A 10-a zi! Se presupune a fi sfîrșitul și intrarea în regimul normal de hrănire, dar mă tem că sînt prea ispitit de aventură și prea curios.
Dar să vă spun cum s-a terminat ziua a noua. Eram spre sfîrșitul zilei cînd am primit un mesaj de la Silvian. Mă felicita și, pe cînd îmi era bucuria mai mare, îmi spune…
„rezistă pînă mîine, nu te lăsa, ca să scoți tot ce trebuie din postul ăsta. Păcălește-ți stomacul, eventual ia o singură linguriță de miere și atît. Nu te lăsa la măslinele alea! Lasă-le pe mîine, cu niște andive, ca răsplată pentru cele 36 de ore de post corect!”.
Destul de iritat, dar decis, am pornit de la birou către casă. La birou nu am de mîncare, acasă da, am toate ispitele.
Am contemplat măslinele kalamata și celealte soiuri pe care le mai aveam prin frigider, am luat o linguriță de miere și o linguriță de ulei de măsline (care numai poftă de măsline nu-ți împlinește) și am încheiat ziua.
sursa culinar.ro
Ciudat! Deși credeam că mă va chiui foamea toată noaptea, nimic! Altădată aveam tentația de a vizita frigiderul noaptea. Acum eram nemîncat de peste 30 de ore și … nimic. Ba, mai mult, m-am trezit și am mai stat puțin pînă să decid soarta celor 15 măsline pe care le aveam în palmă.
Le-am sacrificat, lent, una cîte una. Parcă în viața mea nu mîncasem ceva mai gustos. După 10 zile și 36 de ore de nemîncat, mi-am făcut damblaua: am atacat cele două tentații, am mestecat ceva și am luat sare destul.
Abia urma marele test. Nesătul, am plecat cu NAtalia la cumpărături. Am stat peste o oră, pentru că Natalia este foarte rapidă, într-un Kaufland plin cu tot felul de bunătăți, cărnuri și tot ce vă mai puteți imagina. Pîinea mirosea cald abia făcută, creveții îmi făceau din ochi, conservele de pește își deschideau gurile singure, dar… cînd am ajuns la cărnuri de porc, nimic, la băuturile răcoritoare, nimic. Ba, chiar o ușoară greață.
Am venit acasă și am completat răsplătirea cu încă alte cîteva măsline pînă la 33, să fie un număr bun, vîrsta Mîntuitorului, care sub măslini și-a făcut veacul de trei ani și jumătate cu ucenicii săi.
O senzație de bine și de bucurie lăuntrică m-a urmărit toată dimineața. Mi-am prins inima, ficatul și pancreasul stînd în șezlonguri cu paiul în urmele de ulei de măsline și cu ochelari de soare pe ochi. Voiam să le furăresc la treabă, dar tocmai i-am anunțat, mai puțin pe rinichi, intestine și colon, că se prelungește concediul. Mergem pînă la 21 de zile, un concediu ca lumea și exact perioada în care ne intră în reflex orice lucru.
Dacă mă întrebați de perioadă: aș recomanda (cu anunțarea medicului) 3 zile, 7 zile (după un consult), 10 zile cu avizul medicului și, dacă aveți curaj mai departe se poate merge, ceea ce încerc eu acum: 21 de zile.
Așa că a urmat prînzul:
1 minola,
1 grepfruit,
1 jumătate de pomelo,
1 măr mic,
2 frunze de aloe cărora le-am tăiat spinișorii de pe margine,
1 banana mica.
Toate date prin storcător.
Ce voi face mîine? Să vedem …. urmează un drum de Arad și invitație la masă. Clar!
Nu mai știu cine spunea, parcă Lincoln, că nu este bucurie mai mare decît să privești în urmă spre o ispită pe care ai biruit-o.
UPDATE
seara am fost la Șuncuiuș. Peisaje de poveste. Acela este un loc care în care merită să mergi cu bicicleta. Chiar și iarna.
Am fost la biserică. Predicat, efort și după aceea… ospitalitatea bihorenească. Tot felul de bunătăți pe masă, dar cornulețele acelea făcute de casă cu grăsime de porc în ele și cu rahat și nucă… bine că am găsit o chitară și am tras de coarde spre înfrînare. Coardele funcționau ca niște hățuri pentru ce vedeam pe masă și în gînd, pentru că prietenii mei s-au apucat să discute despre bob gulaș :), mici și eu le-am adus aminte și de pizza.
