Vă puteţi imagina o lumea a bărbaţilor fără cravată? Fără multitudinea de dungi şi culori, picăţele şi pătrăţele, carouri şi imprimeuri. Cravate cu desene, cu steaguri, tematice, presidenţiale cu dungi în diagonale, din mătase, din cîrpă, de înnodat, cu elastic, cu noduri mari şi noduri mici, în trei, în patru, chiar în şapte îndoituri, late şi înguste, lungi şi scurte, ţipătoare şi discrete, cu insemne de club, de armă, militare şi civile…
...............................................
Inutil accesoriu bărbătesc, leneş şerpuitor pe burţile greu de ascuns, “gîtlegău” atîrnător prin mîncare, este singura pată de culoare ca pana la papagal în cenuşiul-negriul-alburiul costumelor noastre, între pantofii cremuiţi şi chelia lăcuită. Folos? Cît globurile pe pomul de Crăciun sau cît rama la fotografie? Cît ghiveciul pentru floare sau cît coperta pentru carte? Dacă orice accesoriu ar avea vreo funcţie, care ar fi funcţia practică a cravatei? Acoperitoare pentru nasturii de la cămăşi? Intermezzo între părţile sacoului? Platformă vişinie pentru acul de cravată din aur? Mijloc de încriptare a unui mesaj către comunitate? Cîte una sau toate la un loc.
De la ososul zurbagiu cochet pînă la patronul hipertensiv şi supraponderal toţi ne încrăvăţim! De ce?
...............................................
Vă puteţi imagina starea “fără cravată”, starea de priveghere-preaveghere la orice amănunt, de suspiciune faţă de orice-i “moft”, privirea ascuţit-acră faţă de tot ce-i inutil şi despre care nu ştii de unde vine? E starea bunicilor noştri “fără cravată”.
...............................................
Ei măcar ştiau, aşa naiv cum îşi explicau ei… ei ştiau de ce NU, noi, generaţie gîtuită şi cu glasul stins în faţa oamenilor cumsecade, nu ştim de ce DA, aşa cum nu ştim de ce facem brad, cozonaci de paşti, ouă roşii, de ce tăiem porc la sărbătoare de prunc, aşa cum ştim de ce tăiem miel la moarte de Dumnezeu.
...............................................
Starea “fără cravată” nu este o stare de relaxare, aşa cum au venit politicenii noştri la primele negocieri, este stare de trezie, stare de strajă, aşa cum repeta Marcu Nichifor (tot fără cravată) “să fim cu maaare bagare de samă!!!”-
...............................................
Starea de "fără cravată" este starea în care lăsăm starea socială la o parte, "doftoricirile", funcţiile, lozincile, formulele, prefixele şi cărţile de vizită.
...............................................
Suspiciunea, fariseismul, legalismul şi circumspecţia inutilă sînt învecinate cu acestă stare. Sigur! Dar nu aşa este tot creştinismul? Nu imediat ne bate pe umăr păcatul din dreapta? Binefacerea care devine diabolic act.
...............................................
Poate că ne-ar trebui o generaţie descrăvăţită, o generaţie care să refuze a purta ornamentul în favoarea unei declaraţii vestimentare, cu “moft” profetic, că este în starea de nelinişte care precede răspunsul la întrebarea DE CE?
...............................................
https://mariuscruceru.ro/2009/01/05/fara-cravata/
Marius Cruceru 
Dobânda este instrumentul unui „viclean visător de vise“.
Cred că islamul este mai aproape de practica biblica decat iudaismul.
Ironic, evreii (casierii sistemului mondial) sunt cei care incalcă cel mai vărtos regulile financiare din Biblie. E drept, la început ei puneau dobândă numai … ne-evreilor.
Împrumuturile de tot felul au „rost“ să ne scoată din limitele providențiale ale finanțării divine.
Dacă este absolut necesar, împrumutați-vă, dar nu faceți din aceasta un stil de viață. Cine plătește dobândă, muncește de fapt pentru altul.
Nu prea is eu cu economia dar stiu principiile de baza ale sistemului monetar.
Dupa ce am vizionat documentarul Zeigeist mi s-a aprins beculetul cu privire la sarlatanismul bancar in ce priveste dobanzile, creditele etc.
