Șapte atitudini posibile față de păcat

În păcat m-a zămislit mama mea, spune Psalmistul. Aceasta este problema fundamentală a omenității, păcatul, dar nu o stare de conflict angajat cu Dumnezeu, ci păcatul nativ, adamic, parte a structurii noastre, adînc înfipt în fire, ontologic definibil.

Cum reacționăm la păcat?

sursa condei.ro

sursa condei.ro

1. Ateismul. Prima atitudine (deși n-am fost niciodată ateu, totuși am admirație pentru ateii onești și consecvenți, pentru că încă putem nădăjdui în dreptul lor) constă în uciderea lui Dumnezeu. Uneori chiar copiii crescuți în biserică devin atei pentru că refuză să se rupă pe dinăuntru. Își privesc starea, contemplă standardele lui Dumnezeu, se uită din nou la ei, din nou la standardele morale ale Bisericii și nu știu ce să facă. Prima opțiune este ascunderea de Dumnezeu sau ascunderea lui Dumnezeu. Ateismul precoce poate fi trecător sau se poate împietri cu vîrsta, dacă nu intervine Dumnezeu în harul și mila Lui.

2. Fariseismul. Aici speranțele sînt puține și drumul de întoarcere este greu. Fariseii împietriți în adultețe sînt damnați și etichetați și de Mîntuitorul Însuși: ¨morminte văruite”. Nu există discurs mai acid din partea Domnului decît Matei 23. Fariseul are drumul tăiat înapoi. A ales fățăria. Acolo sînt standardele Domnului, aici sînt standardele lui. Pe ale Domnului le poate imita, face frumos, pe ale sale le trăiește în privat, în taină. Fariseul tînăr este scîrbos. Nimic mai urîcios decît un adolescent fariseu care devine activ și apoi activist în biserică doar ca să își satisfacă sponsorii, părinții, trăind mai apoi o viață depravată. Mai bine un ateu precoce cu nădejde, decît un fariseu timpuriu, pietrificabil în duplicitate.

3. Subestimarea păcatului. Este genul acela de atitudine … Dumneavoastră și ai dumneavoastră cam exagerați, frate! În fond, ce mare lucru, un păcățel, toată lumea face așa. Cei care subestimează păcatul se iartă ușor! Ei sînt de partea majorității și majoritatea de partea lor. Sîntem toți la fel de hoți, toți la fel de curvari, toți la fel de păcătoși, dar păcatele acestea sînt tocmai dovada că sîntem vii în fond, nu-i așa? Să ne împăcăm cu gîndul! Dumnezeu are în job-description-ul Dînsului să ne ierte! Să-Și facă frumușel datoria! Să păcătuim ca să se înmulțească harul!

4. Pocăința superficială. Cei care se pocăiesc superificial nu subestimează păcatul. Îi dau importanța cuvenită, dar cred că totul se rezolvă cu, scuzați expresia, vorba unui prieten, cu „lacrimi și muci” sau cu mers pe sticlă, autoflagelare, mers pe coate și genunchi împrejurul bisericii, pe coji de nuci eventual. Pocăitul superficial se pocăiește de orice și rapid, pentru că știe că e grav. De păcat trebuie să scapi ca de jeg. Faci baie și gata. E rîvnitor și este gata să plătească orice preț, scăpînd din vedere că prin har sîntem mîntuiți, nu prin fapte, ca să nu se laude nimeni.

5. Depresia și disperarea. Este o altă posibilă reacție la păcat. Disperatul nu subestimează păcatul și nu-și negociază pocăința în termeni ușori. Este apăsat pe ambii umeri de amîndouă. Este prăbușit sub propria spurcăciune, dar nu se poate ridica. Vede că binele pe care vrea să îl facă nu îl poate face, iar răul se ține lipit de el.

6. Lupta încrîncenată. Lupta cu păcatul duce nicăieri. Vom sfîrși cu siguranță învinși. Scriem pe frigider De luni mă fac mai bun! Nu merge! Este precum în cazul curelor de slăbire. Efectul yo-yo! Lupta cu păcatul din noi nu duce nicăieri. Apostolul mărturisește că este învins între capitolele 6-8 din Romani.

7. Ne mai rămîne o singură soluție posibilă: răstignirea împreună cu Cristos și învierea împreună cu Cristos!  Aceasta este soluția biblică!

(Probabil) VA URMA

Despre Marius David

soțul Nataliei, tată și proaspăt bunic
Acest articol a fost publicat în Întrebările lui Ghiţă, Biserica Baptista, intrebările lui Naum, inventarul stricaciunilor spirituale, lacrima din colțul ochiului, Meditaţii, Zidul rugăciunii. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

7 răspunsuri la Șapte atitudini posibile față de păcat

  1. Ilie Sutu zice:

    Cum vedeti in mod practic intrarea in aceasta stare de „rastignire si inviere cu Cristos” ? Nu este rastignirea a firii de fapt „o lupta crincena ” ? Care este partea mea in procesul desavirsirii ? Este doar lucrarea Harului la fel ca si in mintuire? Chiar ar fi de mare trebuinta sa continuati.Luati o ca pe o rugaminte. Foarte des ma gasesc la punctul 5 si mi spun ca doar punctul 6 este solutia.Adevarat ca a inviat!

