Sfaturi pentru șofat cu mintea: „Caution! This machine has no brain. Use your own!”

În ultimele drumuri în această iarnă am văzut trei accidente. Numai unul singur cu victimă și răniți. Această perioadă în care se pare că se împrimăvărează este foarte periculoasă. Ne paște o falsă siguranță. Încă sînt coaste pe care curge apa dezghețată de pe munți și peste noapte îngheață, exact în curbă. Încă sînt ninsori și precipitații amestecate. Chiar zilele acestea am văzut o gheață neagră de toată frumusețea. Ai impresia că este asfalt, dar nu, te înșeală, este sticlă. Muntele? Acum este un adevărat tîlhar de vieți. Văile? Orbitoare prin ceață.

Am văzut inconștienți conducînd precum în mijlocul verii, bazîndu-se, în prostia lor, care depășește în coeficient cu mult numărul de cai putere de la propria mașină, bazîndu-se, spun, pe ABS-uri, cauciucuri, instincte, vedere. Circulînd atît uneori sînt tentat să cred în selecția naturală. Uneori sînt șoferi cu capul gol, care, prin dispariția lor, nu fac decît să îmbunătățească specia.

Pentru cei care au totuși ce pierde și au apucat să se reproducă deja, se pare că trebuie să reiau două postări pe care le voi pune acum într-un singur text. Ar fi păcat să înmulțim văduvele și orfanii.

Iarna nu s-a terminat înă, ba chiar urmează cele mai periculoase luni pentru accidentele “de iarnă”. Februarie, dar mai ales Martie şi în special la munte, putem avea suprizele unor înălbiri periculoase.

În urmă cu două luni era să mor cu toată experienţa mea de 50.000 de km pe an la condus. N-a fost un singur înger păzitor acolo, cred că vreo patru sau cinci s-au muncit cu maşina mea de o tonă şi un sfert.

Eram pe centura Braşovului. Aglomeraţie. Ninsoare. Veneam dinspre Bucureşti. Am observat că suprafaţa de rulaj devine periculoasă, dar nu mă aşteptam la ce avea să urmeze, o combinaţie în care nu te ajută nici priceperea de şofer, nici experienţa, nici maşina, eşti la mîna Domnului şi la milostivirea Lui cea foarte mare: gheaţă neagră peste care era nins într-o curbă de 90 de grade. Combinaţia perfectă pentru un accident spectaculos.

Cînd am văzut curba mi-am dat seama că nu mă voi încadra regulamentar. Din faţă veneau maşini rulînd uşor. Am pişcat puţin frîna şi am rotit volanul ca să derapez controlat şi să mă înscriu în curbă. Am făcut primul balans corect, al doilea a venit sub efectul de pendul şi totul ar fi fost în regulă dacă nu era puful proaspăt nins peste sticla neagră. M-am aşezat de-a curmezişul şi am început să merg în lateral de fapt. Am mers aşa vreo zece metri şi vedeam alb-roşu-alb-roşu-alb-roşu-alb-roşu, culorile barei protectoare din lateralul şoselei.

Am tras frîna de mînă ca să mă rotesc aşa cum mă jucam pe zăpadă. M-am întors într-adevăr, dar cu farurile către farurile ameninţătoare ale unui Tir care venea în spatele meu secunde înainte, acum veneam faţă în faţă. Tiristul meu a frînat pe toate roţile lui şi ne-am oprit faţă în faţă.

În spatele lui şi lîngă mine s-au oprit toate maşinile. S-a întîmplat ceva extraordinar! NIMENI n-a claxonat, nimeni n-a ieşit din maşină să mă fluiere, să mă înjure. Toţi eram speriaţi de gheaţa neagră acoperită de zăpadă. Era o solidaritate încăpăţînată şi tăcută între noi. M-au aşteptat cu toţi, am întors maşina şi am plecat în şir cu 20 de km pe oră pînă aproape de Sighişoara. Am făcut drumul de Braşov Sighişoara în 4 ore şi jumătate.

