Aveți vreo întrebare?
Actually … yes… Care este legea lui Bernoulli? Care este constanta gravitațională și … încă una… elementul al treilea din Tabelul lui Mendeleev! Dar raza cercului sau soluția corectă la gramatică la bacalaureatul din vara trecută?
sursa facebook
De fapt… Isus este Însăși întrebarea, nu răspunsul. El ne așează în incomoditatea uimirii vinovate, în proasta mirare a pierderii soluțiilor de clișeu, El este Cel care a pus întrebările și nu ne-a călăuzit ușor spre răspunsuri facile.
Asemenea lozinci sînt toxice pentru orice teologie de bun simț. Da, sigur, înțeleg ce ar dori să spună cel care afirmă … „Isus este răspunsul”. Isus este soluția la întrebări precum … ce este omul, care este problema fundamentală a omenitățiii etc. Și așa răspunsul este mult mai complex și nu poate fi redus la horă cu strigături.
Mediul evanghelic mustește de asemenea gîndire reducționistă. Nu doar reducționist-didactică, ci chiar simplificatoare. Dacă citim cu atenție evangheliile, observăm că Isus nu S-a chinuit deloc să lămurească lucrurile pentru nimeni. Fiecare dintre personajele Evangheliei după Ioan pleacă din prezența Sa mai nelămurit, mai curios, mai tulburat, poate că mai bucuros, dar nu neapărat mai liniștit și mai lămurit.
Samariteanca funcționează ca o excepție. Ea se predă pe moment, apoi devine misionară în următoarele trei ore. Nu tot așa cu Nicodim, cu orbii, cu slăbănogii. Fiecare dintre aceștia au momente de tulburare și dumirire, dar nu găsesc ușor calea… Calea. Ucenicii înșiși au orbecăit între întrebări drepte, întrebări test, întrebări nebune, întrebări fără răspuns, întrebări privitoare la istorie, la eschata, la Mesia și cei mai mulți dintre ei au murit cu întrebări și fără soluții divine imediate. Pavel a murit cu un răspuns frustrant la cererea sa de vindecare: ”Harul Meu îți este de ajuns!”
De fapt Isus pune întrebările cele mai amețitoare și tocmai despre Sine:
Cine zic oamenii că sînt Eu? Dar voi cine ziceți că sînt?
Nici măcar pentru ei Isus nu a fost răspunsul, pentru că răspunsul ar presupune un dialog între coegali. Nici cu putință. Isus nu și-a afirmat metaforele definitorii ca răspunsuri, ci drept afirmații inițiale, tulburătoare, șocante și care presupun mutații catastrofice în mentalul auditoriului, atît de uriașe încît întrebările amuțesc. Orice fel de întrebări.
Isus este răspunsul?
La care întrebare?
Marius Cruceru 
Hmm, imi amintesc ca intr-o evanghelizare pentru copiii, acestia anticipasera oarecum aceasta evanghelie reductionista, asa se face ca raspunsul lor la oricare intrebare era Domnul Isus, chiar si la intrebarea cine a ispitit-o pe eva:)).
Frate Marius, articolul scoate in evidenta gandirea reductionista din mediul evanghelic si este bine subliniat gandul acesta. In schimb titlul articolului este ca o palma data credintei noastre crestine. Chiar daca ati pus intre ghilimele „Isus este raspunsul”, la prima privire impresia ar fi ca aceasta expresia ar fi prostia saptamanii. Noi stim ca pentru intrebarile vitale cu privire la problema sufletului, la Mantuire, raspunsul este Isus.
Asta imi aminteste de problema ivita la una din fiicele mele care scrie la ziarul liceului unde merge. Cineva dintre elevi a scris un articol in care condamna atitudinea unui oarecare care folosea in mod public injuraturi pe un website cu privire la liceul lor. Greseala celui care a scris articolul a fost ca a pus poza acelui site cu injuratura in direct pe ziarul liceului. Profesorii erau ofensati deoarece chiar daca scrii un articol care condamna vulgaritatea este inadmisibil ca acel articol s-o prezinte in splendoarea ei. Ma gandesc ca seamana cu situatia de fata. Doamne ajuta-ne!
Nu, frate Simion Ioanas, nu seamănă deloc situația. Diferența dintre situația descrisă de dvs. stă în primul rînd că eu fac texte și presă de un număr bun de ani și știu să fac diferența dintre un titlu agățător și un titlu ofensator, nu mai sînt la vîrsta în care îmi fac debutul în gazeta școlii, no offense. Repet, din orce parte ar fi luată afirmația rămîne o afirmație neacoperită de gîndire profundă. Cînd vorbim despre Isus ar trebui să gîndim mai întîi și apoi să dăm drumul la gură sau la pix. Iată ce iese… Afirmația ISUS ESTE RĂSPUNSUL este un non sens din orice parte am lua-o. Dacă doriți pot continua articolul pe această temă. REpet: non sens.
Academicianul Grigore Moisil spunea căo problemă pusă prost nu poate avea o rezolvare corectă. Exact aceasta este situația.
