Astăzi ar fi ultima zi, de fapt mîine dimineață se încheie totul. Am hotărît să închei acest post cu … post.
Astăzi cîntarul arăta cu 8 kg mai puțin, ceea ce este mult pentru 21 de zile. Am pornit de la 95.00 de kg și astăzi cîntarul arăta fix 87.00 kg. Ținta? 70 kg. Fix exact! În cît timp? Vedem noi! Să vedem ce spun medicii acum.
Dar nu despre asta este vorba. Slăbitul a fost un beneficiu colateral. Poate că mîine voi spune care au fost principalele avantaje și dezavantaje ale acestei perioade de 21 de zile. Principala țintă a celor trei săptămîni de frustări alimentare a fost autodisciplinarea și postul spiritual, nu cel trupesc.
A fost o perioadă a descoperirilor și redescoperirilor de sine. Aveam lanțuri pe care nu le bănuiam, am redescoperit legături pe care le știam, dar la care nu doream să privesc.
A fost ca în acele momente în care se dezgheață ferestrele și se dezaburesc apoi geamurile. Am început să văd anumite lucruri atît de clar, precum se întîmplă atunci cînd ne îngenunchem trupurile.
A propos, tot citind în stînga și în dreapta am descoperit că evanghelicilor le lipsește o teologie coerentă și consistentă asupra trupului. Fie sîntem influențați de un platonism vulgarizat, care presupune faptul că trupul este rău (soma sema estin, trupul este mormînt sau peșteră) și trebuie mortificat în favoarea sufletului, un platonism vulgarizat și metamorfozat cu trecere prin filtrul unei teologii ortodoxe de cartier, la fel de ignorantă și cu totul departe de spiritul patristic…. fie asta, fie sîntem neglijenți cu totul.
Trupul nu contează, oricum vom fi transformați, uitînd faptul că Domnul spune prin gura Apostolului că trupul firesc este un templu al Duhului Sfînt.
Acestea fiind date, cred că trebuie să ne revizuim modalitatea în care ne gîndim asupra cărnii (sarx) și asupra trupului (soma) în relație cu sufletul.
Mîntuitorul nostru a venit în trup ca să ne învețe cîte ceva și despre trup și să mîntuie și trupul, un trup asemenea cu acesta, dar trup, un trup nu din acesta și nici dintru acesta (de aceea nu îmi pasă prea mult de incinerare, voi reveni probabil asupra subiectului, după ce se risipește încă cenușa proaspătului incinerat național).
Evanghelicii și-au dat cu părerea pe bloguri și pe forumuri despre incinerare cu mare hărnicie, fără a se lămuri asupra modului în care trebuie să ne înțelegem carnea, acest trup și relația, în lumina continuității și discontinuității cu noua creație, cu trupul care va să fie.
Aiuritoare opinii, folcloristice luări de poziție, iar în lipsa unei antropologii din care să derive opiniile, împrumutăm teologia ortodoxă, dar nefiind consecvenți cu liniile de argumentație pînă la capăt.
Și dacă tot vorbim de teologia ortodoxă, pînă la noi dumiriri vă propun un articol prin care să înțelegem cum gîndesc bisericile tradiționale asupra acestui aspect (că tot veni vorba de incinerare, la incinerare mă refer), să cîștigăm puțin timp să ne punem în rînduială antropologia și somatica. Citește AICI
Voi reveni mîine, pe cînd voi încheia cu totul această perioadă, cu minore concluzii practice și cîteva gînduri de început în această direcție a relației cu propriul trup.
Ah, am uitat să vă spun un lucru descoperit mai demult. Postul nu se face cu burhăile și cu stomacul, ci cu inima.
Marius Cruceru 
Frate Marius,
Va admir perseverenta si va multumesc pentru ca ne-ati atras si pe noi, cititorii, pas cu pas, pe acest drum (era sa scriu „calvar”) greu dar binefacator. Ma intrebam si sunt curtios sa aflu daca dieta urmata nu este mai scumpa decat o mancare normala, gatita. Auzeam de multe ori ca a fi vegan sau a urma o dieta adventista poate fi mult mai scump decat a manca „normal” (fara restrictii, dar modest). Mai ales pentru faptul ca acele ingrediente limitate pe care doresti sa le consumi se doreste a fi cat mai naturale, de la sursa, bio, … (ceea ce costa semnificativ in plus!)
