„Și a pătimit și s-a îngropat. Și a înviat a treia zi, după Sfintele Scripturi.” Acestea sînt cuvintele Crezului pe care-l mărturisește orice creștin adevărat. Aflăm din Crez timpul în care Isus Cristos a pătimit, a fost răstignit și a înviat pentru ca oamenii să aibă parte de mîntuire. Expresia „în zilele lui Ponțiu Pilat” apare, însă, înaintea Crezului creștin, scris în anul 325 d.C. la Niceea. Iustin Martirul și Filozoful, care a scris Dialogul cu Iudeul Tryfon cîndva între 155-160 d.C., afirmă următoarele: „Și acum noi, cei care am crezut în Domnul nostru Iisus, Cel răstignit în timpul lui Pontius Pilat, exorcizând toți demonii și duhurile cele rele, le avem supuse nouă” (Apologeți de limbă greacă, București: Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, 1997, p.240). Iustin, la fel și Crezul, nu amintesc de Pilat de dragul său, ci din motive pur cronologice. Dar cînd a fost timpul lui Ponțiu Pilat?
Cronologia vieții lui Isus din Nazaret este un subiect încă discutat de savanți, dar majoritatea au ajuns la concluzia că avem o dată care poate fi considerată cea mai probabilă pentru crucificarea lui Isus. Există, totuși, mai multe păreri cu privire la data crucificării, așa că le vom prezenta pe scurt pe cele mai importante. Toate părerile, însă, cad de acord asupra unui lucru: crucificarea a avut loc în timpul cînd Pilat din Pont era guvernator al Iudeii, adică între 26-37 d.C. (sau sfîrșitul anului 36 d.C.).
Nikos Kokkinos a scris un lung articol în care argumentează că moartea lui Isus din Nazaret a avut loc în anul 36 d.C. În articolul `Crucifixion in A.D. 36: The Keystone for Dating the Birth of Jesus,` în Chronos, Kairos, Christos (eds. Jerry Vardaman, Edwin Yamauchi; Winnona Lake, IN: Eisenbrauns, 1989), Kokkinos aduce următorul argument: „Tiberius a murit în martie, 37 d.C. (Tacitus, Annals.6:50; Suetonius, Tiberius 73). Așadar, ca o consecință logică, războiul lui Aretas [cu Antipa] este datat în anul 36 d.C., moartea lui Ioan Botezătorul în 35 d.C., iar călătoria lui Antipa la Roma, precum și căsătoria sa cu Herodiada în 33 sau 34 d.C. Astfel, Josephus furnizează elementele istorice de care este nevoie pentru datarea crucificării lui Isus. Evangheliile spun clar că moartea lui Ioan Botezătorul o precedă pe cea a lui Isus, iar moartea lui Ioan în 35 d.C. plasează crucificarea lui Isus în 36 d.C., care este ultimul an posibil, fiind și anul în care s-a sfîrșit mandatul lui Pilat.” Majoritatea cercetătorilor consideră, însă, că anul 36 d.C. este o dată mult prea tîrzie pentru evenimentul crucificării.
citeşte mai departe AICI
autor Andrei Purel
Marius Cruceru 
Eu stiam ca Iisus Hristos a murit pe Cruce la 33 de ani.
Cam interesant ca se vorbeste despre anul 36 dupa Cristos. Pai, daca e asa, inseamna ca ar fi murit pe la 36 de ani? Puerila intrebarea, dar nu inteleg!
nu, este o problema de calcul de calendar, Domnul s-a născut în anul 4 înainte de … Domnul, mai precis… Isus Cristos s-a născut în anul 4 Înainte de Cristos, e complexă problema, dar greşeala s-a datorat tot unui trac viteaz şi vajnic, care a greşit calculelelelele, vorba lui Horaţiu Mălăiele.