Frate. Marius si barzilaiendan care este propunerea/solutia dumneavoastra pentru noua generatie de studenti, tineri, cetateni ai patriei carpato-danubiene !?
un partid de tineri crestini implicat in administrarea tarii ar aduce beneficii de neimaginat tarii
draga Micule, nu ştiu alta decît cea pe care mi-am aplicat-o mie, dar este faorte foarte costisitoare,
am umblat prin gazde şi am răbdat primii 11 ani de căsnicie. Am trăit greu de tot. Dar acum avem casa noastră, plătită cu banii în mînă, cu ajutorul lui Dumnezeu în totalitate.
Am încercat să facem în aşa fel încît soţia să stea acasă, dar a muncit totuşi, am muncit la anumite proiecte împreună, proiecte care au generat banii respectivi pentru casă. S-au adunat cu mare greu, am învăţat să facem economii la sînge şi am mîncat multă pizza… dar făcută de Natalia 🙂
Îmi explici cum arată sărăcia decentă? Ştiu deja!
bun sfat… mai ales este de sulbiniat expresia STIL DE VIAŢĂ.
Am scăpat să scriu că visele finanțate de împrumuturi bancare se transformă cel mai adesea în coșmare.
asa este. dar ce sa-i faci daca nu au toti un job stabil si bine platit, fara grijuri, fara prea multa bataie de cap si la care nici macar nu trebuie sa mearga zilnic sau sa munceasca min 8h/zi, ba mai mult isi pot intretine si familia numeroasa (copii+sotie)?
şi cine are jobul acela de vis? se mai fac angajări?
job stabil gasesti doar in imparatia cerurilor. Numai ca am auzit ca acolo sunt doar job-uri full time si trebuie sa mergi zilnic, inclusiv duminicile! 🙂
Jobul acela de vis e de parlamentar al Romaniei 🙂
„… visele finanțate de împrumuturi bancare se transformă cel mai adesea în coșmare.” suna bine la ureche sau pe un abtibild de masina, insa in realitate e o simpla ipoteza care ‘da bine’ in cercurile subculturii evanghelice. Cel mai adesea? Conform carui studiu sau analize? Majoritatea investitiilor mondiale sunt finantate prin datorii bancare de un fel sau altul. S-au transformat ele in cosmare? Transportul terestru si aerian, infrastructura oraselor, nimic nu se poate realiza prin lichiditati.
Trebuie facuta o distinctie intre imprumuturile personale (ale persoanelor fizice fara personalitate juridica) si imprumuturile entitatilor juridice. Despre care discutam? Si despre care discuta Biblia?
Important punct. Trebuie facuta o distinctie? De ce?
@rm: E prea multa patima si prea putin rationament in comentarii ca sa merite sa ma angajez in acest dialog.
ignoră patima şi lipsa raţionamentului unora, aş vrea totuşi să aud argumente. Poate îmi schimb părerea faţă de banking.
Un exemplu:
Se spune pe aici la modul acuzator ca bancile iau bani de la unii si ii dau la altii cu dobanda. Dar s-a gandit cineva care ar fi fost consecintele daca bancile nu ar fi facut acest lucru? Toate miliardele achizitionate de bogatii lumii unde stau depozitate? Daca ar fi stat la saltea sau in seifuri proprii foarte multi nu ar fi avut locuri de munca azi.
Dar tocmai pentru ca acesti bani „stau” in banci, de fapt ei sunt redati circuitului economic, si sunt folositi de alte entitati comerciale pentru dezvoltare, acesti bani produc alti bani, atat pentru depozitarii initiali cat si pentru banci cat si pentru alte afaceri.
Daca nu ar fi existat banci, camatari, zarafi sau ce alte forme au fost de-a lungul istoriei, nu s-ar fi asigurat o circulatie a capitalurilor, ar fi intervenit blocaje in comert si am fi fost tot undeva prin evul mediu si acum facand troc si barter si uitandu-ne cu jind la palatul lui Bill Gates unde si-ar fi ingropat averea.
Un alt exemplu:
Daca am o afacere care produce un profit de 25%/an, care e problema sa iau un credit cu o dobanda de 10% ca sa imi extind afacerea, sa creez mai multe locuri de munca si bunastare in mediul in care firma mea are impact? Marja mea de profit imi permite acest cost suplimentar cu dobanda.
