Dimineață suc de fructe.

La prînz suc de legume. Iată, exact ce se vede aici.

De la asta începe.

Asta este ce rezultă.

Delicios!

Seara? o cafea cu aromă de Iasomie, limited edition de la Davidoff, și salata de andive.

Între mese? Nuci și măsline.  De ce? Pentru că făcînd mult efort dau o mulțime de apă afară și odată cu ea multă sare, cresc masa musculară și am nevoie de proteine.

Mergînd pe dealurile din Oradea cu bicicleta m-am întrebat de ce fac totuși acest lucru. A propos, am făcut iar 24 de km fără niciun fel de consecințe asupra mușchilor și cu același combustibil.

Astăzi s-a gătit serios în casă la noi. Cartofi prăjiți, cașcaval pane, se gătesc pulpe de pui, piept de curcan și altele … Stau, mă uit, stomacul și tot ce este în mine îmi dă ghes să iau și să închei cu circul ăsta lăuntric și apoi refuz. Mă îndepărtez de bucătărie, mă ascund în dormitor, deschid fereastra ca să iasă toate mirosurile și … după o oră … simțămîntul acela al victoriei asupra ta este de neînlocuit. Este cea mai mare răsplată.

În tot acest timp m-am întrebat de ce „pierd” atît de mult timp pe bicicletă.

Mi-am dat seama astăzi că unele dintre cele mai bune idei din ultimul timp mi-au venit acolo, călare pe Brooks, pedalînd cu asfaltul sub nas. Mi-am cunoscut limitele, am simțit umilința trecerii anilor peste mine, eu, fost sportiv de performanță, mi-am simțit din nou inima, creierul arzînd, frustrarea de a nu putea nota nimic atunci cînd ai o idee nouă.

Astăzi m-a bătut ploaia în față. Mi-am blestemat momentul în care mi-a venit ideea să ies din casă, dar ce bine a fost cînd am ajuns din nou sus în apartament și mi-am stors tricoul de transpirație. Bombardat cu endorfine, m-am așezat fericit și mulțumit că mi-am învins lenea, dorința de confort, amînarea.

Pe drum mi-a venit în minte o carte care, dacă Dumnezeu ne dă zile, chiar trebuie să iasă. Cred că este absolut necesară în teologia evanghelică, o carte despre teologia trupului. Voi porni de la o schiță de articol pe tensiunea sarx – soma, cei doi termeni folosiți de Apostol și atît de aleatoriu și inexact aplicați în traducerile noastre. Aș fi putut să scriu oare doar teoretic aceste lucruri, fără să fi încercat învingerea sarxului (tradus de Cornilescu prin firea pămîntească), prin studiului somaticului, numit fiind trupul noastru templu al Duhului? Este atît de sătulă lumea de teologii scrise din turnul de fildeș al catedrelor, este atît de sătul amfiteatrul și sanctuarul de discursul fără încercare în stradă și fără aplicare în propria viață.

Probabil că unele lucruri trebuie scrise doar după ce le vom fi experimentat pe propria piele. Acesta este unul dintre motivele pentru care nu am vrut să public decît în apropierea vîrstei de 40 de ani. Este unul dintre motivele pentru care nu voi scrie despre trup decît după ce termin acest experiment plin de biruințe și înfrîngeri.