Eu am o intrebare de om total pe dinafara, deci e posibil sa nici nu ma pricep sa o formulez corect:
Poate sa imi explice si mie cineva asa pe scurt si la nivelul optim general inteligibil mie (cls a 6-a), deoarece efectiv mi-e lene sa dau Google si despre asta, de ce mi se pare ca sarbatoarea Pastelui la popoarele crestin ortodoxe e asa o sarbatoare MARE mare de tot plus cu bautura si mers la club si iesit pe strada cu lumanari vs aceeasi sarbatoare la popoarele crestin protestante ? In Norvegia, de ex, desi primim 5 1/2 zile libere, de la miercuri la pranz pana marti, totusi nu se gaseste asa ceva special in magazine de mancare, asa cum ar fi la Craciun de exemplu, nu se gaseste nici macar vopsea de oua, poate doar 3-4 animale de ciocolata pt copii asa vreo 2 sapt inainte si atat, si, desi desigur se tin slujbe in biserici, una la miezul noptii de Inviere si una in ziua de Inviere pe la pranz, nici nu iese nimeni pe strada cu lumanari, nici nu extista vreun obicei de a manca ceva special, sau de a participa la anumite ritualuri mai populare specifice, etc. Si am vorbit si cu Mikey si mi-a zis ca nici in Marea Britanie, la anglicani, nu e prea mare lucru re Paste.
Voiam sa zic dincolo de faptul ca in Romania se afla mai multi credinciosi crestini asa mai sufletisti decat ar fi In Norvegia, si chiar dincolo de austeritatea protestantismului vs ortodoxia mai fastuoasa. Adica celebrarii Pascale in sine chiar in cadrul religiei respective nu mi se pare ca i se acorda o semnificatie atat de mare cum i se acorda Craciunului.
Adica oare protestantii vor sa zica, la nivel principial, ca e mai important faptul ca s-a nascut/a existat Iisus Christos decat ce a facut el concret ca invatator de oameni cat a trait pe acest pamant ?
P.S.
1. Mikey e un prieten-cunoscut de-al meu din Marea Britanie.
2. Scriu sub o alta adresa de e-mail deoarece habar nu am de ce pe blogurile hosted de wordpress dot com am avut probleme tehnice de la o vreme ca sa postez vreun comentariu sub adresa de gmail, si imi zoce ca trebuie sa fiu „logged in”, dar chiar daca as fi „logged in”, ca am cont si la wordpress dot com, tot imi zice ca nu pot sa postez. Am scris si la wordpress dot com si au zis ca e posibil ceva legat de site-ul Gravatar, ca stiu de acesta problema si ca trebuie sa fii logged in si pe Gravatar, nu doar pe wordpress, dar au zis ca vor fixa asta, dar vad ca tot nu s-a rezolvat.
P.P.S. Nu doresc sa se creada ca reduc eu activitatile lui Iisus Christos doare re a fi educator de oameni, dar tin minte cand eram mic acasa si era intr-o zi de Paste si ne jucam sa ciocnim oua rosii, (si eu, desi nu am fost niciodata competitiv asa din fire, zau daca la jocul asta nu tineam sa castig si eu din cand in cand !), dupa ce mama m-a invatat sa zic „Christos a inviat !” si sa si astept sa imi raspunda persoana din fata mea „Adevarat a inviat !” inainte sa ma reped ca sa ciocnesc acel ou, optimist plin de speranta ca voi castiga si eu la acest joc de noroc la nivel mai mare de 50 % din sanse, (cu ouale respective verificate atent inainte de utilizare pt posibile defecte sau chiar masluiri care ar putea afecta acele sanse), tata a zis ca „Iisus a existat cu adevarat si ca a fost un mare invatator”, si eu, fiind mai preocupat scolar in acea vreme, ca abia incepusem si eu cls I-a, am retinut aceasta definitie profesionala asa mai bine decat ce am mai vazut ulterior despre Iisus Christos in filme sau am citit in mass-media.
(Recunosc cat pot de sincer ca desi eu am avut si acces la Biblii, ba chiar am si primit cadou una in mod cu adevarat subversiv in perioada pre 1989, si mai tarziu am si furat cateva, dar zau ca erau puse asa acolo usor accesibile pt oricine, nu erau in vreun magazin sau biblioteca, nu aveau nici bar code de identificare sau de pret, deci nu stiu daca se poate numi „furat”, eu totusi NU am citit nici aceste carti asa amanuntit, de fapt mai mult de remarcat ca prima fraza care se afla in Biblia Gideons nu e aceeasi cu prima dintr-o Biblie contemporana norvegiana, unde se pare ca lipseste cu desavarsire chestia aia cu „la inceput a fost Cuvantul”, desi poate ca nu era o Biblie, poate ca era doar o carte de psalmi, si asta pe mine m-a confuzat/nedumerit asa de tare ca am amanat problema cititului acestei carti considerate totusi importante pt omenire de vreme ce unii oameni chiar jura cu mana pe ea in curti de judecata adevarate, nu doar din filme, dar asta nu e din cauza ca nu as respecta sau admira cartile in general, e doar pt ca am fost eu personal lenes la citit diverse carti care nu erau ori de d-nii Jules Verne si Al Dumas, si ulterior de tip roman de aventuri politist sau de dl Bill Bryson.)
