Vă puteţi imagina o lumea a bărbaţilor fără cravată? Fără multitudinea de dungi şi culori, picăţele şi pătrăţele, carouri şi imprimeuri. Cravate cu desene, cu steaguri, tematice, presidenţiale cu dungi în diagonale, din mătase, din cîrpă, de înnodat, cu elastic, cu noduri mari şi noduri mici, în trei, în patru, chiar în şapte îndoituri, late şi înguste, lungi şi scurte, ţipătoare şi discrete, cu insemne de club, de armă, militare şi civile…
...............................................
Inutil accesoriu bărbătesc, leneş şerpuitor pe burţile greu de ascuns, “gîtlegău” atîrnător prin mîncare, este singura pată de culoare ca pana la papagal în cenuşiul-negriul-alburiul costumelor noastre, între pantofii cremuiţi şi chelia lăcuită. Folos? Cît globurile pe pomul de Crăciun sau cît rama la fotografie? Cît ghiveciul pentru floare sau cît coperta pentru carte? Dacă orice accesoriu ar avea vreo funcţie, care ar fi funcţia practică a cravatei? Acoperitoare pentru nasturii de la cămăşi? Intermezzo între părţile sacoului? Platformă vişinie pentru acul de cravată din aur? Mijloc de încriptare a unui mesaj către comunitate? Cîte una sau toate la un loc.
De la ososul zurbagiu cochet pînă la patronul hipertensiv şi supraponderal toţi ne încrăvăţim! De ce?
...............................................
Vă puteţi imagina starea “fără cravată”, starea de priveghere-preaveghere la orice amănunt, de suspiciune faţă de orice-i “moft”, privirea ascuţit-acră faţă de tot ce-i inutil şi despre care nu ştii de unde vine? E starea bunicilor noştri “fără cravată”.
...............................................
Ei măcar ştiau, aşa naiv cum îşi explicau ei… ei ştiau de ce NU, noi, generaţie gîtuită şi cu glasul stins în faţa oamenilor cumsecade, nu ştim de ce DA, aşa cum nu ştim de ce facem brad, cozonaci de paşti, ouă roşii, de ce tăiem porc la sărbătoare de prunc, aşa cum ştim de ce tăiem miel la moarte de Dumnezeu.
...............................................
Starea “fără cravată” nu este o stare de relaxare, aşa cum au venit politicenii noştri la primele negocieri, este stare de trezie, stare de strajă, aşa cum repeta Marcu Nichifor (tot fără cravată) “să fim cu maaare bagare de samă!!!”-
...............................................
Starea de "fără cravată" este starea în care lăsăm starea socială la o parte, "doftoricirile", funcţiile, lozincile, formulele, prefixele şi cărţile de vizită.
...............................................
Suspiciunea, fariseismul, legalismul şi circumspecţia inutilă sînt învecinate cu acestă stare. Sigur! Dar nu aşa este tot creştinismul? Nu imediat ne bate pe umăr păcatul din dreapta? Binefacerea care devine diabolic act.
...............................................
Poate că ne-ar trebui o generaţie descrăvăţită, o generaţie care să refuze a purta ornamentul în favoarea unei declaraţii vestimentare, cu “moft” profetic, că este în starea de nelinişte care precede răspunsul la întrebarea DE CE?
...............................................
https://mariuscruceru.ro/2009/01/05/fara-cravata/
Marius Cruceru 
Oau, e superba bicicleta. Frate Marius cate biciclete aveti in colectia d-voastra?
cu rușine spun: 12
Frumoasa! Daca veti avea ocazia sa mai restaurati o astfel de bicicleta, poate reiterati „proiectul” cu donatii in schimbul bicicletei (cum parca am mai vazut pe blog). As fi interesat:).
da, sigur, acum fac un Mustang. Interesat? Mustang verde englez, cadrul japonez, montat la trellerborg in Suedia, o frumusete de cadru, otel de locomotiva in el, are 4700 g, dar va iesi o bicicleta de oras extraordinara, un singlespeed de oraș.
Spune-mi daca il doresti cu fermitate. BAnii donati vor merge pentru proiectul Auschwitz.
Iertare pentru raspunsul intarziat, dar din ceva motiv nu am primit notificare. Inteleg ca il faceti oricum, sau doar in caz de „fermitate” din partea mea? Realitatea este urmatoarea: cunostintele mele nu se apropie de ale dvs. intr-ale bicicletelor deci nu vizualizez din descriere bicicleta. Interes ar fi, dar e de luat in calcul la intocmirea „bugetului” personal (poate aratati si cel fel de suma ar fi corecta pentru un astfel de proiect?). Pentru a fi mai ferm as avea nevoie de ceva „visual aids” sa-mi pot inchipui cum ar arata proiectul finalizat:).
Da, am un alt proiect în desfășurare, de data asta chiar un fixie, dar cu frîne, cu verde John Deere, cu mîner din lemn și șa din piele maro, cu mufe vopsite în ivory, pedale și ax pedalier de producție japoneză, pipă 3ttt, jante mavic, cauciucuri rubena. O sumă corectă pentru un astfel de proiect? prefer să discutăm pe privat. Nu sînt om de afaceri, nu fac afaceri cu biciclete. Îmi realizez cîte o bicicletă de vis, apoi ori o donez cîte unui prieten, ori o pun în licitație pentru vreun proiect caritabil. Îmi place să le văd mergînd, să le încerc și să văd cum alții se bucură de ele.
Inteleg ce spuneti. Propunerea de a continua discutia privat e foarte buna: cred ca aveti emailul meu din comentarii, eu nu-l am pe-al dvs. Cand mai aveti vreun update cu privire la acest proiect sau altul similar va rog sa-mi scrieti si reluam discutia.
Multumesc
🙂 hm, sunt curios cum arata colectia d-voastra, poate intr-o zi o sa postati un tur virtual cu cele 12 biciclete 😀
Există undeva postate, dar voi da adresa mai încolo.
Va mai bazai cu o intrebare. In Oradea este probabil sa aveti un „mester” care va ajuta cu restaurarile astea extraordinare, intrebarea e urmatoarea: cunoasteti pe cineva in Cluj cu abilitati similare? Am avut surpriza de a gasi undeva intr-un sopron o bicicleta de-a bunicului; poate ar fi o restaurare interesanta, insa eu nu am nici timpul nici abilitatile necesare pt a face asta:).
Nu, nu cunosc în Cluj pe nimeni, dar cunosc la București. Horia Nițu. horianitu.ro
Are un portofoliu impresionant.
M-aș mira totuși să nu fie în cluj ceva băieți care se ocupă. Știu în Timișoara, de asemenea. și Clujul și Timișoara sînt bogate tare în biciclete.