Se vorbeste si se scrie cu nemiluita despre actorii si actiunea de pe ‘scena politica’. Tot ce se intampla, acolo, sus, pe scena, e descris in cele mai mici detalii. Prea putin auzim insa despre publicul spectacolului. Mini-eseul de mai jos este o incercare de a intoarce reflectoarele asupra publicului.

Fiindca fara indoiala sunt inca destui nedumeriti care nu inteleg de ce un doctorand in teologie a devenit brusc interesat de politica romaneasca, acest eseu se vrea a fi o mica demonstratie de dialog creativ intre teatru si reflectia politica, demonstratie ce trimite aluziv si spre dialogul teatru-teologie. Dialogul teatru-politica este un domeniu relativ recent si fascinant, ce ofera multe ‘ponturi’ metodologice pentru o cercetare a mai-recent infiripatului dialog teologie-teatru.

Cateva precizari preliminare

(a) Eseul meu, dupa cum o sugereaza etimologia cuvantului, este o incercare, o schita in care am ales liniile mari si contururile generale, lasand ca detaliile si…