„Frate profesor, putem juca cărţi?”

Eram în misiune cu studenţii. La un moment dat unul:

– Frate profesor, putem juca cărţi?

Eu, crezînd că-i arde de glumă….

– Da, sigur, dar să fie cu specific…. puteţi juca numai jocuri cu aplicaţie la meseria noastră… „Cruce”, „Popa prostu…”.

Se hăhăie toată lumea… dar omul insistă:

– Dar… şeptică, poker….

şi-l văd că deja le amestecă.

Eu insist să mă conving că-i glumă, el mă priveşte serios şi nu mă lasă nicicum să cad în păcatul de a-i considera cuvintele prea uşuratice.

– Uite ce-i, scump frate, poţi să joci orice, inclusiv barbut (ceea ce mi se pare o pierdere de vreme la fel de proastă), cu o singură condiţie, te rogi la început aşa:

Doamne Dumnezeule, Făcătorul cerului şi pămîntului, al nostru, aseminea, Cel ce şi cărţile de joc, numite de unii cu răutate şi mare prigonire Jocul Faraonului, precum spun….Tu, în nemărginita-Ţi milă le-ai îngăduit înaintea Sfintei Tale Feţe pentru a da bucurie duhovnicească şi fiori tresăltători de inimă robilor Tăi …

Binecuvîntează acum… dă-ne „mînă” bună şi Chintă roială să ne cadă, precum sorţii apostolilor au căzut….

Blagosloveşte, Doamne, timpul petrecut în această spre folos duhovnicesc îndeletnicire!

Apoi, la final:

Doamne Dumnezeule, Cel care toate le duci la bună săvîrşire, mulţumimu-Ţi pentru că mare înţelepciune ne-ai dat, ochi buni şi mîini viguroase spre lucrarea pe care tocmai am săvîrşit-o.

Ţie aducem jertfă şi cîştigurile luate cu bucurie fraţilor noştri şi primeşte, te rugăm, zeciuiala din cele agonisite.

– Păi, stai… .stai, frate profesor, staţi, păi nu se poate…. cum să ne rugăm aşa… luăm în bătaie de joc Numele Domnului….Nu ne putem ruga aşa!

– Păi dacă nu poţi înveli în rugăciune ceva, atunci nu fă lucrul acela, dacă nu ai încredinţarea cugetului. În orice lucru în care conştiinţa nu-ţi dă pace …. ah, unii vor spune una, alţii, alta… cum că aia e voie, cealată nu-i păcat. Nu mai şti ce să crezi! Bun! Iată testul: dacă poţi să te rogi înainte şi după…. Conştiinţa ta se întîlneşte în rugăciune încă dinainte de înfăptuire cu fapta. Rugăciunea o poate opri..

– Păi şi … cum … dacă sînt oarece lucruri intime… ştiţi cum…. mă refer la viaţa de căsnicie.

– Da, dragul meu. Testul rămîne în picioare în majoritatea situaţiilor de viaţă, zîmbesc eu, chiar şi pentru viaţa de holtei…. cu lucrurile ei intime. Dacă ţi-e trează conştiinţa şi eşti locuit de Duhul, atunci nu-mi fac griji pentru tine …

Pufnim cu toţii în rîs.

– Ah, da… ştiţi… şi se întoarce spre colegul … aruncă, bă, lucru dracului… Da, şi se întoarce din nou spre mine… da cu Remi, Bowling, Biliard, Counterstrike?

– Păi ce te opreşte să te rogi la Bowling sau la Biliard? Du-te! Nu spune Apostolul să ne rugăm neîncetat şi acelaşi spune că purtăm prin lume Templele Duhului, adică trupurile noastre? Buuun! Atunci trebuie să fiu grijului pe unde-mi preumblu „hoitul”. Hoit la hoit trage. Templu, la templu! Este ceva ce ţi se pare că nu se potriveşte? Rugăciunea înainte de o partidă nesfîrşită de Counterstrike? Dacă nu se potriveşte, nu-i de făcut. Nu că ar fi păcat, este păcat de timp, pierdere de timp!