Mi-am pus totuși sucurile cu mine și mi s-au părut cele mai grețoase de pînă acum. Le-am dat pe gît în mașina rece…. dar și-au făcut efectul. Privirea mi s-a înseninat și am dat iar de starea aceea de bine. Toate sucurile din acestea au început să îmi circule prin vine de parcă le-aș fi băgat printr-o perfuzie.
3 mere
1 jum sfecla
1 jumătate de castravete
1 gulie mica1 sfert varza Rosie1 sfert de telina3 morcovi
Am sosit acasă și de ciudă că nu mi-a căzut bine …. m-am răzbunat. Am tocat o ceapă bine… și am BĂUT-O cu multă apă. Două căni de apă.
Gata!
Mîine ne vedem la Arad. Să vedeți acolo ospitalitate de arădeni. Deja un prieten m-a amenințat pe facebook: „nu știți ce bunătăți mîncăm noi aici la Arad”
Marius Cruceru 
Si nu-i tristete mai mare decat sa vezi cat de mica a fost ispita si cat de usor ai fost invins! Saaveti multa tarie si in continuare. Stiu cum e, chiar stiu!:)
Exact!
hi,hi,hi 🙂
Oameni mari sunt capabili de lucruri mari. Mergeti inainte sunteti un invngator.
Domnul sa ne ajute. Eu sint un tip mic. 1,68 m.
acu sa-i dai pe omleta cu slana! 🙂
Nu, draga Ana O., nu-i nimic de chicotit. Merita. Probabil 21 de zile, daca nu, mai mult. Este in primul rind un exercitiu spiritual percum sint posturile (ce pacat, atit de prost si aiurea tinute) in Biserica Ortodoxa, dupa cum bine stii.
Cred ca vei birui,desi noi aradenii avem mancaruri foarte apetisante.
da, ma sperie ca miine voi fi la ARad… 🙂
Deşi văd că aţi luat deja hotărâri şi sigur aţi primit şi numeroase sfaturi, îmi permit să adaug şi eu câteva (numai vreo două pagini 🙂 ). Fac acest lucru pentru că mi s-a părut, din ce aţi relatat în legătură cu postul, că procedaţi puţin greşit. Din ce am citit eu pe parcursul anilor despre diete, regimuri alimentare în general, am învăţat câteva principii, zic eu sănătoase. Am să înşir câteva din cele care sunt relevante în situaţia dumneavoastră.
Una dintre cauzele principale ale supraponderalităţii este o rată scăzută a metabolismului (la care se ajunge din diferite motive). Dacă nu există cauze medicale decelabile, există metode de a reseta această rată la un nivel superior – un fel de terapie-şoc: diferite regimuri alimentare drastice, care merg până la post total, restrâns doar la aport lichidian, cam ce faceţi şi dvs.. Dar, dacă acest regim se extinde pe o perioadă mai îndelungată, organismul se va obişnui să-şi ia necesarul caloric dintr-un aport alimentar minim. Nu ar fi nimic tragic dacă ar fi posibil să menţii permanent un regim drastic; orice revenire însă la un regim normal, nu mai vorbesc de orice scăpare sau exces, devine de-a dreptul o situaţie dramatică – ajungi să crezi că te îngraşi şi din apă! Sigur, fiecare avem particularităţile noastre şi m-aş bucura ca dvs. să fiţi altfel, dar, dacă nu sunteţi, tot efortul va fi fost în zadar; veţi rămâne doar cu beneficiile spirituale ale postului. Autodisciplina învăţată veţi fi nevoit să o multiplicaţi infinit…
O altă metodă de „a da peste cap metabolismul” este şi efortul fizic. Nu sunteţi primul sportiv de performanţă care ajunge supraponderal. Dacă muşchii nu mai sunt lucraţi cum erau obişnuiţi, ţesutul muscular va fi înlocuit în timp cu ţesut adipos. Ţesutul adipos ajunge, printr-un mecanism de auto-întreţinere, să ducă la obezitate. Apoi, ţesutul muscular se topeşte mai repede decât cel adipos. Pentru a evita această situaţie într-o cură este nevoie de mişcare constantă şi de masaj pentru a mobiliza depozitele adipoase.