Pe drum m-am gîndit la multe lucruri, dar un lucru mi-a stăruit în minte, să spun şi altora ce am învăţat în cei aproape 600.000 de km conduşi pe toate suprafeţele posibile, în toate anotimpurile şi în mai multe ţări şi continente. Poate va fi să fie de folos cuiva vreodată.
1. Suprafaţa. Tot timpul trebuie să fim atenţi la suprafaţă. Ar trebui scris un catalog al suprafeţelor de rulaj pe timp de iarnă: de la burniţa căzută pe astfalt, prima nea, nea bătută, zăpadă topită, zăpadă topită şi reîngheţată, zăpadă în trei straturi (foaaaarte periculoasă, cea mai periculoasă, după părereea mea) şi duşmanul de temut al oricărui şofer “black ice”, gheaţa neagră, ceaţa căzută pe asfalt, umezeala îngheţată în strat fin, un polei pe care nici în picioare nu poţi sta. Mi-aduc aminte o misiune la Reşiţa cu grupa mea. Am plecat într-o duminică dimineaţă şi unul dintre studenţi se mira cum de merg aşa de încet. S-a aşternut tăcerea unui răspuns nedat cînd au văzut maşini plantate în şanţ de-o parte şi de alta, apoi, cînd am oprit maşina, unul dintre ei s-a dat jos şi abia s-a ţinut de caroserie ca să nu cadă cu totul. Prin mila Domnului am ajuns la Reşiţa la botez, am predicat şi ne-am întors întregi. Ciucu, Ovi sigur îşi amintesc. Suprafaţa trebuie încercată, dar nu cu frîna, ci accelerînd. Dacă simţiţi patinarea, atunci sigur alunecă şi la frînare. Important: “Iarna nu-i ca vara”, cum spunea un clasic în viaţă, iarna nu-i de condus cu viteză.

2. Echiparea maşinii. Indiferent de stilul de condus este important ca maşina să fie înzestrată minimal cu acele echipamente care ne vor ajuta să străbatem drumul de iarnă. Cauciurucile de iarnă. Nenegociabil. Fără cauciucuri de iarnă este ca şi cum aţi pleca în sandale prin zăpadă. Nu aveţi nicio şansă. Lanţuri. Neapărat. Şi nu uitaţi să faceţi cel puţin o dată exercţiul de a le pune pe maşină. Am văzut şoferi care îşi cumpăraseră lanţuri nepotrivite, pentru altă categorie de roţi şi stăteau şi se uitau la maşină în ninsoare. Acum există un altfel de înlocuitor de lanţ, un fel de material care seamănă cu o suprafaţă textilă şi care se montează mul mai uşor. Ştergătoare bune. Vasul cu apă umplut cu soluţie nediluată. Nu diluaţi cu apă, îngheaţă şi nu mai vedeţi nimic. Toată sarea amestecată cu noroi va fi pe parbrizul şi farurile vaostre. Nu mai vedeţi nimic. Lopăţică de zăpadă şi voi reveni cu alte accesorii. Ah, să nu uit… nu mergeţi cu rezervorul pe golitelea… niciodată. Rezervorul trebuie să fie cel puţin jumătate. De ce? Dacă rămîi undeva la – 15 grade? Barieră, accident, defecţiune la sistemul de rulaj? Mori de frig, dacă nu părăseşti maşina.

3. Echiparea şoferului. Este bine să fiţi echipaţi cu somn, cu odihnă. Condusul pe timp de iarnă este de două ori mai obositor şi la oboseală facem prostii. Condusul pe timp de iarnă înseamnă înfrînarea unor reflexe cum ar fi frînarea (trebuie să recurgi la frîna de motor), bruscarea volanului şi altele ca acestea. DAcă plecaţi obosiţi la drum şi pe noapte, riscurile de accident sînt duble. Ochelari de soare cu sticlă închisă. Zăpada este foarte deranjantă la retină şi te poate orbi la fel de tare precum soarele în apă sau în nisip. Ochelarii de soare sînt indispensabili pentru condus pe zăpadă, fie că bate sau nu soarele. Şi pentru că tot am vorbit de indispensabili… indispensabilii sînt indispensabili. Adicătealea, în traducere liberă… izmene. Ghete groase sau cizme, îmbrăcăminte de rezervă (eu tot timpul port un trening gros la mine, costumul de ski este ideal). De ce acestea? Dacă rămîneţi undeva în pană? Dacă este un accident şi staţi în coloană şi nu mai aveţi motorină sau benzină?

4. Alte accesorii. Puţini se gîndesc la acestea, dar eu am învăţat lecţia de la canadieni. Înţelepţi oameni la condus iarna. Au de mers sute de mile şi nicio localitate, viscol, zăpezi între care nu se mai vede şoseaua. Iată ce am învăţat de la ei. Întotdeauna să aveţi în maşina un kit de iarnă. Eu am un sac de armată plin cu lucruri din acestea: biscuiţi pesmet (rezistă şi doi ani acolo), doi saci de dormit, trusă de reparaţii, o lanternă foarte bună (ca a poliţiei americane, se găseşte şi la noi în comerţ, dar e scumpăăăăă), un cuţit foarte ascuţit, un topor (pentru tăiat lemne, făcut foc etc.), o brichetă şi material inflamabil de aprins focul (se găseşte la orice benzinărie), lopată de infanterie pliabilă (Carrefour sau Obi, găsiţi cu siguranţă) şi, aici nu veţi ghici pentru ce trebuie O LUMÎNARE DE BOTEZ. Nu ca să ne-o aşezăm în mînă la sperietura morţii, ci pentru altceva. În cazul în care rămîi blocat între Buzău şi Rîmnic, la Brăila, în vînturile şi viscolirile Dobrogei sau Bărăganului, atunci te închizi în maşină, aştepţi ajutoare, dar îngheţi pînă dimineaţă. O lumînare aprinsă într-un habitaclu obişnuit de maşină dă destulă căldură unui şofer deja îmbrăcat bine şi înfăşurat în doi saci de dormit. Dacă mai aveţi şi un săculeţ de nisip în amestec cu sare industrială, e chiar faorte bine.