Nu este un nonsens, în măsura în care mistica nu este un nonsens. Pe orice alt plan decât cel mistic, într-adevăr, este cel puţin o afirmaţie discutabilă, pe alocuri dureros de ridicolă. Iar ceea ce spui spre sfârşit, dragă Marius, îmi poate confirma, într-un anumit fel, prima frază: când întrebările amuţesc şi ni s-a dat pacea lui Cristos, ea este răspunsul aici, pe pământ, fiind oarecum de înţeles că o contopire mai adâncă nu e încă posibilă cu Răspunsul ca fiinţă. Sigur că stupefacţia nu este automat un fel de pace, în niciun caz pacea Lui. Dar e interesant de văzut cum articolul tău încearcă să eludeze partea mistică, pentru a „cădea”, fără voie?, exact în abisul pe care îl ascunde în spatele luminilor cunoaşterii.
Magistral! Un articol la care trebuie sa fac fisa de lectura.
Musai trebuie sa dezvolti tema (stiu ca ai mai atins-o tangential in cartile tale, dar cred ca merita mai mult).
Cineva spunea ca problema noastra nu este ca nu stim care este Raspunsul, ci ca nu stim care este Intrebarea.
Isus este Intrebarea care ne pune viata in paranteze, care ne arunca in valtoarea crizei existentiale, care ne cutremura ca sa ne scoata din comoditatea propriului nostru eu.
Isus nu este profesorul care iti livreaza formule de manual, El este Pedagogul care iti rupe manualul in care crezi ca ai toate raspunsurile. Isus este Intrebarea la falsul raspuns cu care incerci sa-ti dai sens vietii.
Te felicit pentru acest text, mi-ai pus neuronii in miscare!
Pingback: Afirmații care te bagă în ceață… « ARMONIA MAGAZINE – USA
pana aici cred ca noi toti avem probleme cu intrebarile si nu cu Raspunsul!
Deși vă înțeleg indignarea în fața unor lozinci confuze, sunt în total dezacord cu dumneavoastră. La suprafață, pare să aveți dreptate. Dacă însă aprofundăm REALITATEA, Domnul Isus are într-adevăr răspunsurile la orice fel de întrebare. Nu promite că ni le dă, însă le are. Chiar și când răspundea cu o altă întrebare, aceasta era un răspuns. DACĂ luăm în considerare că El este Creatorul și Susținătorul a tot ce există și că prin El și pentru El sunt toate lucrurile, că El este Omniștient, atunci lucrurile iau o altă întorsătură. Da, lumea poate să își bată joc de noi, dar realitatea este că știința din totdeauna este pe nedrept numită știință. Căci, așa cun demonstra Thomas Kuhn, paradigmele științifice se schimbă ca „ciorapii”. Atunci când apare anomalia și miros urât, nu mai pot explica fenomenul, urgent se face o lepădare a teoriei sau explicației jenante și se caută una nouă, mai „potrivită”. DA, Isus este Răspunsul la orice întrebare, chiar științifică fiind aceata; din domeniul fizicei quantice, cosmologiei, microbiologiei, matematicii, logicii, filologiei etc. Apostolul Ioan spunea:
„La început era Cuvîntul, şi Cuvîntul era cu Dumnezeu, şi Cuvîntul era Dumnezeu. El era la început cu Dumnezeu. Toate lucrurile au fost făcute prin El; şi nimic din ce a fost făcut, n’a fost făcut fără El. În El era viaţa, şi viaţa era lumina oamenilor. Lumina luminează în întunerec, şi întunerecul n’a biruit-o.
Iar apostolul Pavel, care, în experiența vieții sale, L-a cunoscut și a fost ridicat la al treilea cer, care era destul de educat pentru vremea lui, spunea:
Col 2:2 „pentruca să li se îmbărbăteze inimile, să fie uniţi în dragoste, şi să capete toate bogăţiile plinătăţii de pricepere, ca să cunoască taina lui Dumnezeu Tatăl, adică pe HRISTOS,
Col 2:3 ÎN CARE SUNT ASCUNSE TOATE COMORILE ÎNȚELEPCIUNII ȘI ALE ȘTIINȚEI.”.
Fiindcă eu cred aceste lucruri, chiar dacă nu sunt de acord cu felul în care de multe ori apare acest slogan, cred că este o realitate și nicidecum o prostie.
bun, deci înțeleg că faceți distincția între Isus ESTE răspunsul la ORICE întrebare ȘI
Isus ARE răspunsul la orice întrebare?
Dacă da, atunci dezacordul dvs. cu mine este pur retoric.
Văd lucrurile cam așa:
Era o dată un tânăr care nu prea știa cum să interpreteze un text biblic. Plimbându-se, întâlnește doi studenți de la UEO și le spune păsul lui. Primul îi spune: „Fratele Marius are răspuns la orice întrebare legată de hermeneutică!” Cel de al doilea îi spune: „Da, fratele Marius este răspunsul la orice întrebare în domeniul hermeneuticii.”
