-things-about-living-in-romania-part-ii/
Sa mai adaugam si calitatea internetului…
In Romania se traieste bine, evident, daca ai un job bun(sau propriul business prosper), reusesti sa eviti fluctuatia sistemului legislativ(care pe o firma o irita extrem de mult). Dar cum un procent bun al populatiei nu se incadreaza in limitele cerintelor de baza, peisajul poate fi destul de sumbru.
Se poate! Încercați o vizită în Bulgaria, Moldova, Ukraina, Albania.
Depinde ce înțelegem prin BINE.
Binele este relativ la cine il defineste. In Romania exista multi care lauda nivelul nostru de trai, conditiile de la noi(cu totii stim exemple) , doar ca nu se situeaza in categoria medie a societatii si nici sub. Am vorbit recent cu un misionar indian, spunea ca pentru ei(pentru anumite zone ale Indiei), Romania este ca pentru noi USA. Este un alt reper de a privi lucrurile.
„Iată ȘI cîteva cuvinte bune despre noi și țărișoara și poporașul acesta!” – Printul Charles care are un nr consistent de proprietati in Romania, vorbeste la fel de frumos de Romania. Exista pe net un footage. In schimb daca stam de vorba cu pensionarii(si plangem alaturi de ei), daca stam de vorba somerii, daca stam de vorba cu tinerii proaspat casatoriti care vor sa isi intemeieze un mic camin, daca stam de vorba cu categoria celor peste 40 de ani care se lupta cu discriminarea pe criterii de varsta la angajare, lucrurile se schimba, vom fi des cu lacrimi in ochi si cu rugaciuni printre suspine de plans pentru acestia … Dupa ce am stat langa patul de moarte al unor pensionari care si-au sacrificat viata pentru evolutia tarii de la stadiul de tara bombardata in ’45 si am vazut cum si-au petrecut pensia, imi vine greu sa spun vorbe frumoase. Dar repet, unii au conturi si sanatate, pentru acestia Romania este tara in care curge mierea si laptele…