Am luat o mulţime de decizii proaste, dar am luat şi cîteva decizii bune. Rugăciunea a fost un test foarte bun pentru unele chestiuni pe care le-am considerat şi le consider şi acum din zona „gri” (există aşa ceva? Despre asta … cu altă ocazie.). După rugăciune au ieşit imediat din zona gri, ori au părut mai luminate, ori de-a dreptul negre.

Nu văd o întîlnire mai aspră cu propriul cuget decît atunci cînd îngenunchem să cerem ajutorul şi înţelepciune de sus pentru ceea ce sîntem pe cale să înfăptuim.

Despre Marius David

soțul Nataliei, tată și proaspăt bunic
Acest articol a fost publicat în Amintiri, Fabrica de barbati, intrebările lui Naum, Oameni, Perplexităţi, Pătrăţoşenii, zîmbetu din colţu gurii. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

90 de răspunsuri la „Frate profesor, putem juca cărţi?”

  1. Vasilis zice:

    rugaciunea, un sfat excelent!
    cred ca e mult mai bun decat un alt sfat pe care l-am auzit, de a-ti pune intrebarea daca Domnul Isus ar face acel lucru impreuna cu tine. constiinta in lumina Duhului Sfant e un sfetnic mult mai bun decat rationalizarea noastra: oare ar face, n-ar face aceasta…???

    ( offtopic: tot imi cere sa ma loghez cand folosesc adresa de email… daca pun un email fictiv merge comentariul )

    • Marius David zice:

      draga Vasilis, unii răspund pozitiv la ambele amîndouă întrebări.
      Atunci cînd conştiinţa se toceşte nu te mai ajută niciun fel de întrebare.
      Nu ştiu ce se întîmplă cu wordpress/ul, s-ar putea să ai IP dinamic şi din această cauză.

  2. marinelblaj zice:

    Şi eu care am crezut că sunteţi întrebat ceva de genul „Frate profesor, putem… CITI cărţi?” 😦

  3. Alex Pop zice:

    Probabil fratiorul nostru chiar credea chestia aia spusa de nu mai stiu ce romancier, cum ca barbatul adevarat se poate vedea in trei situatii: in dragoste, in razboi si la jocul de carti (Camil Petrescu?).
    Si uite-asa, studentul cu pricina n-a mai avut sansa sa-si demonstreze barbatia… 🙂

  4. Oh, daca am cere confirmare Domnului pentru toate cele ce ne grabim a le face si daca am asculta glasul Lui inainte de orice decizie luata, mult s-ar schimba vietile noastre. Sa ne dea Domnul harul sa-I calcam pe urme si sa cautam tot mai des locul pustiu ori muntele unde sa ne intalnim cu El in rugaciune.

  5. arhanca zice:

    Foarte tareee… Nu mai am cuvinte…
    Am niste adolescenti in biserica care mereu te invita la un joc de carti… Duhovniceasca activitate…

  6. Gabriel Băloi zice:

    Timpul pierdut e nimic , dar să vedeţi cum se constituie limba în cele mai colorate mijloace şi simboluri , urmare a eşecurilor specifice jocurilor de hazard , şi cum se formează înjurăturile cu sonorităţi „creştine” !

    • gh.iulian(l'exateo) zice:

      sau multumirile;nici „o auzire” nu se compara cu aceea de a auzi un frate multumind pt.ajutorul(conctretizat in intuitie si /perfect timing/)primit la bingo ,la loz sau la loto…

  7. nicu c zice:

    in urma cu ceva timp ma plimbam printr-o piata de vechituri cautand „nu stiu ce” si am observat pe o tejghea un joc de carti foarte interesant. Dar trebuie sa ai cunostinte biblice solide. jocul de carti se numeste „calatorind prin Biblie” dar sunt in limba germana. titlul original este „Spielend durch die Bibel” de la editura Uliö. la aceasta editura mai gasiti si alte carti de joc: „moise” „israel” „ierusalim” „comori valoroase” si „pe drum cu Luther” din pacate toate pe germana. de exemplu daca joci „calatorind prin biblie” vei invata cartile bibliei pe din afara si impartirea cartilor pe paragrafe.