Domnul sa va binecuvanteze!
P.S. Banuiesc faptul ca fotografia ce insoteste acest articol este photoshopata … 🙂
multumesc de urari,
despre scumpete.. Nu, nu este mai scump, azi am făcut calculele cu Natalia și ne-a ieșit cu mult mai ieftin.
NU, fotografia nu este photosopata,
am făcut-o în excursia în Statele Unite într-o cabană de vîrf de munte,
o frumusețe.
este o poza raw, crudă, fără nicio intervenție și este făcută cu o biată săpunieră.
„..evanghelicilor le lipsește o teologie coerentă și consistentă asupra trupului..”
ar fi binevenit un „Manual” (o carte) despre teologia …trupului.
n-ar folosi la nimic un astfel de manual.
Am urmarit cu interes felul in care ati postit,nu pot sa spun decat:”Sunteti un om de admirat”.
As putea sa stiu (daca nu e prea mare curiozitate) scopul pentru care a-ti postit…
multumesc pentru aprecieri.
Scopul?
Duminica am avut adunarea generala in care m-am supus la vot. Ma rog pentru cîțiva bolnavi dintre prieteni și din biserică. Bolnavi grav.
Apoi mă rog pentru familia mea pentru mai multe pricini
Ce ganduri marete(sincer mi s-a prelins pe obraz cateva lacrami) Domnul sa va asculte si sa isi proslaveasca numele Lui in toate. Va port si eu in rugaciune…
Amin, așa să fie.
„evanghelicilor le lipsește o teologie coerentă și consistentă asupra trupului” – este o observatie foarte reala. Teologia de cartier pe acest segment este aparent singura normativa in vigoare 🙂 . Gandirea extremista ce am intalnit-o acum 20 de ani sustinea inclusiv ca sportul (pentru un crestin) reprezinta un cal troian de stanga(adica din tabara adversa ca sa fac referire la Toma Caragiu 🙂 ) . Lucru care nu concorda deloc cu trupul privit ca si Templu al Duhului.
Consider sportul, curele alimentare – un element de medicina preventiva. Pe vremea imparatului Galben medicina avea alte accente. In prezent medicina(alopata si alternativa) este privita ca o solutie in caz extrem – adica de boala, in acea vreme medicina preventiva era elementul de maxim interes. In cazul in care cineva se imbolnavea imparatul Galben solicita ca medicii vremii sa acorde ingrijire pe costul lor acestora. Imbolnavirea era considerata in acest caz o vina primara a medicului, asta in contextul in care profilaxia era o chestiune urmata cu strictete de fiecare.
In mediul evanghelic sa afirmi ca faci sport cu perseverenta cred ca nu are o conotatie pozitiva, de cate ori am adus in discutie cu diverse persoane acest subiect reactia aproape unanima a fost schimbarea urgenta a subiectului. E rusinos sau e pacat sa ingrijesti Templul Duhului prin sport si diete? Nu, cu siguranta, in schimb reactia tacita a majoritatii lasa de inteles contrarul. Da este nevoie de o teologie clara asupra trupului 🙂
daca Dumnezeu îmi dă sănătate și voi mai avea ceva aventuri cu acest corp, poate că voi scrie ceva legat de asta.
Afirmațiile aspre și cinice (în sensul adevărului spus pentru ridiculizarea prostiei) despre cei cărora li se pune Biblia în mână și li se predică de către alții care au avut doar Biblia în mână și eventual au citit pe apucate tot felul de materiale de propagandă, afirmații ale cuiva care a studiat și a gândit sistematic și profund, cunoscând situația învățăturii teologice în mediul pe care îl critică, îmi întăresc convingerea că bloggingul ar fi putut și ar mai putea încă schimba situația în bine. Poate mai rapid decât publicarea de cărți și organizarea de conferințe.
da, și eu cred la fel. De aceea fac ÎNCĂ ceea ce unii ar numi blogging. Eu nu-l numesc astfel.