Un alt exemplu:
Vine vecinul meu la mine sa ii imprumut bani ca sa mearga fiul lui in excursie cu clasa la Paris. Ii dau bani cu dobanda sau fara? Da, ii dau cu dobanda ca sa descurajez excedentul irational al consumului fata de venituri.
Si un ultim exemplu:
Vine vecinul meul la mine sa ii imprumut bani ca sa isi cumpere lemne pentru incalzire ca i s-au terminat. Ii dau bani cu dobanda sau fara? Nu ii dau cu dobanda si daca pot ii subventionez o parte din imprumut daca constat ca probleme care sunt independente de alegerile lui l-au adus in aceasta situatie.
De aceea am propus chiar printre primii comentatori sa se faca o distinctie intre imprumuturile luate de consumatori si cele luate de afaceri. Parerea mea personala e ca Biblia nu recomanda imprumuturile in vederea consumului, dar nu condamna imprumuturile in vederea comertului/afacerilor.
ei, asta voiam explicat şi să înţeleg.
nu acuz băncile, dar nici nu vreau să am de-a face cu ele în forma de împrumutat pe 30 de ani.
Problema morala nu e la banci. Ele sunt societati comerciale, cu costuri si cu profit pentru ceea ce fac.
Problema morala e la cei care se imprumuta de la banci. Da, e adevarat ca sunt bancheri care promoveaza agresiv creditele si iti ascund anumite costuri in partea de promovare, dar pana la urma le ai toate trecute in contract. Problema e a celui care semneaza contractul ca nu se informeaza.
De asemenea daca imprumutatul ajunge la „sapa de lemn” nu din cauza bancii ajunge acolo, caci nu a semnat banca in locul lui creditul. Era dreptul lui sa se informeze. Ne-informarea nu il absolva de vina cum ne-informarea legislativa nu ne absolva de vina daca incalcam legea.
Pentru mine personal, a lua credite ipotecare/de nevoi personale/de consum e ca si cum mi-as fura viitorul. Imi aduc bunurile din viitor in prezent. E un fel de auto-inselare caci imi vand prezentul pe viitor… si ce stiu eu ce va fi in viitor? A lua credit pentru firma cand randamentul firmei este sub rata dobanzii e o sugrumare a afacerii cu propriile mele maini. A lua credit pentru firma cand randamentul firmei este la un nivel confortabil peste rata dobanzii, e recomandat.
da, asta am spus şi eu, băncile sînt un instrujment care scot la iveală lăcomia clientului.
Nu m-a obligat nimeni niciodată să intru în bancă. Am ocolit-o cît am putut.
Haiducia nu mă fascinează pe de altă parte.
Cred că este o chestiune care a mai fost atinsă aici, aceea a formării unui anumit stil de viaţă din datorii.
ideea enjoy now, pay later versus pay now enjoy later. Eu am ales a doua variantă.
Cu privire la textul din Proverbe 28:8 nu cred ca este ceva de aplicat ci mai degraba este o constatare inteleapta a ironiei de care da dovada uneori Dumnezeu: „Cine îşi sporeşte averea prin camătă strânge pentru cel milos faţă de săraci.” (NTR)
Personal am intalnit oameni foarte zgarciti care au adunat averi semnificative si apoi copiii lor au fost „cu dare de mana” fata de cei in nevoi.
Daca ma uit la textul din Levitic, porunca e foarte clara, sa nu ceri dobanda de la fratele care saraceste si devine dependent financiar de altii.
Mai problematic e textul din Deuteronom 23 care spune „Să nu iei dobândă de la cel din poporul tău: nici pentru argint, nici pentru mâncare, pentru nimic care se împrumută cu dobândă. De la străin vei putea lua dobândă, dar de la fratele tău să nu iei, pentru ca Domnul, Dumnezeul tău, să te binecuvânteze în tot ce vei face, în ţara în care vei intra ca s-o stăpâneşti.” (NTR) Aici ii las pe cei mai avizati sa compare acest text cu cel din Levitic si sa ne spuna daca se refera tot la imprumuturile pentru nevoi personale sau la imprumuturi in general. Si daca se refera la imprumuturi in general, atunci de ce apare aceasta adaugire la repetarea legii?
