Am mai discutat această chestiune AICI, o reluăm în contextul delicatei probleme ACTA. Nu este totuşi acelaşi set de probleme, deşi unii ar dori foarte mult să suprapună problema copyright-ului, absolut legitim, cu implicaţiile unor documente gen ACTA.
Totul a început într-o duminică seară, când, după serviciul divin, am plecat la o rudenie. Această rudenie mi-a arătat site-ul de care se ocupa de câteva luni. „Nu vrei să faci parte şi tu din echipa de administratori?” m-a întrebat ea. Ca orice copil care nu prea avea ce face pe acasă, am acceptat cu multă plăcere.
Încet am învăţat secretele blogspotului (cum să editez, să public şi multe altele). Un avantaj pe care-l aveam era că aveam foarte multă muzică şi mă descurcam binişor cu calculatoarele. Nici măcar nu am terminat-o (muzica) de uploadat. Fratele meu avea multe CD-uri şi DVD-uri cu muzică, aşa că profitam de acest lucru.
Tot cam prin aceeaşi vreme îmi cumpărasem un EeePc (minilaptop) care îmi uşura munca. La început nu stăteam foarte mult timp ocupându-mă
de muzică, însă clienţii trimiteau e-mailuri cu muzica dorită, ceea ce devenea o problemă majoră pentru mine: nu mai aveam timp pentru Dumnezeu. Nu mai aveam timp pentru rugăciune. Nu mai aveam timp pentru Biblie. Nu mai aveam timp pentru biserică. Însă toate aceste scuze le îndepărtam cu motivul că eu „lucrez pentru Domnul prin acest site!”. Mă gândeam că poate prin muzică cineva s-ar putea întoarce la Dumnezeu. Însă mă înşelam amarnic…Iubind nespus de mult stilul de muzică southern gospel şi acappella, îmi foloseam cea mai mare parte din timp căutând astfel de albume piratate pe internet.
Copiam pe telefon cele mai faine cântări şi le ascultam aproape non-stop. Aţi mai auzit de vreo persoană dependentă de muzică? EU eram unul! Când mâncam, când mă plimbam, când mă întorceam de la şcoală, când îmi făceam temele, înainte să dorm, practic toată ziua ascultam muzică.
Mai cântam şi eu, încercând să armonizez, însă nu cu scopul de a-L lăuda pe Dumnezeu, ci ca să văd cât sunt de bun. Îmi propusesem să-mi fac un
cvartet, dar nu ca să-L laud pe Dumnezeu, ci ca să agăţ o fată de care-mi plăcea. Mergeam la rugăciune doar ca s-o mai văd pe fata iubită şi ca ea
să mă vadă şi să spună: „Vai, ce le are la solfegiat…” şi alte lucruri asemănătoare…Îmi puneam mintea la contribuţie şi, în timp ce clasa făcea 1 exerciţiu la matematică, eu făceam 5-6, doar ca să mai câştig timp pentru site. Da!
Dumnezeu mi-a dat inteligenţă, însă nu ştiam cum să o folosesc spre slava Lui… Din octombrie până în februarie, împreună cu rudenia mea am muncit mult şi aveam peste 300 de artişti pe site, peste 500 de albume publicate.
continuă să citeşti AICI
Marius Cruceru 
Copyrightul este absolut legitim? Ok, ati citit ce presupune?
Da, am avut de-a face cu legea copyright-ului cu aplicaţie la tot ce presupune material scris, cărţi, cursuri, producţii academice etc.
Sa inteleg atunci ca sunteti constient de exemplu ca majoritatea celor care posteaza pe youtube video-urile cu muzica pe care dvs le puneti aici pe blog comit o infractiune si risca pana la 5 ani de puscarie si sute de mii de dolari amenda?
David Iach, cred că eşti de acord că youtube este un caz diferit. L-am discutat in extenso in postarea indicată prin link şi am motivat de ce sînt de acord cu youtube, unde ai posiilitatea de a reclama, dacă eşti lezat în drepturile de autor.
De asemenea, youtube este folosit de mulţi artişti pentru promovarea albumelor de vîndut.
Să nu comparăm mere cu pere, cum mai discutarăm şi în alte instanţe. Încearcă aşa ceva la Torente să vezi dacă merge, inclusiv la torentul „creştin”.
Artiştii care au reclamat nu au avut niciun succes, dimpotrivă li s-a răspuns obraznic.
Youtube nu face aşa ceva. Eu însumi am avut experienţe fericite cu ei cînd am fost youtubizat fără voie.
” A fura” conform DEX-ului inseamna A-și însuși pe ascuns sau cu forța un lucru care aparține altcuiva,cuvintele cheie fiind „pe ascuns” si „cu forta”. Pirateria online e un fenomen pe care nimeni niciodata nu ar putea sa-l stopeze.Defapt cei care fura sunt cei care pun niste preturi nesimtite la aceste produse.Suntem doar ipocriti incercand sa sustinem ACTA sau fim impotriva celor ce descarca material fara licenta de pe internet.Hai sa ne uitam in hard drive-urile noastre sa vedem daca e ceva pentru care nu avem licenta sau daca am facut un CD sau un flash drive cu muzica pentru a asculta in masina etc. sa vedem daca chiar am platit pentru tot ce avem in PC sau daca am imprumutat vreun film „furat”. Hai sa vedem daca am conectat mai multe PC-uri la acelasi cont pentru internet sau daca avem doua sau mai multe televizoare conectate la acelasi cablu(apropo, si asta e ilegal).
Sunt curios, din cei care sunteti impotriva furtului, cati ati platit pentru un MS office de la 900 ron in sus sau cati ati platit pentru un antivirus e.g Bitdefender 254 ron? Propun un exercitiu pentru cei care doresc sa fim corecti pana la capat: haideti sa dam „delete” la tot ce nu avem licenta si la tot ce nu am platit.
Exista alternative gratuite: Open Office si Avira Free Antivirus.
Pentru a merge chiar mai departe, nu folosesc Total Commander (in license agreement scrie ca dupa 30 de zile trebuie fie cumparat, fie sters), ci Free Commander.
Evident, si sistemul de operare e tot cu licenta. Da, a fost un efort financiar considerabil, dar pentru constiinta mea a meritat.
Si sa nu uitam – nu e paine, e cozonac.
o sa fie o revolutie… totul va pica , 70 % din romani au windowsurile piratate !
pai eu ma rog sa se intample! Sa se opreasca pirateria! Macar in parte! Desi, sincer vorbind mai bine trecem toti pe Mac sau pe Linux! Windows in my opinion ain’t worth the money! 🙂