Dar la fel ca la regimul alimentar, chiar dacă o cură de mişcare intensă pare că face minuni, nu e o soluţie pe termen lung. Cum ajungi să faci un pic mai puţină mişcare, dezastru… Studiile de ultimă oră arată eficienţa net superioară a unor şedinţe de efort intens de scurtă durată – să dai tot ce poţi timp de două minute, de doar două ori pe săptămână – comparativ cu mersul la sală regulat sau jogging-ul zilnic, dar este aplicabil doar persoanelor care nu au probleme serioase de sănătate, în special cardiace. Este bine să faci o evaluare corectă a posibilităţilor reale de mişcare pe care le poţi avea într-o zi normală şi pe acelea să le menţii: distanţe pe care le poţi parcurge pe jos, în loc de maşină, ridicare de greutăţi prin ducerea cumpărăturilor în mâini, nu în portbagaj etc.. Apropo de mersul pe jos, trebuie menţinut un ritm uşor alert, viteza este foarte importantă (chiar dacă vor striga după tine cunoscuţii să mergi mai încet că te prinde radarul 🙂 ). Dar eu zic că merită să te plimbi prin munţi nu prin oraş. Calculezi cu Google map distanţele şi evaluezi să-ţi iasă pe undeva la vreo cinci km zilnic. Dacă e mai mult şi pare obositor poţi parcurge parţial distanţa cu un mijloc de transport, iar restul pe jos, în special în porţiunile unde din cauza ambuteiajului la ore de vârf ajungi să stai mai mult decât merită în trafic. E bine şi să-ţi faci traseele pedestre pe străduţe cu trafic redus – inhalarea de poluanţi (gaze de eşapament) duce la oboseală şi migrene.
În concluzie, este necesară elaborarea unui plan pe termen lung, realist, ţinând cont de condiţiile concrete ale vieţii. Autodisciplina devine un modus vivendi, pentru că niciun regim nu-ţi garantează normoponderalitatea (în paranteză fie spus, am văzut destui vegani supraponderali). Nu contest beneficiile regimului vegan (în caz de boală nu ai de ales), dar, indiferent ce ar spune cei care-l practică, este scump şi este mare consumator de timp. Nu merită să petreci atâta timp măcinând şi storcând pentru o singură masă, la care se adaugă apoi şi curăţarea instrumentelor. Apoi trebuie să ai mereu grijă să ai un aport corespunzător al tuturor principiilor alimentare, în proporţiile necesare, în special proteinele esenţiale pe care corpul nu le poate sintetiza şi unele vitamine, calcule şi tabele nesfârşite cu concentraţii… De asemenea, nu merită să începi un regim (pe termen lung) diferit faţă de cei din propria casă. Ajungi să te simţi ispitit şi vinovat de orice poftă absolut inocentă. (Vorbesc de poftele prin care organismul nostru încearcă să ne semnaleze ceea ce îi lipseşte). Dacă ai învăţat autodisciplina nu eşti în postura alcoolicului care nu îşi permite să mai ia nicio înghiţitură de alcool, ci poţi să guşti orice pentru că ştii să te opreşti la timp şi poţi face ceva ulterior pentru a compensa.
Poţi aplica şi metode eficiente pentru a cupa senzaţia exagerată de foame: consumul de ceai verde cu puţină lămâie, de preferat neîndulcit, morcovi/gulii de ronţăit, salată de varză cu morcovi, dreasă cu puţină sare şi iaurt (nu oţet, ulei sau maioneză), mere, pomelo, cereale neprelucrate sau foarte puţin prelucrate (gen Musli cu fructe uscate şi diferite seminţe) care se consumă uscate nu înmuiate, aproape „bob cu bob”, mestecate bine – până termini o jumătate de bol te-ai săturat; sunt şi sănătoase şi rezolvă şi aciditatea gastrică. O altă regulă bună este să mănânci cu viteză mică, ca să dai timp glucozei să ajungă la centrii foamei care îţi vor comunica că poţi să te opreşti – pericolul a trecut 🙂 ; e bine şi să-ţi încadrezi aportul alimentar zilnic în limita a opt ore (calculat între prima şi ultima masă, adică nu mănânci într-una timp de opt ore 🙂 ).
Deci, cuvântul de ordine este – cumpătare şi echilibru în toate. Succes!
P.S. Observaţii de ultim minut: sucul de sfeclă roşie este minunat, dar condiţia este să fie fără pulpă, care conţine oxalaţi, şi poate duce la carenţe de calciu. Mesele de fructe e bine să fie complet separate de restul meselor. Condimentele cresc rata metabolismului şi taie şi foamea, dar pot provoca şi aciditate…
Apropo de gastrită şi ulcer, se poate trata cu kefir făcut în casă (dacă reuşiţi să găsiţi ciupercuţa); scade şi colesterolul, cel ne-bun :). Tensiunea mică se poate creşte şi prin aport mărit de lichide (dacă nu există probleme de retenţie), ceai verde, suc de orz verde… (dar în caz de urgenţă cafeaua funcţionează excelent 🙂 ).