Eu nu zic ca intrebarea sau macar perceptia mea erau corecte, dar tocmai de aia intrebam, ca sa vad daca nu cumva am sau mi-am formulat o impresie/perceptie gresita re importanta Paste vs Craciun re sarbatorire + celebrare. Ca eu teologie specifica re ortodoxie vs protestantism vs catolicism (astea fiind cele mari 3) chiar ca nu stiu. Eu nu stiu decat ce vad asa in jur acum, si imi dau, desigur, seama ca au intervenit si schimbari culturale sociale o data cu trecerea timpului, ca precis intr-un fel era Pastele sarbatorit la vremea lui Martin Luther, si precis altfel e acum in Norvegia contemporana, sau poate in sau in jurul bisericilor baptiste din SUA. Eu tocmai asta intrebam, exista vreo diferenta de parere re semnificatie + importanta Paste la protestanti vs ortodocsi specific mai profunda DINCOLO de chestiile culturale-sociale mai superficiale ?
„…exista vreo diferenta de parere re semnificatie + importanta Paste la protestanti vs ortodocsi specific mai profunda DINCOLO de chestiile culturale-sociale mai superficiale ?”
Daca vrei sa iti raspund din punctul meu de vedere, da exista. Daca vrei sa iti raspund din punct de vedere al bisericii protestante, nu prea. Hai sa iti explic:
In Biblie in cartea Exodul, capitolele 12 si 13, o sa sa vezi cum evreii din antichitate isi aminteau de faptul ca Dumnezeu i-a salvat din robia in care se aflau in Egipt. Sunt doua sarbatori diferite: prima este „Passover”(http://en.wikipedia.org/wiki/Passover), care era si sarbatoarea de pasti reala; mentionata mai sus(iesirea din Egipt) si „Easter” (http://en.wikipedia.org/wiki/Easter#Origin_of_Easter) care este o sarbatoare pagana. Desi multi sarbatoresc si astazi Pastele, majoritatea oamenilor nu mai au in vedere semnificatia acestei sarbatori. Pentru multi, Pastele nu mai are nimic de a face cu Dumnezeu, este doar un prilej de mincare si bautura. In ceea ce priveste crestinii, Dumnezeu a reinnoit legamantul facut cu israelitii, de data aceasta nu printr-un om, (Moise) ci prin Fiul Sau, Isus Mesia. Legamantul cel nou nu mai este un legamant facut doar cu evreii, ci cu toate popoarele, care vor sa primeasca iertarea pacatelor prin jertfa lui Isus Hristos. Legamantul cel vechi purta sigiliul sangelui unui miel care trebuia sacrificat de Pasti dupa instructiunile date de Dumnezeu. Cu ocazia iesirii din Egipt, cand au sarbatorit pentru prima data Pastele, toti evreii trebuiau sa ia un miel si sa il sacrifice. Apoi, cu sangele mielului erau unse ramele de lemn ale usilor de la casele in care locuiau acestia. In noaptea aceea, ingerul mortii trimis de Dumnezeu a trecut prin Egipt si a omorat toti fiii intai nascuti ai egiptenilor in casele care nu aveau pe usa sangele mielului. In casele israelitilor, nu a murit nimeni, pentru ca acestia ascultasera porunca lui Dumnezeu si au pus sangele mielului pe usile lor. Sangele mielului oferea o garantie, un semn vizibil prin care credinciosii dadeau de inteles ca au luat in serios avertismentul lui Dumnezeu.
In Noul Testament mielul a fost junghiat prin Mantuitorul Isus, iar sangele lui care a curs pe lemnul rastignirii din Calvar este sangele rascumparator.
La Cina cea de taina, in noaptea cand a fost tradat, inainte de a fi prins si arestat, Domnul Isus a instituit sarbatoarea Pastelui nou testamentar, dupa porunca ce I-a fost data de Dumnezeu.
