Vă puteţi imagina o lumea a bărbaţilor fără cravată? Fără multitudinea de dungi şi culori, picăţele şi pătrăţele, carouri şi imprimeuri. Cravate cu desene, cu steaguri, tematice, presidenţiale cu dungi în diagonale, din mătase, din cîrpă, de înnodat, cu elastic, cu noduri mari şi noduri mici, în trei, în patru, chiar în şapte îndoituri, late şi înguste, lungi şi scurte, ţipătoare şi discrete, cu insemne de club, de armă, militare şi civile…
...............................................
Inutil accesoriu bărbătesc, leneş şerpuitor pe burţile greu de ascuns, “gîtlegău” atîrnător prin mîncare, este singura pată de culoare ca pana la papagal în cenuşiul-negriul-alburiul costumelor noastre, între pantofii cremuiţi şi chelia lăcuită. Folos? Cît globurile pe pomul de Crăciun sau cît rama la fotografie? Cît ghiveciul pentru floare sau cît coperta pentru carte? Dacă orice accesoriu ar avea vreo funcţie, care ar fi funcţia practică a cravatei? Acoperitoare pentru nasturii de la cămăşi? Intermezzo între părţile sacoului? Platformă vişinie pentru acul de cravată din aur? Mijloc de încriptare a unui mesaj către comunitate? Cîte una sau toate la un loc.
De la ososul zurbagiu cochet pînă la patronul hipertensiv şi supraponderal toţi ne încrăvăţim! De ce?
...............................................
Vă puteţi imagina starea “fără cravată”, starea de priveghere-preaveghere la orice amănunt, de suspiciune faţă de orice-i “moft”, privirea ascuţit-acră faţă de tot ce-i inutil şi despre care nu ştii de unde vine? E starea bunicilor noştri “fără cravată”.
...............................................
Ei măcar ştiau, aşa naiv cum îşi explicau ei… ei ştiau de ce NU, noi, generaţie gîtuită şi cu glasul stins în faţa oamenilor cumsecade, nu ştim de ce DA, aşa cum nu ştim de ce facem brad, cozonaci de paşti, ouă roşii, de ce tăiem porc la sărbătoare de prunc, aşa cum ştim de ce tăiem miel la moarte de Dumnezeu.
...............................................
Starea “fără cravată” nu este o stare de relaxare, aşa cum au venit politicenii noştri la primele negocieri, este stare de trezie, stare de strajă, aşa cum repeta Marcu Nichifor (tot fără cravată) “să fim cu maaare bagare de samă!!!”-
...............................................
Starea de "fără cravată" este starea în care lăsăm starea socială la o parte, "doftoricirile", funcţiile, lozincile, formulele, prefixele şi cărţile de vizită.
...............................................
Suspiciunea, fariseismul, legalismul şi circumspecţia inutilă sînt învecinate cu acestă stare. Sigur! Dar nu aşa este tot creştinismul? Nu imediat ne bate pe umăr păcatul din dreapta? Binefacerea care devine diabolic act.
...............................................
Poate că ne-ar trebui o generaţie descrăvăţită, o generaţie care să refuze a purta ornamentul în favoarea unei declaraţii vestimentare, cu “moft” profetic, că este în starea de nelinişte care precede răspunsul la întrebarea DE CE?
...............................................
https://mariuscruceru.ro/2009/01/05/fara-cravata/
Marius Cruceru 
Reblogged this on Convieţuire and commented:
Potrivit acestui 1 Martie…
Multumim! E pacat ca in mediile evanghelice se ignora comorile ascunse in rugaciunile ortodoxe. Adica de ce nu le-am folosi si noi?!
Efrem Sirul a trait in sec IV. Deci rugaciunea lui nu este neaparat ortodoxa ci mai degraba crestin universal valabila. Continutul ei tradeaza un exemplu calauzitor. Multumim pentru acest inceput de primavara *( „martisor”)
Crestin universal valabila e numai rugaciunea lui??? Tinere, ortodoxia de multe ori e prost inteleasa, de aceea e lasata deoparte.
Cred că sînt momente şi situaţii cînd, în mod special, rugăciunea trebuie pregătită la fel cum evanghelistul îşi pregăteşte predica înainte de a o rosti. Nu mă refer doar la pregătirea/stabilirea temei rugăciunii, ci tocmai la exactitatea ideilor şi a modului riguros în care sînt rostite.
Draga Augustin , ma feresc sa intru in polemici inutile. Ce doream sa spun este faptul ca o astfel de rugaciune NU POATE sa apartina numai ortodoxiei ci oricarui crestin de orice rit, de aceea am spus ca este universal valabila. Cat despre intelegerea unei religii crestine , ortodoxie sau neo-protestantism, este prea mult de discutat, si nu priveste subiectul de fata lansat respectiv rugaciunea lui Efrem Sirul. Ar fi interesant ceva despre viata lui, daca are cineva , sa posteze.
dă un google și te lămurești și cu viața lui Efrem Sirul.
totul e pe google, inclusiv muntele Athos,
așa îl pot vedea și femeile acum.
Dar fratii mei crestini, Duhul Sfant pentru ce o mai exista in noi ? Daca avem nevoie de Efrem sa ne arate cum sa ne rugam ?
Dar Mângâietorul, adică Duhul Sfânt, pe care-L va trimite Tatăl, în Numele Meu, vă va învăţa toate lucrurile (inclusiv cum sa ne rugam), şi vă va aduce aminte de tot ce v-am spus Eu.
Rugaciunea acestui Efrem este intr’adevar foarte buna si cred ca avem nevoie de acele lucruri zi de zi, nu doar o data pe an cand vine primavara….