Aminteaţi la un moment dat de faptul că soţia dvs. este subponderală şi anemică. Nu am nimic cu subponderalitatea. Normele oficiale pentru femei îmi par greşite sau cel puţin la mine nu funcţionează. La o femeie raportul dintre ţesutul adipos şi cel muscular este diferit. La aceeaşi înălţime şi greutate cu un bărbat o femeie poate arăta de-a dreptul „pufoşică”. Dar cu anemia aveţi grijă; o femeie se anemiază mult mai repede şi mult mai drastic. Aşa că nu împingeţi cu atâta curaj o femeie în orice tip de post…
Poate că ştiţi deja asta, dar nu mă abţin să nu vă reamintesc în final că, atunci când veţi hotârî să terminaţi aventura (dacă argumentele mele nu v-au convins să o terminaţi acum) va trebui să reveniţi gradual la un regim alimentar normal, cantităţi mici pe care le creşteţi treptat (asta apropo de mesele ispititoare care v-ar aştepta pe unde mergeţi 🙂 ). Numai bine!
Multumesc foarte mult pentru comentariu. Foarte util. Il citesc acum pe indelete. Am chemat-o si pe sotia mea, ca sa mergem in tandem.
Voi tine seama.
Multumesc de timpul si energia investita pentru a face un bine semenului.
amin, si mie imi prinde bine.
Spor, ori 3, ori 7, ori 10, ori 21, data viitoare merg cu 40.
acum încerc să pun inelul în nări porcului încă 11 zile.
claudia, nu e chiar asa cu cura de sucuri si revenitul la mancat, cum ca pui napoi ca s a obisnuit corpul cu putin si alte minuni. pui max 3 kg, iar apoi te mentii daca mananci normal, dieta echilibrata. vorbesc din experienta.
dle Cruceru, va tineti tare pe pozitii, vad. 🙂 felicitari!
Am să înşir câteva din cele care sunt relevante în situaţia dumneavoastră. Dumnealui a facut sport.Stilul de viata al lui nu se potriveste de exemplu cu al meu care muncesc si fizic.Sa nu uitam de gene.Eu mananc mai mult ca sotia si socru sau soacra, dar sunt mult mai slab.Doamna Claudia a punctat bine. Echilibru.
mda. zicea dl Cruceru ca la dansul nu merge cu foamea. eu daca beau numai apa o zi, dau jos 1 kg. daca merg si la felix, inca 1 kg pe langa primul, deci 2. 😀 dar totusi, ce-am zis mai sus este o chestiune cam general valabila. cura cu sucuri are rol si de reglare a metabolismului; in primul rand este benefica trupului si efectul secundar este slabirea. iar la asa dieta nu e nevoie decat de niste plimbari in aer liber.
da, eu știu un lucru, asta cunosc depsre trupul meu, dacă nu-l mișc, așa este… va lua din nou, dar secretul la mine este biciclitul cît mai mult.
Pe cînd făceam arte marțiale, după un antrenament de aproape 2 ore, veneam pe jos acasă pentru încă 5 km. Veneam mai puțin cu 2 kg din cele 56 pe care le aveam.
totul a început în momentul în care m-am oprit brusc din mișcare. 12 kg in 10 săptămîni.
n-am greșit nicio cifră.
Biciclitul e o plăcere (viteza, vântul care îţi bate în faţă, senzaţia de libertate…), dar nu este suficient. Mersul pe jos, la fel ca înotul, solicită mai echilibrat mult mai multe grupe musculare.
da, visez încă la înot, dar este foarte scump acum pentru mine. Scump ca timp în primul rînd
Adevarul este ca eu m-am vindecat de un atac de acnee infectioasa (aparut tam nisam pe la 47 de ani) pe obraz, cu un regim detox cu zero calorii si zero protenine (adica mincat nimic) + fiber (de tine se face scirba si de viata) + (pardin de expresie) clisme.
7 zile.
S-a curatat obrazul ca la prunci.
Mama, Dumnezeu sa o odihneasca) s-a vindecat de reumatism la oase (umeri si brate) cu 2-3 luni de regim crud, 100%, fara produse animale (sau privenite din) de orisice fel.