  8. paulronald zice:

    Fr. Marius,

    Am o intrebare sincera pt. d-vstra. In ce consta pacatul atunci cand joci carti, remi, etc. Aici ma refer bineinteles cand nu se joaca pe bani, ci pt. relaxare. Imi aduc aminte cu placere de seri frumoase petrecute in familie la masa de remi. Nu s-a jucat pe bani (s-a jucat pe puncte), nu stiu sa fi fost comise ceva pacate, a fost un timp placut de relaxare care a ajutat la inchegarea familiei.
    Inteleg ca multe dintre aceste jocuri in lume sunt folosite intr-un scop pacatos. Dar daca cel rau a luat ceva inocent, frumos si l-a transformat in ceva urat, inseamna ca noi ca si crestini nu mai trebuie sa folosim acel lucru?

    Cu respect,

    Paul

    • Marius David zice:

      nu vad nimic rau, aici esenta istoriei era sensibilitatea cugetului la anumite lucruri
      in rest… IUBESTE-L pe Dumnezeu si fa ce vrei, joaca remi, daca vrei in cinstea Lui si orice faceti sa faceti ca pentru Domnul.
      Viata crestina nu este pentru proşti, vorba lui Steinhardt, dar este atît de simplă că şi idioţii o pot trăi, vorba lui Isaia.
      Simplu!

  9. stefan zice:

    Eclesiastul 11:9 – Bucură-te, tinere, în tinereţea ta, fii cu inima veselă cât eşti tânăr, umblă pe căile alese de inima ta şi plăcute ochilor tăi; dar să ştii că pentru toate acestea te va chema Dumnezeu la judecată.

  10. Mihai-Sorin zice:

    „Doamne Dumnezeule, Făcătorul cerului şi pămîntului, al nostru, aseminea, Cel ce şi cărţile de joc, numite de unii cu răutate şi mare prigonire Jocul Faraonului, precum spun….Tu, în nemărginita-Ţi milă le-ai îngăduit înaintea Sfintei Tale Feţe pentru a da bucurie duhovnicească şi fiori tresăltători de inimă robilor Tăi ……”

    desigur oricine intelege ironia raspunsului pentru amatorii de poker dar daca Dumnezeu nu intelege de ce trebuie sa I se ia Numele in desert prin acest raspuns?

    • Marius David zice:

      Ba înţelege, am vorbit cu El înainte de a scrie postarea! A fost de acord să-i ironizăm împreună pe prea rîvnaticii jucători de cărţi.

      Ai văzut vreodată cum zîmbeşte Dumnezeu în colţul gurii? Eu am văzut din nou în urmă cu 20 de zile, dar m-am ales cu trei fisuri pe oase şi două contuzii zdravene, plus o bicicletă cam dereglată. Scump, dar merită.

  11. dorel zice:

    care este deosebirea dintre jocul de carti pe bani si jocul la bursa?

    • Marius David zice:

      La bursă se foloseşte în primul rînd capul, apoi vocea, la jocurile de cărţi, numai mîinile.

      • Syme zice:

        Cred că depinde de jocul de cărți. Dacă numai mâinile ar fi, atunci diferența între cine pierde și cine câștigă ar trebui să fie făcută de „calitatea” mâinilor. Ați putea spune că la jocul de cruce spre exemplu este vorba doar de mâini? Ultima dată când am jucat am pierdut pentru că nu am fost destul de atent (cap) la ce cărți are, prin eliminare, oponentul.

        • Marius David zice:

          Tocmai s-a amintit jocul de Bridge. Cred că îi dau dreptate lui Adrian Iosif.

          • Syme zice:

            Sunt de acord, dar formulând „una dintre excepții fiind jocul de bridge”.