Dumnezeu vrea ca toti crestinii sa isi aminteasca de pretul care a fost platit pentru rascumpararea noastra din sclavia pacatului.( Luca22: 7-22)
Foarte bine subliniata, semnificatia Pastelui evreiesc ca o prefigurare a Jertfei Mielului lui Dumnezeu: Isus Cristos! Sangele Domnului (Jertfa de la Golgota) ne fereste de mania lui Dumnezeu, ne aduce iertare de pacate, ne curateste de pacate!
Mai mult decat atat, un crestin sarbatoreste la “Paste” :Invierea Domnului! Cristos Domnul este pastele nostru, Sarbatoritul nostru !
(1COR 5: 7 -13)Curăţaţi drojdia veche, ca să fiţi un aluat nou, fără drojdie, cum de fapt şi sunteţi, întrucât Cristos, Mielul nostru de Paşte, a fost jertfit. Aşadar, să sărbătorim nu cu drojdia veche, nici cu drojdia răutăţii şi ticăloşiei, ci cu azimele sincerităţii şi adevărului. V-am scris în scrisoarea mea să nu vă asociaţi cu cei desfrânaţi, dar nu m-am referit la oamenii desfrânaţi ai acestei lumi sau la cei lacomi şi tâlhari, sau la cei idolatri, pentru că atunci ar trebui să ieşiţi din lume.Ci vă scriu să nu vă asociaţi cu nimeni care îşi zice frate, dar este desfrânat sau lacom, sau idolatru, sau bârfitor, sau beţiv, sau tâlhar. Cu un astfel de om nici măcar să nu mâncaţi!De ce să-i judec pe cei de afară? N-ar trebui să-i judecaţi pe cei dinăuntru? Pe cei de afară îi va judeca Dumnezeu. „Daţi-l afară din mijlocul vostru pe omul acela rău!”
Interesant ca astazi foarte multi “crestini” sarbatoresc la Pasti iepurasi si oua rosii care sunt elemente pagane,fara nici o legatura cu Pastele nostru: Isus Cristos. Sa nu mai punem la socoteala betiile chefurile si destrabalarile!
Numeroase obiceiuri de Paşte şi-au avut începutul printre religiile necreştine. Ouăle de Paşte, de exemplu, sunt colorate, ascunse, căutate şi mâncate – un obicei practicat astăzi cu nevinovăţie şi deseori legat cu un timp de distracţie şi de joacă pentru copii. Dar, în antichitate, lucrurile au stat cu totul altfel.
Oul era un simbol sacru printre babilonieni, care credeau o legendă veche despre un ou de o mărime uimitoare, care a căzut din Cer în râul Eufrat. Din acest ou minunat – potrivit mitului antic – a ieşit zeiţa Astarte (Easter), şi oul a devenit simbolul ei.
Druizii antici purtau un ou ca simbol sacru al ordinului lor idolatru.
Procesiunea lui Ceres în Roma era precedată de un ou.
În tainele lui Bacchus se consacra un ou.
În China se foloseau ouă vopsite sau colorate în sărbătorile lor sacre.
În Japonia, un obicei antic era acela de a da o culoare arămie oului sacru.
În Europa de nord, în vremurile păgâne, ouăle erau colorate şi folosite ca simboluri ale zeiţei primăverii.
Ilustraţia prezintă două moduri în care păgânii îşi reprezentau ouăle sacre. În partea stângă se află Oul lui Heliopolis; în partea dreaptă, Oul lui Tifon.
Printre egipteni, oul era asociat cu soarele – „oul de aur”.” Ouăle lor vopsite erau folosite ca jertfe sacre în timpul Paştelui.
The Encyclopedia Britannica spune: „Oul ca simbol al fertilităţii şi al vieţii reînnoite apare la egiptenii şi perşii antici, care aveau şi obiceiul de a vopsi şi de a mânca ouă în timpul sărbătorii lor de primăvară”.
Cum a ajuns atunci acest obicei să fie asociat cu creştinismul? Se pare că unii au căutat să creştinizeze oul sugerând că aşa cum puiul iese din ou, tot aşa Cristos a ieşit din mormânt.