Eu cred că evanghelicii nu au fost interesaţi real de problema incinerării / înhumării şi nici nedumeriţi, ci au scris la bîză pe acest subiect exact cum unii au şi postat la bîză pe blogurile lor( dar şi unii şi alţii lăsînd, cumva, să se înţeleagă că ar exista niscaiva intenţii serioase în demersul lor). De asemenea, nu cred că au fost interesaţi nici de teologia ortodoxă şi nici nu au exprimat poziţii, ci au aruncat cuvinte şi idei-capcană. Pînă la un asemenea interes, care să fi exprimat o poziţie evanghelică/personală, cred că e cale lungă.
Frate Cruceru, doresc sa va felicit pentru alegerea facuta, este de apreciat acest lucru, este o lupta cu sinele, care este cea mai grea lupta. Greul abia incepe, dar stiu ca sunteti constient de acest lucru.Si eu m-am luptat cu mine insumi ca sa fac cateva schimbari in ceea ce priveste stilul alimentar dar a meritat si pot sa spun ca inca ma lupt pentru ca vechiul obicei isi cere partea. Doresc sa va recomand un produs psyllium (inul alb), se gaseste si in Ro,iar materiale despre el gasiti o gramada pe internet. Este un produs (asta in cazul in care nu l-ati folosit) care se foloseste la orice fel de mancare pana si la dulciuri, in cazul in care renuntati la ”dulciurile rele” .Am sesizat un material de Ligia Pop pe pagina dumneavoastra de FB sau pe blog, nu mai retin exact unde, dar parerea mea este ca, gateste foarte sanatos, folosind produse ff bune. Mult succes pe mai departe!!!!
Da, știu, greul abia începe și totuși azi nu a ofst foarte greu,
dimineața – citrice la blender și nuci,
la prînz – spanac fiert, doar puțin usturoi și ulei, atît
seara – vreo 20 de măsline.
în total 2 felii depîine de secară.
Cea mai intersantă fază a zilei – un tînăr care mai vizita biserica din Aleșd nu m-a mai recunoscut.
Azi cînd am primit legitimația nu m-am mai recunoscut eu 🙂
da, folosesc, psilium.
multumesc de sfaturi
uitati si cateva sfaturi care cred ca o sa va ajute(poate ca le-ati citit deja ) si se gaseste pe site-ul de mai jos..
http://ligiapop.com/2012/12/03/vreau-sa-mananc-sanatos-cu-ce-sa-incep/
Da, mulțumim pentru link.
Ar fi greu de admis ca pe langa corpul fizic avem si un corp emotional, si unul spiritual? Ar fi greu de admis ca intre cele trei corpuri ar exista raporturi de oglindire? Ar fi greu de admis ca toate cele trei corpuri trebuie hranite? Ar fi greu de admis ca hrana raw pentru trup are un corespondent raw si pentru suflet?
Sufletul va primi un nou corp, trup slăvit.
Predicile dvs sunt „hrana pentru suflet”. Muzica pe care o ascultati „va hraneste sufletul”. Ce ar insemna hrana raw pentru suflet?
raw? citirea sfintei Scripturi în original cu voce tare.
Chiar si in original, chiar si cu voce tare, Sfanta Scriptura nu are nici o sansa sa fie hrana raw pentru suflet. Ea este produsul unor prooroci, apostoli, evanghelisti, insuflati de Duhul Sfant, dar e departe de a fi raw. E un fel de mancare de McDonalds, super procesata, congelata, prajita si vanduta cu mult marketing agresiv. Desi va umple stomacul, nu va hraneste cu adevarat. Desi infulecati zilnic portii xxl de citate biblice, ramaneti mereu flamand si trist. Orice citat biblic ati parcurge, mintea dvs nu va inceta sa il incarce cu semnificatii, sa il incadreze in predici. V-ati luptat sa va stapaniti trupul dar adevarata provocare este sa va stapaniti mintea. Mintea dvs teologica sta intre dvs si Dumnezeu. Mintea care inventeaza mereu termeni noi. Mariusologie crucerologica sau crucerologie marusiuologica. Mereu si mereu, tot mai departe de liniste. Adevarata hrana raw pentru suflet este rugaciunea fara cuvinte, contemplarea, meditatia, linistirea mintii.