            • adrian zice:

              Nu e una dintre exceptii, ci singura, daca luam in considerare raportul hazard/strategie. In contextul nostru cultural, bridge-ul este singurul joc de carti care, datorita complexitatii sale (licitatia+jocul de carte), anuleaza distributia initiala (aleatoare!) a cartilor. Nimeni nu neaga faptul ca nu mai sunt si alte jocuri de carti care solicita mintea, dar, in cazul lor, factorul aleator ramane decisiv.
              Se spune ca daca cineva vrea sa se vindece de patima jocului de carti, trebuie sa invete… bridge. 🙂 Dupa ce inveti bridge, nu o sa mai poti juca celelalte jocuri de carti. In cazul pokeristilor impatimiti poate fi salvator. 🙂
              Diferenta dintre bridge si celelalte jocuri de carti este cam ca aceea dintre sah si table. e clar ca si la table trebuie sa gandesti, dar proportia hazard/strategie este alta comparativ cu sahul.

              • Camix zice:

                Cred că sunt supralicitate jocurile la care se gândește. Faptul că trebuie să gândești la ele nu garantează faptul că te învață să gândești ȘI corect, ȘI cinstit și așa mai departe. Dar, din fericire, nu doar jocurile cunoscute sub denumirea de joc intră ”în vorbă”. Avem o mulțime de activități pe care nu le gândim deloc sau le gândim strâmb și vai ce bine ar fi mai degrabă să jucăm șeptică decât să le facem sau decât să le facem așa cum o facem….

              • Marius David zice:

                şi tu ai dreptate dintr-un punct de vedere, Camix,
                nu-i mai înţelept să încercăm să dăm sens fiecărei activităţi…
                s-ar putea să mori făcînd activitatea respectivă.
                iertare de asociere, dar unii au cărţi în baie…

              • adrian zice:

                nu vad legatura dintre sah, bridge sau go si „a gandi cinstit”. Pentru cei mai multi dintre noi, aceste jocuri sunt un fel de jogging al creierului. A gandi (cu sensul de a calcula) nu garanteaza nimic. Nici daca stii matematica foarte bine nu ai garantia ca gandesti „corect si cinstit”. Daca joci sah/go/bridge iti antrenezi mintea, te relaxezi si (foarte rar in cazul amatorilor) poti avea satisfactii vecine cu arta. Sunt exercitii de memorie si de calcul. Nimic mai mult. Sa nu confundam planurile, „a gandi” are mai multe sensuri.

              • Marius David zice:

                foarte bun accent. .. una este a gîndi logic, a face mutări corecte pe tabla de şah, ceea ce şi un schizofren poate face şi chiar un criminal în serie şi altceva este a gîndi cinstit, cu bun simţ, corect.
                Mai rău este că anumite activităţi nu angrenează niciuna dintre cele două tipuri de gîndire, nici gîndirea logică, nici cugetarea.

              • Camix zice:

                Atunci, moralicește vorbind, de ce ar fi mai bun un joc care doar îți îmbunătățește gândirea matematică, logică etc decât unul care ajută doar viteza de reacție, spre exemplu? Dacă cele lăudate mai sus sunt neutre moralicește vorbind, morala nu are ce să caute în calitate de criteriu de selecție, după cum se insinuează.

                Eu cred, însă, că și șahul are a face cu gândirea corectă și cinstită, și altele. Că legătura o văd toți – da, și asta se poate, dar ea există!

              • Marius David zice:

                pe cînd vin pe la tine trebuie să mă înveţi,
                sper să te pot învăţa măcar GO, că la şah nu mă arunc să îţi arăt ceva..

                de fapt ..nici Go nu ştiu.

              • adrian zice:

                Domnule Camix, eu nu am vorbit („insinuat”) de morala si nu am facut clasamente pe acest criteriu. Eu vorbesc despre un anumit grad de hazard si dumneavoastra ii tot dati cu morala. Daca nu puteti vedea diferenta dintre sah si table sau dintre bridge si septica, atunci nu prea avem ce discuta. Nu va impedica nimeni sa va antrenati viteza de reactie jucand popa-prostu’, daca va place. Nu mi-e clar ce intelegeti prin „gandire cinstita” si cum se apica ea intr-o partida de sah. Va felicit ca vedeti legaturi ascunse (pe care altii nu le vad) intre calculul variantelor la sah si gandirea morala. Asa ca inchei dialogul nostru nereusit spunand „pas!”