Eu am citit în Scriptură aşa:
„26. Şi răspunzând stăpânul său i-a zis: Slugă vicleană şi leneşă, ştiai că secer unde n-am semănat şi adun de unde n-am împrăştiat?
27. Se cuvenea deci ca tu să pui banii mei la zarafi, şi eu, venind, aş fi luat ce este al meu cu dobândă.” (Matei 25: 26- 27)
bancile sunt cele mai periculoase institutii si totodata cele mai inutile desi par a avea un scop
onorabil
in context escatologic ele au un rol fundamental in implinirea Apocalipsei cap 13 si 14
de fapt exista o stranda legatura intre lepadarea de credinta, banci si institutii financiare
mondiale si moneda unica mondiala
pe scurt, exista o legatura directa intre banci si castigarea sau pierderea sufletului
caci tranzactiile bazate pe „cip -readere” (despre care vorbeste Sfanta Scriptura)
implantate in trup nu pot fi facute fara o institutie bancara
un om care nu are datorii la banci este atat un om bogata cat si un om liber,
din unele puncte de vedere
Nimeni nu se imprumuta de buna voie de la banci.
Ganditi-va numai la oamenii de afaceri, care au nevoie de bani fie pentru demararea afacerilor fie pentru finantarea unei afaceri deja incepute, numai o banca poate sa le acopere nevoile de finantare.
Da. tocmai aici e cheia, prin asta sunt bancile periculoase prin
„necesitatea” lor
de fapt, atunci se va aplica in mod direct „cine va vrea sa-si pastreze viata
o va pierde si cine o va pierde pentru Mine o va castiga”Matei 10:39
o intrebare justificata ar fi: de ce ?
ce legatura ar putea fi intre un cip si un cip reader, si pierderea sufletului?
nu poti sa fi crestin cu microcip?
nu poti fi om onorabil, nu poti sa iubesti, sa fi corect sa implinesti poruncile
avand acel semn?
cum afecteaza mantuirea microcipul?
aparent e vorba de o problema intre tehnologie si spiritualitate
o alta intrebare justificata ar fi cum pregatesc pastorii,
membrii bisericii pentru acele vremuri, nu prea indepartate?
Eu cred ca orice om cu dragoste de Hristos va refuza implantarea oricarui cip in mana dreapta sau pe frunte.
exista pastori care sustin ca nu exista vreo legatura intre microcip(privit ca instrument tehnologic) si crestinism
nu văd legătura!
cea mai tare faza va fi cand vom dezbate lucrurile care izbesc ochiul si diavolul ne va lega pe nesimtite. sa nu uitam ca va lua chiar chip de inger doar ca sa insele. nu tot ce izbeste ochiul trebuie legat neaparat de cel rau. simbolismul fruntii si a mainii trebuie interpretat in contextul in care scria Ioan, nu in cel tehnologic de azi.
asta e cu totul fals Cipi:
„simbolismul fruntii si a mainii trebuie interpretat in contextul in care scria Ioan, nu in cel tehnologic de azi.”
textul respectiv este prorocie
cand e vorba de a cumpara sau vinde bunuri de consum (orice bun) asta nu e simbolistica.
vremurile despre care scrie apostolul Ioan inca nu au venit dar sunt foarte aproape
pe de alta parte ,acel numar nu va fi incadrat in „ceva ce izbeste ochiul” caci Scriptura spune ca cei intelepti sa socoteasca caci este un numar de om
ca atare microcipul va fi ceea ce izbeste ochiul dar in el va fi implementat ceea ce nu izbeste ochiul si anume numarul 666 triada imperfectiunii
„asta e cu totul fals Cipi:
“simbolismul fruntii si a mainii trebuie interpretat in contextul in care scria Ioan, nu in cel tehnologic de azi.””
de acord si eu. adica e fals ce spune Ciprian.
cred ca e limpede pt oricine ca microcipul este 666.
exista o legatura directa desi nevazuta aparent intre microcip si (ne)mantuire
@nu văd legătura!
care ar fi mesajul pastorilor azi daca maine s-ar impune oamenilor implantarea microcipului pe frunte sau pe mana dreapta?
acest citat eu personal cred ca a fost introdus de Matei si ca Isus nu a vb asa ceva, deoarece El insusi a rasturnat mesele camatarilor si vamesilor si comerciantilor din templu….deci cine altul daca nu Matei vamesul ar fi putut scrie asa ceva…
Adică, ce presupuneți dvs. este că Matei I-a pus cuvinte în gură Domnului, nu? Cu tupeu?