5. Stilul de condus. Iarna se conduce calm, prudent, fără a citi sms-uri şi poşta electronică la volan :) . Se foloseşte frîna de motor. Nu se bruschează volanul. Se ţine distanţă mare faţă de celelalte autovehicule. Nu se accelerează brusc, chiar dacă rămîneţi în zăpadă, se face gheaţă şi mai mare, dacă acceleraţi şi nu mai ieşiţi decît traşi cu boii. Dacă se înţepeneşte maşina în zăpadă se porneşte în viteza a II-a, nu cu viteza I. Este o tehnică de ambreiaj care se învaţă cu timpul. La urcare se procedează cu răbdare. La coborîre nu se pune frînă. Dacă maşina începe să “danseze”, nu puneţi frînă bruscă. Parapeţii sînt duri, acolo unde există, unde nu există, găsiţi şanţuri, copaci şi alte elemente de decor. Nu-i indicat să le încercăm cu botul maşinii. Sînt neprietenoase. În general orice fel de mişcări de acest fel sînt toxice pentru oasele noastre. Dacă cineva merge bine în faţă şi deschide drumul cu nişte cauciucuri bune, cu suprafaţă mare de smulgere, atunci urmaţi-l fără să depăşiţi. Tirurile sînt excelente. Smulg zăpada, o aruncă şi lasă urme pe care se poate circula mult mai bine. De ce să deveniţi deschizător de drumuri tocmai voi? Lasăţi-i pe alţii să depăşească. Vizibilitatea! Dacă aveţi faruri de ceaţă, este bine să le puneţi, ma ales pe ninsoare. Ascultaţi muzică liniştită. Concertele pentru Pian de Mozart în C şi Dm sînt ideale pentru condus iarna. :)

6. În caz de accident. Accidentele pe timp de iarnă aruncă maşina în locurile cele mai neaşteptate. Cea mai mare problemă este faptul că motorul se opreşte, lichidele din motor încep să curgă, dacă maşina este pe benzină şi nu este prevăzută cu automatizări care să întrerupă circuitele şi alimentările, primejdia de incendiu este foarte mare. Coşmarul cel mai mare este să ieşi în afara carosabilului, într-o rîpă sau în decor destul de departe de şosea, să fii blocat înăuntru şi să nu te vadă nimeni. Şansa de a muri îngheţat, dacă n-ai murit de la răni, este foarte mare. De aceea, două sfaturi. Cînd conduceţi iarna, nu conduceţi la cămaşă şi cravată. Dacă este un drum periculos, mai bine daţi mai jos căldura, dar păstraţi geaca pe voi, nişte izmene nu sînt o ruşine pe sub pantaloni, şi pantofii pot fi înlocuiţi cu cizme călduroase. Aşa veţi putea rezista mai bine. Al doilea sfat: telefonul mobil este bine să fie agăţat undeva în faţă, nu pe lîngă corp sau în vreun sertăraş în care l-aţi găsi destul de greu. De obicei eu îl pun cam unde se pune “satelitul”. Dacă se întîmplă ceva şi mai sînteţi conştienţi, primul lucru pe care trebuie să îl căutaţi, după ce v-aţi asigurat că toţi ocupanţii maşinii sînt cît de cît în regulă, este telefonul mobil pentru 112. Dacă sînteţi într-o zonă fără semnal, 112, din cîte ştiu eu, merge oricum. Cea mai urîtă situaţie este să fiţi la ora 3 noaptea pe un drum pustiu, pe care nu prea trec maşini. Duminică seară, tocmai din această cauză, în loc să vin de la Arad pe varianta Tinca, cu mai puţine gropi, am ales drumul principal, cu mai multe gropi, dar mai circulat. Alegeţi variantele mai aglomerate. Un ajutor dat la timp este cardinal cîteodată.