              • Marius David zice:

                Rîd în barbă pentru că domnul Camix este de fapt domnişoara Camix şi că nu o văd deloc jucînd popa prostu 🙂

              • Camix zice:

                Hahahah, nu sunt domn, mulțumesc (pentru mine e un compliment), iar insinuările nu erau ale dvs., ci ale articolului, bineînțeles. În rest, toate cele bune.

              • Marius David zice:

                de ce e un compliment… „domn”, eşti discriminatoare 🙂

            • Marius David zice:

              da, şi artele marţiale, care nu au de-a face deloc cu cotonogeala… artele marţiale sînt arte ale minţii

        • Camix zice:

          Stai că și la blogging se pot folosi doar mâinile! 😀 Și o mulțime de altele.

      • adrian zice:

        cu exceptia jocului de bridge! 🙂

  12. dorel zice:

    Imi cer scuze ca insist, la poker dar si la alte jocuri de carti daca nu folosesc capul e ca si cum investesc in actiuni fara sa cunosc trendul acestora. Pana acum nu vad diferenta intre jocul de carti si jocul la bursa(poate cu exceptia vocii, dar nu sunt sigur ) 🙂

    • Marius David zice:

      tocmai acolo este capul la investiţia în acţiuni… cunoaşterea trendului, calcule… este o întreagă artă. Nici eu n-am crezut pînă mi-au explicat colegii de la management, jocul la bursă nu este deloc un joc.

  13. Darius zice:

    Ce tampenie, va mirati ca nu exista buni compozitori,gen Sting sau Leonard Cohen. Cum sa existe cand pentru orce nimic faceti atata zarva? Asta ma enerveaza la neoprotestanti ,isi pierd timpul cu interziceri inutile gen cravata,dans carti ,dar aflam ca au turnat la securitate, sunt plini de invidie se imbraca de la Armanii umbla in Mercedes sunt aroganti, etc

  14. Darius zice:

    Un adolescent care are parinti cu salarul minim pe economie, n-are nicio sansa in biserici ca astea.

    • gh.iulian(l'exateo) zice:

      aaa…cred totusi ca in cazul unora ,la o cercetare mai amanuntita s-arpute sa fie totusi vorba despre ARNANI,ARMANY,VERSAGE,DOLCE&CABANA,etc,ceea ce e intr-un fel mai grav

  15. David Iach zice:

    Dorel, pai nu doresti sa ai si tu BMW, Audi, rochii Versace si surori fitoase? 😀

  16. gh.iulian(l'exateo) zice:

    ce spui tu e corect (din nefericire) si f.trist,dar poate tocmai de aia niste tineri care studiaza teologia si vor fi ,probabil intr-o zi pastori,ar trebui sa aiba alte preocupari(implicand eventual tot niste carti),sa-si foloseasca mai cu folos timpul cand sunt impreuna(io unul as folosi altfel timpul daca as asvea ocazia sa mi-l petrec cu un profesor universitar -as spune ,mai ales cu fratele marius ,da’ nu o zic …);cred ca la ceva de genul asta se refera postarea asta.in rest eu personal chiar cred ca pot fi momente cand,impreuna cu familia sau prietenii putem folosi diverse jocuru pt a ne relaxa(excuzand insa jocurile de noroc). da oricum in ceea ce priveste fatarnicia unora
    (multora,da’in cazul unora e si o lipsa crasa de orice fel de cultura) iti dau dreptate

  17. Bedri Beia zice:

    Incredibilă postare, şi întâmplare! Dumnezeu să vă binecuvânteze… Într-adevăr, pare un test infailibil pentru lucrurile despre care nu neapărat nu ştim că nu ar fi bune, ci am vrea să credem, să ne convingem cugetul că deh, se poate şi aşa.