Aș fi adăugat același comentariu ca cel de mai sus [ca răspuns la cele scrise de dumneata].
Dar,
@Cristi
Ceea ce afirmă și fr. Marius este de bază în hermeneutică.
Dacă pleci de la o tehnică greșită vei avea un rezultat greșit, ca în cazul tău.
Dacă dumneata consideri că scriitorii cărților Bibliei și-au adus contribuția lor NEINSPIRATĂ, atunci poți avea dubii față de oricare altă parte a Scrierii Sfinte.
Dacă oamenii ar fi contribuit cu de la sine putere, atunci ar fi loc de greșeală, deci NEÎNCREDERE. Pe cînd faptul că Biblia este INERANTĂ ne arată că ne putem baza că acesta este chiar Cuvîntul lui Dumnezeu.
Încearcă să te documentezi despre textul biblic și modul cum a fost inspirat și conservat. Face bine! 🙂
Dacă dobînda ar fi precum în cea mai simplă definiţie („dobînda este preţul creditului”) şi dacă ar fi limitată la un nivel suportabil – unii economişti spun că sub 14% – atunci poate că ar fi un impuls pentru economie.
Dar în condiţiile de acum ale economiei, în care banii s-au abstractizat, regulile clasice nu mai funcţionează.
da, dobanda este pretul creditului dupa cum pocainta e pretul iertarii
Cu diferenţa că banii nu au valoare, iar iertarea este inestimabilă.
banii au valoare atunci cand se regasesc in zeciuiala, in acest sens au deplina acoperire in „aur”
Cred ca zeciuiala e putin. E foarte usor sa dai 10 procente.dar sa dai totul e greu. Banii nu au valoare, dar nici ochiul dra.. nu sunt.
„Circula o zicala ca banul e ochiul dracului. Eu nu-l concep ca ochiul dracului, eu îl concep ca pe o scara dubla. Daca-l posezi, indiferent în ce cantitati, si te misti în sus binefacator pe scara, nu mai e ochiul dracului. Iar daca cobori, atunci te duci cu el în infern, prin vicii, prin lacomie si prin toate imperfectiile legate de orgoliu si de pofta de stapîn”, spune Nicolae Steinhardt în Jurnalul Fericirii.
like! LA fel este şi cu băncile. Nu fac decît să scoată din noi mizeria lăcomiei. Ele nu sînt bune sau rele în sine, este doar un escavator pentru mocirlă.
spuneti-mi si mie in noul testament unde se vorbeste de zeciuiala?Zeciuiala se dadea la templu. Ce templu mai avem noi? Vorbim de zeciuiala dar uitam de cei saraci.
În momentul în care ai acceptat sau oferit un RON ești complice la cip-izarea spiritului 🙂
Banii se nasc cu dobândă care începe cu dobânda plătită de băncile comerciale celei naționale care la rândul ei se împrumută când are nevoie și plătește automat dobândă, care șamd.
De muncit muncim totdeauna ȘI pentru alții pentru a ne rămâne și nouă ceva.Printre acești alții sunt și acționarii băncilor la care ajunge în final o parte din dobândă adică ce se repartizează după plata impozitului de către bancă.
So, vreo soluție în afară de întoarcerea în Neolitic la culegerea fructelor și vânarea hranei?
„În momentul în care ai acceptat sau oferit un RON ești complice la cip-izarea spiritului”
asta e adevarat doar daca oferi sau primesti acel Ron intr-un anume fel,
in cel prorocit de Ioan si anume prin intermediul nr 666
Scriptura nu condamna nicunde banul, ci iubirea de bani.
Si Domnul Isus a folosit banul ca sa plateasca darea pentru templu
uite, asta cu vînarea şi culegerea chiar nu este o idee rea.
nu poti sa ai economie viabila fara banci, asa cum nu poti avea echilibru ecologic fara lupi. Ne place sau nu ne place, asta e realitatea economica. S-au incercat si economii autarhice si pana la urma tot la banci s-a ajuns. Circulatia banilor pe piata este la fel de importanta ca cea a sangelului intr-un corp, iar bancile au un rol esential in circulatia monetara. Vorba lui Vonnegut, so it goes.
