Vă puteţi imagina o lumea a bărbaţilor fără cravată? Fără multitudinea de dungi şi culori, picăţele şi pătrăţele, carouri şi imprimeuri. Cravate cu desene, cu steaguri, tematice, presidenţiale cu dungi în diagonale, din mătase, din cîrpă, de înnodat, cu elastic, cu noduri mari şi noduri mici, în trei, în patru, chiar în şapte îndoituri, late şi înguste, lungi şi scurte, ţipătoare şi discrete, cu insemne de club, de armă, militare şi civile…
...............................................
Inutil accesoriu bărbătesc, leneş şerpuitor pe burţile greu de ascuns, “gîtlegău” atîrnător prin mîncare, este singura pată de culoare ca pana la papagal în cenuşiul-negriul-alburiul costumelor noastre, între pantofii cremuiţi şi chelia lăcuită. Folos? Cît globurile pe pomul de Crăciun sau cît rama la fotografie? Cît ghiveciul pentru floare sau cît coperta pentru carte? Dacă orice accesoriu ar avea vreo funcţie, care ar fi funcţia practică a cravatei? Acoperitoare pentru nasturii de la cămăşi? Intermezzo între părţile sacoului? Platformă vişinie pentru acul de cravată din aur? Mijloc de încriptare a unui mesaj către comunitate? Cîte una sau toate la un loc.
De la ososul zurbagiu cochet pînă la patronul hipertensiv şi supraponderal toţi ne încrăvăţim! De ce?
...............................................
Vă puteţi imagina starea “fără cravată”, starea de priveghere-preaveghere la orice amănunt, de suspiciune faţă de orice-i “moft”, privirea ascuţit-acră faţă de tot ce-i inutil şi despre care nu ştii de unde vine? E starea bunicilor noştri “fără cravată”.
...............................................
Ei măcar ştiau, aşa naiv cum îşi explicau ei… ei ştiau de ce NU, noi, generaţie gîtuită şi cu glasul stins în faţa oamenilor cumsecade, nu ştim de ce DA, aşa cum nu ştim de ce facem brad, cozonaci de paşti, ouă roşii, de ce tăiem porc la sărbătoare de prunc, aşa cum ştim de ce tăiem miel la moarte de Dumnezeu.
...............................................
Starea “fără cravată” nu este o stare de relaxare, aşa cum au venit politicenii noştri la primele negocieri, este stare de trezie, stare de strajă, aşa cum repeta Marcu Nichifor (tot fără cravată) “să fim cu maaare bagare de samă!!!”-
...............................................
Starea de "fără cravată" este starea în care lăsăm starea socială la o parte, "doftoricirile", funcţiile, lozincile, formulele, prefixele şi cărţile de vizită.
...............................................
Suspiciunea, fariseismul, legalismul şi circumspecţia inutilă sînt învecinate cu acestă stare. Sigur! Dar nu aşa este tot creştinismul? Nu imediat ne bate pe umăr păcatul din dreapta? Binefacerea care devine diabolic act.
...............................................
Poate că ne-ar trebui o generaţie descrăvăţită, o generaţie care să refuze a purta ornamentul în favoarea unei declaraţii vestimentare, cu “moft” profetic, că este în starea de nelinişte care precede răspunsul la întrebarea DE CE?
...............................................
https://mariuscruceru.ro/2009/01/05/fara-cravata/
Marius Cruceru 
Mi-a amintit de asta: http://visualart.ro/work/210 😀
Intersant,cineva nu ar mai vrea nici sa vorbesti pe „blog”despre biciclete.si d-voastra mergeti un pas inainte :ca vreti si pista de biciglete in Oradea…Hm..
de ce să nu vorbesc despre biciclete pe blog? N-am înțeles! Blogul meu reflectă viața mea, pasiunile mele etc. Nu-mi dictează nimeni despre ce și cum să scriu. Îmi fac singur programul.
..aveti perfecta dreptate(e „blogul”d-voastra si scrieti ce vreti) ,sunteti unul dintre cei mai apreciati de mine pentru tot ce scrieti pe blog. Comentarul pe care l-am scris mai inainte era o referire la ceea ce scriea cineva (nu ii dau numele) citez daca mai tin bine minte:”Cand tara fierbe,Cruceru scrie despre biciclete si instrumente muzicale”
Din nou sincer va citesc postarile si imi plac mult de tot (dutu) CBY
CORECTARE:GBY am observat tarziu daca vreti va rog corectati ;va multumesc..
da, tocmai pentru că țara fierbe trebuie să cîntăm și să ne dăm cu bicicleta ca să gîndim limpede. Mie așa mi se întîmplă.
In tara la noi exista foarte multe lucruri proiectate neglijent, executate neglijent, utilizate incorect. Daca stam zi de zi sa ne concentram asupra neajunsurilor vom deveni cu siguranta depresivi. Oricum populatia Romaniei este considerata una dintre cele mai triste populatii de pe glob si desigur asta se datoreaza foarte mult si conditiilor de trai, dar in special si a opticii in care vedem lucrurile.
Acea stupiditate de a proiecta si trasa un drum de biciclete poate fi vazut si ca un lucru inedit spre exemplu. Eu cand am vazut acea poza prima reactie a fost „wuuau asa ceva nu am mai vazut, interesanta viziune a artistului care a proiectat acel drum” 😀
Intr-o vreme ma gandeam la o afacere Taxi bike, gen celor din Asia … . Bike soferii ar fi selectati din cei mai grasuti care vor sa faca cura de slabire.Nici un risc sa depaseascaviteza (:)
n-ar fi o afacere deloc rea. Merită încercat prin Felix, spre exemplu.