  18. Vladimir zice:

    Pace! As dori sa va impartasesc o intamplare ce am trait-o legata de jocul de carti, dar inainte de toate, vreau sa mentionez ca eu m-am intors la Domnul in 2010, din lume si tot ce inseamna ea. Asadar, eram anul trecut, in saptamana patimilor, in pauza dintre doua ore de curs, si profesorul ramasese in sala. Colegii s-au pus la un joc de „Cruce” si mai aveau nevoie de un om sa putem juca „la dublu”. Eu imi zisesem ca nu mai joc carti atunci cand m-am pocait, insa nu aveam nici o incredintare bazata pe un motiv ca sa nu fac lucru acesta. Fara acel motiv, dupa cateva insistente ale colegilor, am acceptat sa joc o partida. In tot acest timp profesorul ne privea distrect in timp ce isi vedea de treaba. Partida a trecut odata cu pauza, a 2-a ora de curs a inceput, iar dupa 5 minute de predat, profesorul face o mica pauza si ne povesteste cum el in timpul liceului juca sah in pauze si pentru ca era asa de pasionat, isi mai permitea o mica mutare in timpul orei. Scurta sa istorisire despre sah nu a durat prea mult, el dorindu-si sa ajunga la jocul nostru de carti, asa ca ne spune noua elevilor: „Daca tot suntem in saptamana patimilor, vreau sa va spun ce a facut Isus dupa ce a intrat in Ierusalim. S-a dus in Templu si a alungat toti vanzatorii. Iar daca in Templu nu este permis sa faci negot, atunci nici intr-o universitate nu se cade sa joci carti!”. Dupa ce a transmis acest mesaj tuturor din sala, a revenit inapoi la notele de curs. Pentru mine e foarte clar si limpede ca nu mai trebuie sa joc carti sau table. Sunt jocuri de noroc, oricat de bine sti sa joci sau sa urmaresti cartile. De subliniat este si faptul ca profesorul nu este deloc pocait.

    • eLioR. zice:

      dar si fotbalul e joc de noroc. ca sa-ti vina mingea cum iti place tie, sa-ti fie mai usor de bagat in poarta, trebuie s-ai noroc. la fel trebuie s-ai noroc sa nu fie prea multi jucatori in jurul tau si portarul sa fie neatent. 😉
      profesorul tau a vrut sa spuna ca mergi la scoala sa iei cursuri, sa inveti, nu sa joci carti, asa cum la tempu, biserica te duci sa te inchini nu sa faci negot sau mai stiu eu ce. nu cred c-a vrut sa insinueze nicio secunda ca e pacat sa joci carti.

      • Marius David zice:

        da, se pare că şi fotbalul este joc de noroc. Unii spun că solicită şi mintea. Putem lua chestiunea asta precum o hiberbolă uzată.

        • adrian zice:

          atunci si sahul e joc de noroc: iti lasa adversaul dama in priza si poti sa spui ca ai avut „noroc”. Sau castigi la timp. 🙂

        • David Iach zice:

          Ce inseamna norocul? Cum il definim si cum il putem distinge de ne-noroc?

          • Marius David zice:

            Noroc? Asta este ideea… nu cred că există aşa ceva. Ce-ar înseamna? Cum l-am defini, care ar fi genul proxim? Diferenţa specifică?

          • adrian zice:

            sa obtii evenimentul dorit dintr-un sir de evenimente teoretic echiprobabile sau sa obtii un eveniment de probabilitate foarte mica.

            • David Iach zice:

              Nu mi se pare o definitie foarte utila.
              Din cate inteleg eu ca vor oamenii sa spuna, norocul ar fi „ceva” ce cauzeaza evenimentul ala fost improbabil, pe care ei il doresc, sa se intample. Caz in care ar trebui sa aiba niste proprietati, sa existe ceva ce se poate spune despre el.