Nu sunt absurd să propun că la întrebarea:„Cât face 1+1?” Isus este răspunsul, dar dacă nu știi și ești în mare strâmtorare poți veni la El și El, posibil, dacă dorește, îți poate descoperi și lucrul acesta neînsemnat.
Cred că majoritatea trecătorilor își dau seama că sloganul menționat în postare are de a face problemele vieții.
Aș mai adăuga ceva. Una dintre cele mai importante întrebări ale omenirii, dacă nu cea mai importantă, este cum să scapi de iad și să trăiești veșnic în Raiul lui Dumnezeu. Poate că temnicerul din Filipi o pune cel mai bine: „Domnilor, ce trebuie să fac ca să fiu mântuit?” Pavel și Sila i-au răspuns: „Crede în Domnul Isus și vei fi mântuit tu și casa ta.” (Faptele Apostolilor 16:30,31)
Sloganul, negreșit, conține și acest adevăr, de aceea mi se pare periculos să fie încadrat în categoria „prostie” – tocmai pentru adevărul care îl conține.
@ „distincția între Isus ESTE răspunsul la ORICE întrebare ȘI
Isus ARE răspunsul la orice întrebare?”
corect, bine punctat.
in opinia mea, Isus este raspunsul la o singura intrebare si anume: „Cine ma va mantui?” (cuvantul mantuire ingloband si sensurile vindecare, ajutor, ocrotire, mangaiere, suport, etc ).
Riguros vorbind, întrebarea cu „Cine…” merge cu alt slogan:
„Isus!” este răspunsul. Aveţi vreo întrebare?
În privinţa sensurilor suplimentare ale cuvântului mântuire, mi se pare că articolul de faţă nu atinge direct problema, în schimb o face alt articol.
Intrebarea „cine ?”ma va izbavi/mantui , e justificata conform Romani 7:24
” O, nenorocitul de mine! Cine mă va izbăvi de acest trup de moarte…? „
Daca nu „Isus este raspunsul”, atunci „Rugaciunea este raspunsul” !?
Ai ratat putin sloganul: „Rugaciunea este cheia care deschide orice usa” 😀
eu nu am ratat, vezi ca am scris de doua ori pe tema asta
Cred ca ar trebui facut un compendium de idei/postari privitoare la sloganele facile care ne macina Bisericile. Sunt tot mai multe, tot mai dese in lumea noastra „vitezofacila”. Sloganele acestea sunt foarte periculoase tocmai datorita faptului ca vin in „chip de inger de lumina”. Daca cineva ar indrazni sa combata asa ceva in Biserici, cred ca din multe ar fi alungat „cu pietre”.
Un astfel de compendium ar fi binevenit, de material nu ducem lipsa…din pacate. Foarte lucida expunerea, dureros de lucida, dar se pare ca asa stau lucrurile. Sloganul subtire, lipsit de corespondent in realitate, pare a anihila replica de bun simt, remarca inteligenta.
Dacă nu se hazardează nimeni, aş încerca eu să răspund la întrebarea lui Marius. Isus este răspunsul la întrebarea cea mai importantă: cum poate fi mântuit omul din păcatele sale. Cu ruda sa săracă, „de listă” sau algoritmică: cum se poate mântui omul, punct. Şi fiind un răspuns viu, nu este un răspuns propriu-zis, ci o ţintă vie de urmat. De aici permanenta stupefacţie când încercăm să „prindem” şpilul mântuirii, mereu la doi paşi de noi şi tot timpul dincolo de prăpastia ontologică ce ne separă de Răspuns: răspunsul ne scapă, dar Răspunsul e singurul care ne poate scăpa.
Îmi cer scuze, văd că Aquarele răspunsese deja. Diferența ar fi că, pentru mine, e singura întrebare care face ca sloganul să fie strălucitor de inteligent. Nu sloganurile sunt problema, ci politica.
Fain gind!
Imi cer scuze, nu l-am observat pe adrian care a postat mai sus. Pentru evitarea confuziei, voi posta sub adrian2. Scuze adrian.
Ar fi interesant de analizat mentalitatea care sta la baza generarii de astfel de slogane, cat si nevoia de a le avea. Este interesant de studiat episoadele istorice in care s-au format slogane si au folosite ca suport al constiintei sociale. Totodata ar fi util de vazut solutii ale problemei, combaterea este doar jumate din rezolvarea problemei. Pe de alta parte cei care sunt puternic ancorati in slogane vor considera orice episod opozant ca un dusman. Practic adeptii sloganelor nu se vor converti la tabara adversa, decat in conditiile in care li se ofera un traseu clar de urmat.
Pentru întregirea contextului: https://mariuscruceru.ro/2010/06/15/crestinism-sau-isusism/
Sloganul, cel bisericesc in speta, imi pare un fel de exhibare a certitudinilor luate de-a gata.
Felicitari frate Cruceru!
In sfarsit cineva are curajul sa spuna lucrurilor pe nume, desi cred ca discutia este mult mai ampla.
Sincerely,
Cosmin
ce ziceti de asta
Cred ca e preferabili sa prea simplifici decat sa prea complici.
și nici iarna nu-i ca vara 🙂
Discutabil… 🙂