1 Response to Mischa Maisky, două interpretări

1. Gabriel Băloi spune:

   9 august 2012 la 1:03 am

   Această muzică se caracterizează prin frumuseţe, gust şi graţie. Parcă ar vorbi despre frumuseţe, cum că ea, frumuseţea, este „foarte” adevărată. E un fel de disertaţie care caută să convingă prin toate mijloacele melodico-armonice că noţiunile de frumuseţe, gust şi graţie nu ar putea exista conceptual decît dacă ele sînt pre-adevărate, dacă îşi găsesc rădăcina în adevărul fecund.
   Fiecare piesă ascunde în tema ei ipoteza Adevărului, care stă la baza frumuseţii.
   Nu poate exista frumos, decît dacă există o ipoteză certă a adevărului său care e capabil să-l opereze, să-l manifeste, să-l pună în evidenţă.
   Frumosul e legat de adevăr fiindcă adevărul vine din raţiune, e raţional, iar frumuseţea se distinge tocmai prin raţiune, iar aceasta există doar fiindcă există adevăr.
   E un fel de relaţie muzicală co-aprobatoare între adevăr şi frumuseţe, în contextul căreia, în fond, adevărul fundamental îi atribuie frumuseţii conştiinţă.
   Deci, adevărul este cel care generează şi reflectă frumuseţea lucrului.

   Răspunde

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.