              • Marius David zice:

                pare bine că discuţia mege într-o direcţie utilă şi progresează… definiţii, chestiuni de nuanţă, ideea de moralitate, hazard. Excelent!
                mulţumesc tuturor

              • gh.iulian(l'exateo) zice:

                in italiana (sau in italia)noroc=fortuna -si asta era (sau inca mai este)o zeitate

              • adrian zice:

                „noroc” are doua sensuri (si, interesant, doua etimologii, daca mergem pe filiera rusa/slavona): 1.destin, 2.sansa.
                Daca dai cu zarul la „Nu te supara frate” si iti pica exact cat aveai nevoie ca sa intri in casuta, se cheama ca „ai avut noroc”, desi probabilitatea fetei care a cazut era aceeasi cu a celorlalte feţe (16,6%). „Ai noroc” cand „pici” pe acea zona a distributiei statistice care, in acel moment, te favorizeaza (pe ansamblu, fiindca daca vei arunca de nspe ori cu zarul distributia se va respecta). Nu o fi utila definitia, dar prefer ceva mai cartezian decat refugiul in cauze „subversive”.
                Nu exista evenimente „foste improbabile”. Un eveniment ramane improbabil (=de probabilitate mica) chiar si dupa ce se produce. Chiar daca esti servit acum cu o chinta roiala, evenimentul „servit cu chinta roiala” ramane tot un eveniment de probabilitate mica. Asadar, prefer notiunea matematica de „noroc” (=sansa) explicatiilor „cvasianimiste”.
                Oricum, daca intram in filosofie/teologie ajungem inevitabil la dilema determinism/indeterminism s.a.m.d.
                Discutia noastra, daca am inteles eu bine, se referea la acele jocuri care nu sunt influentate intr-un grad prea mare de distributia statistica. Si la sah poti sa spui ca „ai avut ghinion” sa pici cu negrele cu un jucator tare (albul are din start un usor avantaj de initiativa si negrul trebuie mai intai sa egaleze pozitia). Totusi, s-a dovedit ca acest avantaj nu este covarsitor si negrul poate egala. Si la bridge poti sa ai parte de o mana foarte slaba, dar farmecul jocului este ca, daca joci bine iar ceilalti slab, ii poti face pe adversari sa „cada”.
                Probabil ca Marinel Blaj are dreptate si prea taiem firul in patru(sprezece) 🙂

              • David Iach zice:

                Interesant. Cred ca merita clarificat mai bine si de ce ar fi rau sau nu sa joace oamenii „carti” pentru ca daca argumentul este ca sunt jocuri de „noroc” practic ce spunem e ca aceste jocuri sunt influentate intr-un grad foarte mare de distributia statistica. E greu de gasit motive pentru care in sine asta ar fi un lucru rau.

                Pe de alta parte putem gasi o sumedenie de motive pentru care multe jocuri de noroc (in special cele care implica bani) sunt rele. Pentru mine devine atunci clar ca nu faptul ca sunt jocuri de „noroc” (adica sunt puternic influentate de distributia statistica) le face rele, ci altceva. Ramane de stabilit care sunt acele lucruri.

              • adrian zice:

                cine a zis ca ar fi rau sa joci jocuri „de noroc”?! fiecare face ce vrea cu timpul lui. nu cred ca va ajunge cineva in iad ca a jucat septic sau tabinet si nici in rai pentru ca a jucat sah sau bridge. Din cate pricep eu, postarea lui Marius pune problema dintr-o alta perspectiva.
                Un joc se poate juca pe bani si fara sa fie „de noroc”. Multi joaca sah pe bani. Stiu pe cineva care a pierdut o suma considerabila incercand sa bata un maestru intr-o partida cu handicap de timp. In orice fel de confruntare e loc de orgolii si de mize financiare.

  19. marinelblaj zice:

    Doamne, câtă filosofie pentru noroc! 😀 E foarte simplu… noroc e când… n-ai ghinion! 😀
    Trecând la lucruri serioase, parcă Seneca spunea că „Norocul este ceea ce se întâmplă atunci când pregătirea ta întâlneşte o oportunitate”. Şi experienţa mea cel puţin tinde să-i dea dreptate…

  20. marinelblaj zice:

    Adrian, n-am vrut să descurajez sau să minimizez dezbaterea voastră. Chiar o găsesc interesantă! Doar că mi se pare că alunecă oarecum spre „marginea” subiectului postării. Dar e folositor să ştim cum e cu „norocul” câtă vreme şi Cornilescu a avut. se pare, probleme cu termenul, traducând „reuşită, izbândă” prin „noroc”! 😉

