„Pe surse”

De multă vreme nu m-am mai uitat la televizor. Acum am pornit pe internet, pentru că tembelizor nu am, unul dintre posturile de televiziune care livrează informaţii şi talk-shows on line.

Am aflat cum au demisionat ceilalţi, cum au fost investiţi aceştia, am asistat la tot procesul de formare a noului guvern. Am văzut jurămîntul. Bun! Avem un nou guvern nu numai 55 de ore de la demisia celuilalt.

În toată povestea asta am tot auzit „pe surse”, „de la surse”, „din surse” …

A devenit enervant!

Puteţi să îmi explicaţi şi mie, dragi prieteni, ce sînt „sursele”? Mai ales cînd informaţiile vin din birouri închise, din preajma lui Ponta, Antonescu, din birouri în care se discuta privat şi secret între oameni de „încredere”.

Am putea imagina că unii dintre cei din preajma personajelor politice de pe scena de azi au contracte cu marile ziare şi televiziuni („marile în sens de audienţă şi fonduri), dau sms-uri, dau telefoane din toaletă şi vînd ponturi?

Sînt femeile de servici? Secretarele? Scrumierele? Telefonele mobile ascultate de servicii?

Mă tem că trebuie să mergem pe prima variantă, care mergea şi în Roma Antică şi în Atena. Trădarea clasică, iudele de conjunctură, noile prostituate ale polisului, comercianţii de informaţie din subterane, vînzătorii de şefi, secretarii cu scăpări, slugi ale unor reporteri la rîndul lor slugi ale altor slugi.

Surse! Proastă şi scîrboasă îndeletnicire (că „meserie” nu i se pate spune) de cîştigare a unor nenorociţi de arginţi!

Despre Marius David

soțul Nataliei
Acest articol a fost publicat în dulce Românie și etichetat , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

8 răspunsuri la „Pe surse”

  1. Me Again zice:

    Presupui că se discută într-adevăr „privat și secret” și că scurgerile de informații nu sunt intenționate. E posibil să nu fie chiar așa.

    • Marius David zice:

      nu, presupun că este o „cîrdăşie” între surse şi publicaţii-tembeliziuni. „Scursurile” sînt plătite ca să „scurgă” informaţii.
      S-ar putea ca şefii de partide şi politicienii să îi bănuie, să îi ştie, dar le convine şi lor jocul. În felul acesta cîrdăşia merge pînă la capăt.
      În lunga mea carieră de „jurnalist” amator am avut şi eu personaje care s-au oferit să îmi fie „surse”. Le-am mulţumit dîndu-le prilejul să înainteze (fiecare şut în dos poate fi un pas înainte)

      • Cip zice:

        E posibil ca șefii de partide nu numai să știe, dar să și instruiască pe diverși să „scape” acele informații. E mai simplu decât să ții o conferință de presă și ai mai puține responsabilități.

        Fără legătură cu subiectul: te deranjează dacă te tutuiesc? Nu o fac din lipsă de respect, dar mi se pare că faciliteză comunicarea și e mai friendly și mai relaxat. Dacă deranjează o să mă opresc. 🙂

  2. ACIDUZZU zice:

    Frate Marius,
    N-ar fi nimic spurcat sau necurat intr-o informatie daca ar veni pe o cale transparent, onesta, dezinteresata. Ceva de tipul :”Cine-mi va da de stire daca tatal tau ti-ar raspunde cu asprime ?” (1 Samuel 20:10-33). ASTA DA, SURSA SIGURA !
    Cea de-a doua SURSA SIGURA o gasim 2 Regi 2:5: „Fii proorocilor, cari erau la Ierihon, s’au apropiat de Elisei, şi i-au zis: ,,Ştii că Domnul răpeşte azi pe stăpînul tău deasupra capului tău?„ Şi el a răspuns: „STIU SIU EU,DAR TACETI !”
    Dumnezeu, ca SURSA SIGURA, intotdeauna lucreaza la…”doua capete” ! Adica il instiinteaza si pe unul si pe celalalt, si pe trimis, si pe primitorul mesajului… Asa lucreaza Duhul Sfant ! Sincer, onest, fara viclenie. fara delatori, fara zvoneri, fara raspandaci cu pretentii de…surse sigure !
    Uimitor este cazul in care, Duhul Sfant ii vesteste ucenicului Anania „traseul” de urmat al acestuia spre Damasc, „pe ulita care se cheama „Dreapta” (Fapte 9:11-17), pana la locul unde gazduia „orbul Saul”, instiintandu-l de planul lui Dumnezeu care urma sa inceapa pentru acesta: „Frate Saule, Domnul Isus, care ti s-a aratat pe drumul pe care veneai…” (versetul 17).

    Ce se intampla insa la noi, nu este decat un atavism al vechilor structuri ale politiei secrete, niste sechele de comportament, niste cutume ratate in manifestare, dar care inca mai au „priza” la public prin mijloacele mass-media, si nu numai !

    Nico calauzire divina, nicio transparenta. Cat despre onestitate…mai „va…”!

  3. Interesant că din documentarea „pe surse” tocmai sursele lipsesc. În volumul colectiv „Documentarea în jurnalism”, apărut la Editura Tritonic în 2010, lect. univ. dr. Viorel Nistor, de la Facultatea de Ştiinţe Politice, Administrative şi ale Comunicării, din cadrul Universităţii Babeş-Bolyai din Cluj Napoca, are un capitol întreg – foarte interesant – despre documentarea „pe surse” în jurnalismul românesc.
    În Codul deontologic al jurnalistului, redactat de Clubul Român de Presă, la articolul 6 se precizează că „Jurnalistul va păstra secretul profesional priind sursele informaţiilor obţinute confidenţial. Este la latitudinea propriei sale conştiinţe (dacă are aşa ceva – nota mea) să respecte confidenţialitatea surselor, chiar şi în faţa justiţiei. Confidenţialitatea surselor de informaţii este garantată de reglementările internaţionale la care România este parte.”
    Desigur, prea puţini se mai întreabă azi dacă e potrivit să utilizeze sursele anonime în documentare şi până unde se poate merge în utilizarea lor. Presa abuzează de informaţiile „pe surse”, poate şi dintr-o oarecare comoditate. Mai degrabă zici „pe surse” decât să verifici respectivele surse printr-o documentare serioasă (uneori nici nu poţi).
    Totuşi, sursele respective nu merită să fie blamate întotdeauna. Dincolo de trădare, există şi partea în care nereguli adevărate şi încălcări de legi nu pot să treacă dincolo de zidurile unor instituţii publice decât prin intermediul surselor. Aici, sursele sunt de lăudat, părerea mea.
    Şi mai există şi informaţii „pe surse” care nu sunt rodul unor trădări, ci o strategie bine pusă la punct. Din motive complexe…

  4. Teo zice:

    Aceste „surse” cand priveste publicarea de informatii sunt de trei feluri in opinia mea:
    1.Informatie reala sau manipulare intentionata transmisa de catre subiectii acesteia direct sau prin interpusi.
    2. Manipulare din partea adversarilor subiectului
    3.Actiuni gen paparazzi mai mult sau mai putin documentate din partea jurnalistilor.
    Desigur ma bazez pe propria experienta in raport cu aceasta breasla.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.