și acelea, rugăciunea, contemplarea, meditația, liniștirea fără Sfîntul Cuvînt?
dragă Viorel Mihai,
atunci aia e yoga
Cu ce se deosebeste tacerea unui crestin de cea a unui yoghin sau de cea a unui taoist? In tacere, suntem cu totii una. Cand deschidem gura, intre noi apar barierele, delimitarile false. De ce este nevoie sa etichetam?
cu ce se deosebește un pahar cu apă dat de un musulman unui însetat față de un pahar cu apă dat de un creștin altui însetat.
Este o diferență,
este un capitol din a doua mea carte.
se găsește pe net, Întoarcerea din oglindă
@Sufletul va primi un nou corp, trup slăvit
Da, trup slavit, dar foarte asemanator cu acesta care-l avem acum
Sa nu uitam ca Domnul Isus a inviat in carne si oase
Pe când vorbeau ei astfel, însuşi Isus a stat în mijlocul lor şi le-a zis: ‘Pace vouă!’ Dar ei, plini de frică şi de spaimă, credeau că văd un duh. Şi el le-a zis: ‘Pentru ce sunteţi tulburaţi? Şi de ce vi se ridică astfel de gânduri în inimi? Uitaţi-vă la mâinile şi la picioarele mele, că eu sunt; pipăiţi-mă şi vedeţi: un duh n-are carne şi oase, cum vedeţi că am eu.’ Şi după ce a zis aceste cuvinte, le-a arătat mâinile şi picioarele sale..Luca 24:36-40
trupul meu e templul Duhului Sfant si al sufletului meu, dar tot il voi incinera. Sper ca cei care raman vor tine cont de asta. Am grija de el, dar indiferent ca e mancat de viermi, de pesti sau de foc, Dumnezeu are aceeasi putere de a-l reforma si transforma in trup de slava.
da, de discutat cu incinerarea.
Sînt o grămadă de argumente pro și contra.
Noi, evanghelicii, nu credem în restaurarea trupului din vechiul trup, precum nu credem în restaurarea creației din aceasta și dintru aceasta, adică folosindu-se materia aceasta, care va să fie restaurată.
Noi credem în RE-CREAREA materiei, un cer nou și un pămînt nou
În consecință, ca să fim consecvenți teologic, trebuie să credem și într-o recreare a trupurilor ASEMENEA cu acestea, dar nu din acestea și dintru acestea.
De aceea baptiștii, în mod tradițional (neavînd însă tradiția cugetării la aceste lucruri :)) nu au nimic împotriva incinerării.
de fapt am cugetat un pic la aceasta, oricat de baptista sunt. Pentru varsta mea unii au spus ca am cugetat un pic prea mult la moarte. Poate pentru ca provin din traditia ortodoxa, iar tati fiind sudist, am ajuns la concluzia ca vreau sa fiu incinerata. Cred ca ma influenteaza si traditia germana cu care ma intersectez tot mai des in ultimii ani.
este de gîndit mai mult la asta.
contează și tradiția și voi motiva la un moment dat de ce este atît de importantă și tradiția și comunitatea
@ ” Am pornit de la 95.00 de kg și astăzi cîntarul arăta fix 87.00 kg. Ținta? 70 kg”
Greutatea trebuie raportata la inaltime.
La barbati raportul este acesta:
– pana la 40 ani greutatea ideala e considerata a fi egala cu numarul centimetrilor ce depasesc un metru iar dupa 40 ani se accepta un plus 10kg de exemplu:
– pana la varsta de 40 ani si o inaltime de 170 greutatea ar trebui sa fie 70 de Kg
– dupa 40 de ani la aceeasi inaltime greutatea ar trebui sa fie pana in 80 kg
Asta la barbati, la femei e cu minus 10 kg pana la 40 ani si egala cu numarul centimetilor peste un metru dupa 40 ani
la mine este 70 oricum, pentru că la minte sînt mult mai tînăr decît 42 de ani 🙂
eu stiam ca trebuie sa fie cifra de dupa virgula minus 10. Eu am, 1.56, deci greutatea ideala e de 46. Am avut 56 de kile doar cand eram gravida :)).
@Mihai-Sorin – normativele de genul asta functioneaza la o anumita categorie de oameni. Pentru sportivi nu prea.
Pingback: Despre curele de slăbire … cu dragoste! | Marius Cruceru