  21. Agnusstick zice:

    Mie mi se pare că subiectul articolului este în jurul definiţiei păcatului (ceea ce doar tangenţial are de-a face cu acceptarea definiţiei norocului) şi apoi în jurul unei metode foarte practice de evitare a păcatului potenţial, odată identificat. Discuţia despre noroc şi ştiinţă este foarte interesantă, dar mă tem că nu există deocamdată Campionatul Mondial Intermănăstiresc de Bridge / Go / Whist / Canastă / Şah / Matematică / Geometrie euclidiană / etc. Să fie asta o indicaţie spirituală în privinţa definiţiei păcatului?

    • Marius David zice:

      nu, nu în jurul definiţiei păcatului, ci în jurul libertăţii de conştiinţă şi despre „instrumente” care ne pot ajuta la probarea libertăţii de conştiinţă.

    • Agnusstick zice:

      Sincer, nu văd diferenţa esenţială, dar tu eşti autorul şi nu are rost să te contrazic, din moment ce mi se pare că spui acelaşi lucru altfel, accentuând însă o nuanţă diferită. Pentru mine, a referi libertatea de conştiinţă în acest context înseamnă a vorbi despre a alege între a păcătui sau ba. În schimb, problema dacă ceea ce aş vrea să fac este sau nu păcat acum, pentru mine, în interacţiune cu ceilalţi, e mult mai complicată şi mai delicată – mai ales având în vedere direcţia pe care a luat-o discuţia. După ce a flămânzit în pustiu, conştiinţa Mântuitorului era liberă să aleagă între a mânca şi a nu mânca, între a face sau nu o minune pur privată spre propriul folos, cu sau fără întrebarea celuilalt. Oricare alegere ar fi fost bună, dar una a fost cea mai bună, şi nu se punea problema unei ispite care să anuleze libertatea. Pentru cei care nu-L văd nici pe Dumnezeu, nici pe celălalt, sau cel puţin nu au mijloace infailibile de a discerne din ce parte vine impulsul sau întrebarea, problema nu este libertatea (ireductibilă, de altfel), ci a ajunge în situaţia de a o exersa limpede şi clar: să păcătuiesc, sau să nu păcătuiesc? Când se pune o astfel de întrebare, păcatul este deja orice lucru inadecvat pentru a merge înaintea lui Dumnezeu (partea conştiinţei) şi a fi fără de prihană (partea Judecăţii Lui).

      • Marius David zice:

        draga Agnusstick,
        eu m-am referit la una dintre problele pe care eu însumi mi le administrez în momente de cumpănă. O probă a curăţiei cugetului… nicicum garantată pentru că inima omului este nespus de înşelătoare şi deznădăjduit de rea, chiar şi a mea :), şi omul este specialist în autoînşelare.
        Discernerea în anumite situaţii este atît de complexă şi atît de aluneacoasă încît astfel de probe sînt prea uşoare pentru o conştiinţă care s-a antrenat să sară orice fel de garduri.
        Aşa cum spui, acolo unde nu există cunoştinţă de Dumnezeu … păcatul se va strecura oricum.
        dar … dacă nu există cunoştinţă de Dumnezeu, de ce s-ar mai ruga cineva. Cui?

  22. Mona zice:

    Pentru ca tot mi-a trecut ceva timp sa citesc si comentariile,pe langa articol,mi-am luat inima in dinti sa scriu eu insami ceva din umila mea parere.Cand cineva se lasa pe mana norocului,sau cand la sfarsitul oricarui joc,protesteaza, si chiar se manie, in cazul in care pierde,eu cred ca acel om pierde din vedere faptul ca Domnul tine in control orice lucru cat de mic care ni se intampla.Sau poate gandim ca atunci cand ne implicam sufleteste in vreun joc (indiferent de ce natura e) Dumnezeu nu are dreptul sa se „bage”,ca e treaba noastra?..Apropo,imi place sa joc atunci cand am timp liber, rummy ,cu familia.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.