Este interesant ca exista oameni de dreapta cu conceptii „stangiste” despre banci. 🙂
probabil ca apelul celor care sunt anti-banci este intoarcerea la modelul din Noul Testament al bunurilor in comun. Modelul a fost un esec. Sunt curios totusi daca se poate implementa in prezent un sistem economic asemanator celui din Vechiul Testament? Ce efecte ar avea?
de retinut insa ca nici un sistem economic nu este „fool proof” sau capabil sa ofere un maxim de bunastare TUTUTOR oamenilor. pornind de aceasta premisa sunt curios daca are vreun „bank-hater” o alternativa.
O alta mentiune este ca nu ma pricep la economie, dar traiesc in asta pe care o avem, deci sunt interesat de alternative.
Dacă vă interesează alternativele şi nu aveţi prejudecăţi (caveat! textul care urmează poate fi considerat pricină de poticnire pe motiv că autorul este cunoscut ca fiind comunist – eu am fost tras de urechi că îmi îngădui să citesc asemenea autori), discernămînt (textul nu este, într-adevăr, pentru copii la minte) şi răbdare:
Samir Amin, Curaj, mai mult curaj!
http://www.criticatac.ro/11973/curaj-mai-mult-curaj/
oceni oceni interesnaia. nici eu nu am prejudecati. intr-adevar, un text foarte interesant.
Şi încă o variantă, dacă aveţi într-adevăr multă răbdare şi cunoştinţe măcar medii de engleză:
http://www.reinventingmoney.com/worglExperiment.php
corect, bună observaţie, mai ales pentru cei care suferă de nostalgii de genul: să fim ca Biserica din Fapte, ca biserica din primul secol. Eu spun… „Doamne fereşte!”. Să avem doar rîvna şi curăţia lor, dar nu mai frămîntările şi imaturitatea credinţei şi a dogmei.
Pentru putina istorie, si o istorie recenta.
Executive order 11110 a lui JFK. „On June 4, 1963…On that day President John F. Kennedy signed Executive Order No. 11110 that returned to the U.S. government the power to issue currency, without going through the Federal Reserve”. http://www.john-f-kennedy.net/executiveorder11110.htm
Si putin mai nerecenta Lincoln (greenback) si Benjamin Franklin (Colonial script)
Si ghici ce gasiti pe pagina bancii noastre, BNR, la sectiune istorie : „Între 1900 şi 1925, statul s-a retras dintre acţionarii băncii, fapt pentru care BNR a devenit o instituţie particulară privilegiată, dar care avea aceleaşi responsabilităţi naţionale.”
„La data de 31 decembrie 2004, capitalul actual al BNR (de 100 miliarde lei) se majorează la 300 miliarde lei şi aparţine în întregime statului.” Daca avem banca noastra, de ce nu ne imprumutam de la ea? Si daca tot e banca noastra, de ce sa ne imprumutam cu dobanda?
bună comparaţie. Trist, dar adevărat.
Si ca sa raspund si la intrebarea postarii, una este cand imprumut eu din banii pe care ii am cuiva si apoi doresc nu doar suma inapoi ci si putin mai mult,
si
felul cum bancile imprumuta. Cautati sa vedeti ce inseamna „Fractional Reserve Banking”.
Andrei, s-ar putea să fiu eu habotnic. Mi se pare, în conformitate cu Scripturile, ca eu personal să dau bani cu dobîndă. La instituţiile bancare nu mă pricep. Doar întreb şi eu.
Tocmai asta am zis, eu cand imprumut dau de la mine, din ce am si nu asta este condamnabil, pe cand o banca nu. Banii se creeaza initial in bancile centrale, si apoi masa monetara se multiplica de la o banca la alta prin sistemul de ‘fractional reserve banking’.
Faptul ca pe bancnota englezeasca scrie “I promise to pay the bearer on demand the sum of” (10 pound), tocmai arata ca pe vremea cand oamenii aveau aur si argint, il depozitau la ‘gold smiths’ care la randul lor le dadeau chitanta cu suma respectiva, pe baza acestei promisiuni. Doar ca, si-au dat seama la un momentdat ca doar aproximativ 20% veneau sa rascumpere aurul. Si evident ca au ‘emis’ chitante mai multe decat aur in depozit. Asta sa dus si mai departe la bancile centrale. In ’71 parca s-a renuntat la aur si dolarul american a devenit ‘rezerva mondiala’. E o mare frauda, faptul ca azi banii
se creeaza din nimic si se imprumuta cu dobanda.