Tocmai am vazut la TV un program in care rusii se baga in apa gheata (iarna), stau acolo citeva minute (min), ies afara bine mersi si zic ca lucreaza de minune contra racelii (culmea!) si impotriva reumatismului la oase (exista si altfel de reumatism?)..
Am sa incerc tratamentul (preventiv) in apele ghiata ale Pacificului, vara in Oregon. Afara e cald iar apa e ghiata, din curentii care vin din Alaska.
fiber? ce-i aia?
Exact, vedeti ca tine? Si eu aveam problem din ce in ce mai urite, rani care nu se mai vindecau… acum simt cum se înnoiește pielea, prima senzație …
Tot din experienta pot sa adaug si eu ca doar dupa zece zile de baut doar sucuri din verdeturi proaspete mi-a disparut o eczema ce ma chinuia de citivca ani. Am fost la doi dermatologi si fiecare mi-a prescris creme speciale, le aplicam saptamini si luni la rind dar degeaba.
Daca ar stii lumea ce putere de regenerare exista in zeama aia de verdeturi n-ar ma da atitia bani pe tot felul de medicamente… Ce-i drept, nici cura de sucuri verzi („mean green”) nu-i tocmai un deliciu 🙂
unul dintre lucurile cu adevărat spectaculoase este că, după ce lîngă sprînceană mi-a apărut o chestie ciudată, care la prima julire a sîngerat abundent și căpătese proeminență, după acestă cură de sucuri a început să se micșoreze, să se chircească și să se aplatizeze.
Numai cine nu încearcă este cîrcotaș.
Ah, mai este un ingregident pe care l-am lăsat deopoarte… Rugăciune… tot timpul am spus o rugăciune peste fiecare porție de suc.
unii din apa aia inghetata sau din zapada intra in sauna (ce dor mi-e de sauna!) si tot asa de cateva ori. stiu doar ca face bine la piele si circulatie. se poate incerca si acasa alternand dusul rece cu cel fierbinte. pt cine-l tine. : ))
Mie mi se pare putin o prostie. Mai degraba o rezolvare iute din prea multa lene.Lenea de a-ti schimba stilul de viata.
Da, apa rece face si ea minuni! De cind am citit pe blogul lui Barzilai-en-Dan un articol despre baile lui Kuhne am incercat ca in fiecare dimineata sa-mi inchei dusul cu 2-3 minute apa rece (nu dintr-o data, ci gradual, pina curge numai apa rece).
O fi doar vreun efect placebo, nu stiu, dar ma simt grozav de bine, alert si energetic in primele ore ale diminetii… Inainte cam saream peste micul dejun dar de cind cu „tratamentul” de apa rece ‘I can eat a horse in the morning’ 🙂
: ))
si eu tot gradual las dusul rece, ca altfel mor. : )) nu e placebo. am citit pe net despre aceste dusuri, si au cateva beneficii.
Ca sa vezi!…Medicament bun si ieftin, apa chioara de la robinet 🙂 Am spus si eu la altii ce bine-mi face dusul cu apa rece (combinat cu o frectie zdravana) dar nimeni nu ma crede…
da, dar sa nu ramanem doar la apa rece si calda… Unde-s vitaminele, mineralele, fibrele, antioxidantii, enzimele,….
C’mon Gabriel, doar nu vei crede cumva ca predic doar an ‘aqua chiara’ gospel 🙂
Musai si mincare, dar d’aia sanatoasa. Dar oricit de sanatoasa ar fi mincarea, asta nu ne garanteaza sanatatea. Sint mai multi factori de cantitatea si calitatea carora depinde sanatatea noastra: somnul, miscarea, aerul, starea psihica/stresul/spiritualitatea etc. Pina si-un pic de umor, acolo, nu strica; veselia, buna dispozitie fac bine inimii; risul, cica ingrasa… (oops, am uitat ca pocaitii n-au voie sa rida: cumva, noi stim sa ne „bucuram intotdeauna” si sa aratam posaci in acelasi timp 🙂 )
vitaminele, minerallee, fibrele, antioxidanții… toți s-au grămădit în fructele și legumele alea
E DE LA FILTRU, nu de la robinet, filtru de la Laguna Aqua. Este cu totul altceva.
fibra. se gasesc in cereale in special.
aha. ok.
cerealele au calorii si protenine (si vitamine) pe linga fibre; eu m-am referit la psyllium husk fiber, ceva zero calorii, zahar sau proteine.
aha! chiar sapt trecuta am cumparat prima data asa ceva. tarate de psyllium le zice la noi.