Paganismul a ajuns pana acolo incat Papa Paul V (1605-1621) a desemnat o rugăciune: „Binecuvântează, O Doamne, Te implorăm, această creatură a Ta, oul, ca să devină hrană folositoare pentru slujitorii Tăi, mâncându-l în amintirea Domnului nostru Isus Cristos”.
Următoarele citate din The Catholic Encyclopediat sunt semnificative: „Din cauză că folosirea ouălor era interzisă în timpul postului Paştelui, ele erau aduse la masă în ziua de Paşte, erau vopsite în roşu pentru a simboliza bucuria de Paşte… Multe obiceiuri păgâne importante care sărbătoreau întoarcerea primăverii au fost preluate pentru sărbătoarea noastră de Paşte”!
Aşa a fost cazul cu un obicei popular în Europa. „Focul de Paşte este aprins pe vârful munţilor dintr-un foc nou, obţinut prin frecarea a două bucăţi de lemn; acesta este un obicei de origine păgână la modă în toată Europa, semnificând victoria primăverii asupra iernii. Episcopii au emis edicte aspre împotriva focurilor profanatoare de Paşte, dar n-au reuşit să le desfiinţeze pretutindeni”. Şi atunci ce s-a întâmplat? Observaţi cu atenţie. „Biserica a adoptat practica în cadrul sărbătorii Paştelui, raportând-o la stâlpul de foc din pustie şi la învierea lui Cristos”!
Au fost oare adoptate obiceiuri păgâne în biserica romano-catolică, dându-le o înfăţişare creştină? Lucrul acesta este recunoscut în mod limpede.
Un alt citat din The Catholic Encyclopedia priveşte iepurele de Paşte: „Iepurele este un simbol păgân şi a fost totdeauna un semn de fertilitate”.” The Encyclopedia Britannica spune: „Ca şi oul de Paşte, iepurele de Paşte a ajuns în creştinism din antichitate. Iepurele este asociat cu luna în legendele Egiptului antic şi ale altor popoare… Prin faptul că um, cuvântul egiptean pentru iepure, înseamnă şi ,deschis’ şi ,perioadă’, iepurele a ajuns să fie asociat cu ideea de periodicitate, atât lunară, cât şi omenească, şi cu începutul unei vieţi noi atât în cazul tânărului, cât şi al tinerei, şi deci un simbol al fertilităţii şi al renaşterii vieţii. În această calitate, iepurele a ajuns să fie asociat cu ouăle de… Paşte”.
Aşadar, atât iepurele de Paşte, cât şi ouăle de Paşte erau simboluri pagane, apartinand epocii politeiste antice, simboluri ale fertilităţii.
Acum, de ce am spus ca diferente intre bisericiile protestante si cele ortodocse nu prea sunt, pentru ca in ambele locuri gasesti ceea ce Dumnezeu uraste. In biserica protestanta paganismul, formalitatea si programele sunt „in floare” iar in cele ortodocse traditia este baza. Dumnezeu uraste ambele lucruri. Eu am inteles ca daca tot sarbatorim, barem sa sarbatorim ceva real, autentic nu traditie si nici paganism. Toate sarbatorile placute si lasate de Dumnezeu le gasim in Biblie; nicidecum in traditile oamenilor sau pagansim. Uite aici un link de pe blogul personal al unui filmulet care explica mai detaliat ce sarbatorim de pasti: http://deschideochiicrestine.wordpress.com/category/sarbatori-pagane/ si daca o sa rasfoiesti mai mult la categoria „sarbatori pagane” o sa gasesti foarte multe lucruri interesante si despre Craciun ! Vizionare placuta !
Si totodata, de ce re Craciun bisericile ortodocse s-au aliniat calendarului mai modern, insa re Paste au ramas pe calendarul de stil mai vechi ? Exista vreo explicatie specifica pe undeva re asta ? Ca asta e o intrebare cred mai mult istorica decat principial teologica, si poate ca e o intrebare mai usoara.