7. În caz de moarte. Cine se urcă la volan, vara sau iarna, trebuie să ştie că poate fi scos pe targa maşinii mortuare de acolo. Este important ce transportăm, pe cine ducem. De aceea nu prea iau la ocazie. Cum ar fi să se anunţe: pastorul Cruceru a murit şi în maşină era o persoană necunoscută de sex feminin (mai anunţă cineva şi vîrsta? 84 de ani?). Este important şi ce avem prin maşină. Actele trebuie să fie la îndemînă. Pe telefonul mobil ar fi bine să vă salvaţi numărul soţiei în acest fel AAA SOTIA sau AAA TATA etc. depinde pe cine doriţi să anunţe poliţia prima dată că s-a întîmplat ce s-a întîmplat.

Oricînd se poate întîmpla asta. Moartea poate surveni în orice moment. Iată un truism necesar. Adesea, cînd conduc pe drumuri periculoase, mă gîndesc la ce fac, la ce ascult, la ce gîndesc, dacă mă cert sau nu cu ai mei… Dacă se întîmplă acum? Care vor fi fost ultimele cuvinte pe care le voi fi spus soţiei…. fie că murim amîndoi, sau numai eu, numai ea, cu toţii, numai copiii? Care vor fi fost ultimele melodii ascultate la radio sau pe cd…. . Ultimul moment nu ne este dat spre regizare de obicei, de aceea este important să plecăm la drum şi să călătorim în pace. Vaya con Dios!

PS: ah, am uitat, Biblia în bord, icoanele, cruciuliţele, toate acestea abordate ca talisman, nu ajută. Am văzut accident cu decapitare şi în bordul distrus se legăna un Crist răstignit. Maica Domnului stătea cu mîinile încrucișate după Prunc fără să-i poată ajuta pe cei patru tineri care au murit lîngă BAia Mare în urmă cu ceva ani.

Putem aborda şi această realitate din punct de vedere religios sau prin prisma superstiţiilor.

Pe lîngă toate acestea, cred astăzi că Dumnezeu ştie şi cum va fi vremea la înmormîntarea mea, cine va sluji, ce culoare va avea sicriul. Totul este deja aranjat în lumina Cuvîntului care spune:

Psalmul 139:15 Trupul meu nu era ascuns de Tine, cînd am fost făcut într’un loc tainic, ţesut în chip ciudat, ca în adîncimile pămîntului. Cînd nu eram decît un plod fără chip, ochii Tăi mă vedeau; şi în cartea Ta erau scrise toate zilele cari-mi erau rînduite, mai înainte de a fi fost vreuna din ele. Cît de nepătrunse mi se par gîndurile Tale, Dumnezeule, şi cît de mare este numărul lor!

Sursa citatului din titlu. AICI

Despre Marius David

soțul Nataliei, tată și proaspăt bunic
Acest articol a fost publicat în Fabrica de barbati, intrebările lui Naum, Meşteşugăreşti, Pt. studenţii mei, utile. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

5 răspunsuri la Sfaturi pentru șofat cu mintea: „Caution! This machine has no brain. Use your own!”

  1. Ana O. zice:

    deci ai scapat; ai multumit ingerului tau pazitor (si ajutoarelor lui), pentru paza si protectie?
    Ti-au salvat viata doar.

  2. Beni zice:

    Deci pocăiţii nu se tem de moarte cât de împrejurările în care aceasta poate avea loc.
    Şi culmea, par cei mai puţin dispuşi să invoce ajutorul divin în caz de.

    • Piatra zice:

      ai auzit aia cu „unde nu e cap vai de rugaciune”? banuiesc ca in locul trusei de urgenta ai o Biblie si in locul cricului, sufei si a rotii de rezerva ai o culegere de versete de urgenta. desi am avut si eu cateva accidente ( acum pot sa spun ca rezultatul final a fost usor ) si in momentele acelea D-zeu a trimis oameni care m-au scos din ce eram acolo si ori decate ori trec prin dreptul lor spun o rugaciune de multumire ca D-zeu a fost acolo si m-a aparat pentru ca in situatii muuult mai usoare ca a le mele rezultatele au fost mai dramatice si da ma rog la plecare si multumesc la incheierea calatoriei ca D-zeu a fost cu mine si cei din masina.
      eu tot cred ca tu trebuie sa iti faci partea ta si sa o faci bine si nu sa testezi legile naturii lasate de D-zeu – alea de sunt in manualele de scoala de la 1-12 pe care banuiesc ca tu cu multa delicatete le-ai evitat tocmai pentru ca nu ti se aplica.
      cum era vorba aia cu” imbatranirea e obligatorie dar maturizarea nu „……

  3. ovidiu zice:

    imi amintesc perfect

  4. Am citit tot articolul. Foarte inspirat ! La accidentul acela de care se vorbeste, de langa baia mare, am ajuns a doua masina in noaptea aceea teribila. De atunci conduc si mai incet.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.