Claudia, ceea ce spui tu nu este stiintific, ci este incercarea non raw istilor de a ii contrazice pe raw-isti. De ce nu este adevarat gasesti in cartea asta, daca vrei sa afli, binenteles: http://www.libris.ro/diete/dieta-young-ed-4-miracolul-ph-pentru-o-sanatate-PAR978-973-47-1378-3–c7945–p377431.html .Scrisa de un medic, Dr. Young care a studiat asta in laborator, nu din auzite.Stiu cate ceva despre acest subiect si cartea asta mi se pare de ultima ora in materie.
Postu acesta nu este cu apa, ci cu mancare adevarata cruda , neomorata ,asa cum a lasat-o Dumnezeu, nu are ce sa fie rau sau sa faca rau.
N-ai inteles prea multe. Claudia a fost realista. Daca ar fii sa traim ca din carti ar trebui sa purtam dupa noi pe oriunde mergem rasaduri de vegetale, pomi fructiferi, seminte prin buzunare, cu alte cuvinte am deveni ca evreii. Sa traim doar pt trup.
Domnul Gabriel, de data aceasta m-aţi înţeles 🙂
Dragă Teo, nu contest beneficiile regimului raw şi prefer şi eu să mănânc ceva proaspăt, neprelucrat, decât să stau câteva ore să fierb o mâncare de fasole. Dar există câteva dar-uri (pentru mine cel puţin) pe care nu vreau să le elaborez acum. Am să dau doar un exemplu, uşor anecdotic, ca să înţelegeţi mai bine ce am vrut să spun.
În timpul studenţiei am participat la o conferinţă în Bucureşti. După ce ne-am cazat la hotel, am ieşit şi eu şi colega de cameră în oraş. Ne ştiam doar din văzute, nu eram în acelaşi an. După vreo două ore ne-am reîntâlnit în cameră. Eu mă întorsesem cu vreo două plase de cărţi (găsisem o dugheană care fusese închisă o jumătate de an şi acum proprietarul lichida tot, cărţile erau aproape de gratis), ea s-a întors cu o legătură de pătrunjel. Până şi-a pregătit ea cina eu am dat gata o jumătate de carte.
Cărţile acelea le-am citit şi am dat şi altora din ele (şi la propriu şi la figurat). De pătrunjelul ei nu ştiu ce s-a ales…
da, cu adevarat, nu are ce să facă rău,
ma voi interesa și de această carte.
am avut 116 kg. am ajuns la 93 kg. in 5 luni. Am eliminat carbohidratii si atat. de sarbatori nu am mai tinut cont de nimic si am ajuns la 102 kg. 😦 Dar am iceput iar sa tai carbohidrati. deja de 3 saptamani am dat 2 kg. nu simt nici un efort. ba chiar imi place 🙂
diferenta dintre „cura” dumneavoastra si cea pe care o incearca fratele Marius este ca dumnealui prinde cativa iepuri dintr-o singura lovitura. Slabeste, se fortifica organismul, dezintoxificare, creste imunitatea.Cine are timp si bani are numai de castigat. Singurul pericol ar fi sa nu ajungem ca evreii.(Doamne ce greu de inteles sunt…)
principalul scop nu este nici cu slăbitul, nici cu fortificatul, nici cu imunizarea, este un exercițiu spiritual ÎN PRIMUL RÎND.
succes!
numai barbatii (si nu toti) pot trai fara ciocolata si prajituri!
Norocosilor! 🙂
da, dar nu pot trăi fără mici și ciorbă de burtă. Norocoaselor!
dieta ceapa cu apa?!!!
Sa mincati voi ceapa cu apa ca eu vreau sa miros a Chanell! ::)
problema cu dietele voastre este ca, la o adica, nu veti stii de ce ati murit!
Dar puteti fi siguri ca moastele voastre vor mirosi frumos (a ceapa) 🙂
și a usturoi.
ah, da, ai pomenit de moaște. Prefer să fiu pupăcit în viață, nu-mi va folosi nimic după moarte să mi se sărute metacarpienele și să îmi puneți femurul în vreo lădiță la care nu-ș ce cucoană bolnavă de icter să fie cu nădejde că se va vindeca.
Merci, prefer să putrezesc în pace pînă la Marea Înviere.
te inteleg, insa aia fara de diete dar cu nadejde nu va vor lasa sa dormiti in pace! )
Pingback: Despre curele de slăbire … cu dragoste! | Marius Cruceru