Intreb si eu pe bloguri din curiozitate, ca zau daca am unde intreba sau pe cine, ca doar nu o stau sa ma duc sa interoghez in real life vreun teolog sau preot de pe aici, si sa mai si risc sa ii creez sentimente neplacute vreunui lucrator profesionist bisericesc just in case ala pe care-l gasesc eu la intamplare nu stie cumva ce sa raspunda ! Zau, eu respect ff mult lucratorii bisericesti profesionisti, stiu ca au si ei stressurile lor profesionale pe acolo pe unde activeaza, majoritatea sunt competenti si etici, nu am probleme re ei asa ca profesie in general. Dar am si eu curiozitati, si zau ca doar nu o sa ma apuc sa deranjez in real life lucratori bisericesti profesionisti cu simple curiozitati de nivel mai mult de trivia de genul asta. Plus nu ma pricep si nu am citit in viata mea texte teologice sau filozofice, si nici nu o sa stau sa ma apuc acum sa incerc sa gasesc raspunsuri in texte scrise la un nivel extraordinar de complicat (pt mine), eu la nivel de citit citesc numai escapist de cand ma stiu, mai mult romane politiste, mai citesc si travel essay, iar singurele carti posibil educative, sau din care am putut prelua eu, la nivelul meu, ceva posibil util educativ pt mai tarziu, atat pe profesional, cat si pe personal, au fost scrise de, (in ordine total aleatorie), I Turgheniev, G Flaubert, Th Mann, L Tolstoy, J Steinbeck, si J London.
Biblia ai incercat ?
Pai TOCMAI asta ziceam ca incerc sa evit ca NU cred ca acolo se gasesc raspunsuri asa directe acolo trebuie sa citesti si sa interpretezi si eu NU am nici capacitatea asta de la bun inceput prea dezvoltata, sau dezvoltabila, nici motivatia deosebit de intensa de a depune efortul extra pt asa ceva. Ma milogeam si eu la nivel de primit niste chestii mura-n gura la nivel de pareri popular informate desigur, nu ma asteptam eu la nivel de expert pe blog, dar macar despre parerea unui om cat de cat informat eram curios sa aflu, dar e OK ca nu era ceva deosebit de presant sau f important, era mai mult la nivel de curiozitate de cultura generala pt mine nu era ceva vital absolut necesar, (ca daca era asa de important nu stateam eu sa intreb pe bloguri despre asta, ca, totusi, desi sunt pe dinafara, incerc macar sa nu fiu exagerat de nerealist).
Plus ca, asa la nivel punctual re exact intrebarile mele, efectiv nu vad cum ar putea Biblia sa raspunda la intrebari referitoare la niste diferente intre ramuri crestine, ca doar a fost scrisa sau ma rog, asa, conceputa ca idee totusi chiar inainte sa apara crestinismul, daramite diferitele ramuri ale crestinismului, si totodata parca NU prea imi vine sa cred ca ce scrie in Apocalipsa se referea la fragmentarea ulterioara a religiilor abrahamice in diferite biserici si bisericute cu diverse interese predominant politice, ca totusi fragmentarile astea politice sau dezbaterile politice si ideologice NU sunt de nivel de Apocalipsa, au existat probabil de cand sunt oamenii pe Pamant, ca tocmai am aflat ca ideea primului Parlament a aparut in timpul Comunei Primitive (pe cand inca mai existau pe ici pe colo si Neanderthali concomitent cu Homo Sapiens sapiens) chiar pe teritoriul norvegian…si mi-am zis deci ca acest tip de discutii politice de tip dezbateri Parlamentare trebuie sa fi fost precis placute lui D-zeu, ca altfel nu le-ar fi ingaduit, deci nu are cum sa fie Apocalipsa despre fragmentarile astea ideologice !
PS Desigur ca am mai citit si alte chestii mai tehnic profesionale utile educativ pt mine, dar astea le-am preluat mai mult de pe net, asa fragmentar din surse verificate ca fiind indeajuns de reputabile, nu sa stau sa ma chinui sa extrag eu pasaje din tratate tehnice grele (la gramaj) si inca si costisitoare, am si niste manuale tehnice de buzunar sub forma de carte, dar asta nu era pertinent re intrebarile de cultura generala.
PS: Am raspuns mai sus cu reply la intrebarea pusa de tine.
Am o intrebare pentru tine Marius, cum vezi tu toate aceste „sarbatori” in bisericile protestante? Oare pastorii si conducerea nu cunosc istoria acestor „sarbatori” si de unde vin? De ce biserica incurajeaza astfel de blasfemii la adresa lui Dumnezeu ? De ce nu exista invatatura in biserici despre acest lucru, ca oamenii sa stie adevarul? Doresc sa aflu parerea ta cu privire la aceste lucruri, desi raspunsurile le cunosc.