Vă puteţi imagina o lumea a bărbaţilor fără cravată? Fără multitudinea de dungi şi culori, picăţele şi pătrăţele, carouri şi imprimeuri. Cravate cu desene, cu steaguri, tematice, presidenţiale cu dungi în diagonale, din mătase, din cîrpă, de înnodat, cu elastic, cu noduri mari şi noduri mici, în trei, în patru, chiar în şapte îndoituri, late şi înguste, lungi şi scurte, ţipătoare şi discrete, cu insemne de club, de armă, militare şi civile…
...............................................
Inutil accesoriu bărbătesc, leneş şerpuitor pe burţile greu de ascuns, “gîtlegău” atîrnător prin mîncare, este singura pată de culoare ca pana la papagal în cenuşiul-negriul-alburiul costumelor noastre, între pantofii cremuiţi şi chelia lăcuită. Folos? Cît globurile pe pomul de Crăciun sau cît rama la fotografie? Cît ghiveciul pentru floare sau cît coperta pentru carte? Dacă orice accesoriu ar avea vreo funcţie, care ar fi funcţia practică a cravatei? Acoperitoare pentru nasturii de la cămăşi? Intermezzo între părţile sacoului? Platformă vişinie pentru acul de cravată din aur? Mijloc de încriptare a unui mesaj către comunitate? Cîte una sau toate la un loc.
De la ososul zurbagiu cochet pînă la patronul hipertensiv şi supraponderal toţi ne încrăvăţim! De ce?
...............................................
Vă puteţi imagina starea “fără cravată”, starea de priveghere-preaveghere la orice amănunt, de suspiciune faţă de orice-i “moft”, privirea ascuţit-acră faţă de tot ce-i inutil şi despre care nu ştii de unde vine? E starea bunicilor noştri “fără cravată”.
...............................................
Ei măcar ştiau, aşa naiv cum îşi explicau ei… ei ştiau de ce NU, noi, generaţie gîtuită şi cu glasul stins în faţa oamenilor cumsecade, nu ştim de ce DA, aşa cum nu ştim de ce facem brad, cozonaci de paşti, ouă roşii, de ce tăiem porc la sărbătoare de prunc, aşa cum ştim de ce tăiem miel la moarte de Dumnezeu.
...............................................
Starea “fără cravată” nu este o stare de relaxare, aşa cum au venit politicenii noştri la primele negocieri, este stare de trezie, stare de strajă, aşa cum repeta Marcu Nichifor (tot fără cravată) “să fim cu maaare bagare de samă!!!”-
...............................................
Starea de "fără cravată" este starea în care lăsăm starea socială la o parte, "doftoricirile", funcţiile, lozincile, formulele, prefixele şi cărţile de vizită.
...............................................
Suspiciunea, fariseismul, legalismul şi circumspecţia inutilă sînt învecinate cu acestă stare. Sigur! Dar nu aşa este tot creştinismul? Nu imediat ne bate pe umăr păcatul din dreapta? Binefacerea care devine diabolic act.
...............................................
Poate că ne-ar trebui o generaţie descrăvăţită, o generaţie care să refuze a purta ornamentul în favoarea unei declaraţii vestimentare, cu “moft” profetic, că este în starea de nelinişte care precede răspunsul la întrebarea DE CE?
...............................................
https://mariuscruceru.ro/2009/01/05/fara-cravata/
Marius Cruceru 
Ce comic este cel din primul videoclip. La minutul 1:42, tremura tot si cel de langa el n-avea nicio problema!
Timiditatea provine din experientele copilariei, din esecurile trecutului, e de fapt reflexia propriei imagini de sine, dar cu siguranta exista si un factor genetic care influenteaza.
Este o piedeca foarte mare in autorealizare, am trait-o si eu si am dus o lupta foarte puternica si de lunga durata impotriva ei. In schimb sunt multi care nu pot depasi niciodata timiditatea si raman la nivelul la care societatea te considera loser.
Timiditatea,cred eu (parerea mea),este o stare sufleteasca ,o emotie profunda ,greu de explicat in cuvinte,a celor care sunt foarte sensibili(hipersensibili),desigur,este o mostenire genetica, fara doar si poate,dar este frumoasa, mai cu seama cand o asemenea traire launtrica ,la cele mai inalte cote ,o intalnesti la Barbati.Se zice ca Barbatul(Barbatii) prin natura lor,sunt puternici,foarte echilibrati,duri,greu de induplecat,dar viata ne demonstreaza,contrariul,si in ei Dumnezeu,a semanat multa sensibilitate,delicatete,frumusete sufleteasca ,greu de spus in cuvinte.Personal ,sunt extrem de miscata ,de sensibilizata,atunci cand realmente vad barbati manifestandu-se cu atata emotie,traire sublima interioara.Tot respectul pentru asemenea barbati.
Ar putea fi o regula ca in spatele unei timiditati sa stea o mare valoare? Intreb si eu, pentru ca lumea imi spune ca sunt timid (:).
nu, nu-i o regulă.
„Un individ s-a dus la psiholog pe motiv ca sufera de complexe de inferioritate. Dupa examenul de specialitate, inclusiv teste de inteligenta, psihologul i-a spus pacientului: – Problema dumneavostra reala nu este ca suferiti de complexe de inferioritate, ci ca sunteti inferior.”
Ca unii care ne declaram crestini cred ca suntem de acord ca Dumnezeul cel Prea Inalt controleaza totul! Cred ca El foloseste acest „creuzet” al timiditatii si nu numai al timiditatii, pentru „a coace” sau „a topi” interiorul nostru si a scoate de acolo lucruri care altfel nu ar fi iesit, sau ar fi iesit cu o calitate si aspect mult mai slab. Sunt greu de acceptat limitarile, mai ales la vremea cand avem planuri mari. Vorbesc ca unul care trec inca prin momente de timiditate si emotii deosebite cand vine vorba sa ma afirm in public, desi sunt casatorit de 11 ani, slujesc ca pastor de 10 ani si am un fecior de 8 ani. Am inteles insa ceea ce ii trimite Domnul Isus nota explicativa lui Pavel in urma a trei mari perioade de rugaciune pentru indepartarea „tepusului” – limitarile mele arata inspre suficienta harului Sau si inspre puterea Lui
2 Corinteni 12:9 Si El mi-a zis: „Harul Meu îti este de ajuns, cãci puterea Mea în slãbiciune este fãcutã desãvârºsitã.”
Concluzia este ca trebuie sa folosesc aceste lucruri inspre avantajul meu si slava Lui!
„Deci, mã voi lãuda mult mai bucuros cu slãbiciunile mele, pentru ca puterea lui Hristos sã rãmânã în mine.”
A propos de Biserica din Scanteia (Ciocarlesti) jud. Iasi. Am slujit acolo la inceputul perioadei de pastorala si fratii platesc tribut de recunostinta fata de jertfa tatalui dumneavoastra. Prin mijlocirea lui a fost autorizata Biserica sa functioneze…
Reblogged this on La Razvi'.
Un posibil raspuns la subiectul ridicat