  2. Robert zice:

    Prefer sa nu ma cataloghez singur in nici una dintre stari si sa ma bucur de ziua de azi. Hristos a Inviat!

  3. Hristos a înviat!

    Din punctul meu de vedere, postarea este remarcabilă şi dă de gîndit. Adică mie mi-a dat. Sper să urmeze, nu „probabil”, ci sigur.

  4. gratianmoza zice:

    1.Nu stiu multe despre atei,nu m-a ispitit niciodata ateismul,dar „nebuni” au extistat intotdeauna,sau chiar daca nu intotdeauna dar de foarte multa vreme.Din pacate cred, ca exista si in biserici.

    2.Perfect de-acord cu ceea ce spuneti.Fariseii sunt oameni care pur si simplu nu se mai pot pocai.Situatia lor se aseamana f mult,daca nu chiar se identifica cu cei din evrei 6: nu multimea pacatelor, sau greutatea lor ci efectiv:” este cu neputinţă să fie înoiţi iarăş, şi aduşi la pocăinţă”
    De aceea nici nu s-a obosit Domnul Isus sa-i faca sa inteleaga: erau cauze irecuperabile.
    Dar arata de la bine spre f bine, la suprafata.Avem si din astia,foarte multi.Si foarte multi lucratori,dar n-avem cine sa-i confrunte in fata,Pavel a murit.Si ca el se nasc putini si foarte rar.

    3.Pai si normal! Daca li se predica iertarea pacatelor:trecute,prezente si viitoare,ei asta cred,asa au fost invatati.Nici nu mai e nevoie de pocainta,cu atat mai putin de marturisire.La asa predici,asa rezultate.
    4.Eh, aici imi pare mie ca-i bai!Pocainta poate ca-i superficiala,nu zic nu,insa c-ar fi gresit sa fie gata sa-si indrepte greseala,(dupa puterile foecaruia) nu sunt de-acord.(de parca ati avea nevoie de el :))}.DAR:Efe 2:9″ NU PRIN FAPTE, ca să nu se laude nimeni.
    Efe 2:10 Căci noi sîntem lucrarea Lui, şi am fost zidiţi în Hristos Isus PENTRU FAPTELE BUNE, pe cari le-a pregătit Dumnezeu mai dinainte, ca să umblăm în ele.”Zic eu ca e destul de evident ca ne-a zidit in Hristos cu un scop:faptele(in cazul asta)

    5.Chiar dumnevoastra o numiti „posibila”.O fi,dar eu nu am vazut-o.Interesant de observat pe viitor.
    6-7.Imi pare ca vad altfel lucrurile cand citesc urmatoarele: „Voi nu v-aţi împotrivit încă până la sânge, în lupta împotriva păcatului”;
    „Deaceea, omorîţi mădularele voastre cari sînt pe pămînt: curvia, necurăţia, patima, pofta rea, şi lăcomia, care este o închinare la idoli”;
    ” Cei ce sunt ai lui Hristos Isus, şi-au răstignit firea pământească împreună cu patimile şi poftele ei.”;
    „Ci mă port aspru cu trupul meu, şi-l ţin în stăpînire, ca nu cumva, după ce am propovăduit altora, eu însumi să fiu lepădat.’
    Chiar dumneavoastra spuneati deunazi ca firea si Duhul poftesc lucruri diferite si ca sunt ca doi caini care nu se impaca,ca se moare chiar daca nu se vede sange.
    Asa ca,pacate care sa plece de buna voie ,rugate sau mituite, eu iar nu am vazut.
    Daca rastignirea de care ziceti implica si actiunile din citatele de mai sus,merge.Daca nu, e doar inca o poveste frumoasa.Adica, daca rastignirea cu Hristos inseamna si rastignirea firii(care nu cedeaza fara lupta)atunci e frumos punctul sapte,dar nu se mai impaca cu puntul sase.

    „Cum vedeti in mod practic intrarea in aceasta stare de “rastignire si inviere cu Cristos” ?
    „Care este partea mea in procesul desavirsirii ?”
    Intrebarile lui Ilie Sutu, la care subscriu si eu.
    P.S.Ptiu ce coment lung! Si ce tupeu! Faceti bine de moderati dupa placere.

  5. VOC zice:

    Ateii nu îl ucid pe Dumnezeu, nu se ascund de Dumnezeu și nici nu-l ascund pe Dumnezeu. Astfel de acțiuni nici n-ar avea sens din moment ce ei nu cred că Dumnezeu există. E ca și cum eu aș zice despre un creștin că se ascunde de cine știe ce personaj mitologic în a cărui existență nu crede de fapt și care-i este indifierent.

    – Un Ateu

  6. Joseph zice:

    Da, Pavel spune că răul este lipit de el , că vrea să facă binele și nu reușește, dar nu cred că din acel pasaj dă de înțeles că el nu mai luptă. Hristos a învins moartea în toate aspectele ei, fizică, spirituală și veșnică, dar El ne cheamă la o altfel de moarte: față de păcat, lume și față de sine. Ce altceva e moartea aceasta dacă nu luptă pe toate fronturile ? bineînțeles nu cu armele firii ci cu armele duhovnicești. !
    Pace și Har !

  7. Pingback: Șapte atitudini posibile față de păcat | Revista ARMONIA - Saltmin Media

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.