Ca si o deviatie de la subiect, faptul ca Rusia, China, India, Pakistan, Japonia si Iran s-au inteles sa foloseasca orice altceva decata petro-dolarul pentru tranzactiile cu petrol intre ele este o sfidare teribila a sistemului din vest, sistemul bancar si oamenii din spatele lui, ca fatadele nu prea conteaza. Si stirile recente cu exercitile din stramtoarea Hormuz si faptul ca rebelli din Siria sunt coordonate de comandourile vestice si Iran tocmai a trimis 15000 de soldati sa-l ajute pe Assad. Si parca si o nava ruseasca e prin apropiere. Vremuri tare interesante.
Asta vroiam sa mentionez, ca sunt lucruri diferite can eu personal imprumut ceva, din ce am si o banca, care o face din nimic.
„Asta vroiam sa mentionez, ca sunt lucruri diferite can eu personal imprumut ceva, din ce am si o banca, care o face din nimic.”
In ambele cazuri împrumuți tu banii: în primul caz direct în al doilea prin intermediar.
Simplificând mult, poți spune că banca este un gestionar al împrumuturilor folosind banii tăi ca să dea celui ce n-are 🙂 proces în urma căruia se alege cu dobânda.
În altă ordine de idei cum explici că poți vedea ca fiind imorală o bancă (care o asociație de oameni până la urmă) și perfect moral o persoană când ambele dau bani cu dobândă? Banca păcătuiește pentru că dă bani din ai altuia sau că-i dă cu dobândă? Există dobândă creștină și dobândă pagână?
M-ai băgat complet în ceață.
Nu cred ca ma crezi, dar banca atunci can imprumuta mareste masa monetara. Banii aceeia pe care ii primesti credit se creeaza din nimic si se multiplica. Da-i un search pe google la „Fractional reserve banking”.
Ai răspuns la simplificarea mea cu alta așa că suntem chit 🙂
Prin sistemul fracțional băncile adaugă la masa monetară creată de depozite o sumă virtuală care permite creșterea potențialului ei de a oferi credite. Într-adevăr așa crează bani din nimic cum spui. Ce nu spui e că nu toți banii ei sunt din nimic și că există un control clar pentru cât are voie o bancă să ofere bani peste rezerva reală. Ca să simplific din nou, băncile și-au asumat astfel rolul de comercianți , ca mine și ca tine doar că ele adaugă la banii împrumutați de la mine și de la tine bani virtuali, adică virtual realizabili pe care-i va recupera teoretic de la cei care se împrumută de la ele. Ceea ce poate fi considerat un cap de acuzare e că odată intrate în terenul alunecos al economiei capitaliste (riscând banii depunătorilor așa cum un capitalist riscă banii acționarilor) ar trebui să existe o regularizare mai clară a pieței bancare având în vedere volumul uriaș de capital pe care-l rulează.
Evident toate astea sunt păreri și speculații personale.
Nu sunt fan bănci deși meseria mă pune în contact des cu ele. Sunt pentru limitarea la maxim a nevoii de împrumut fie chiar și prin limitarea consumului la extrem. Sau mai exact la echilibrarea consumului în funție de venituri (chestia cu întinsul cât ți-e plapuma)
Si ca raspuns la intrebarea despre dobanda crestina si pagana: contextele din vechiul testament sunt de genul Levitic 25:35,26 este in contextul celor saraci, vaduve si orfani. Sa nu-i asupresti.
Noul testament spune sa imprumuti si sa te astepti su nu-i mai primesti daca cel care are nevoie nu mai poate sa tii dea inapoi, cu atat mai mult sa ceri si dobanda.
Nu cred ca trebuie sa mentionez ce face banca pentru cel sarac care nu mai poate plati. Si aici adaga si faptul ca banii imprumutati de la banca nu au existat undeva inainte, au fost creati cand ai fost tu imprumutat.
Aici nu mă bag prea tare pentru că nu sunt prea religios de felul meu și nu citesc Biblia decât din citate. Deocamdată. Așa că îți voi acorda the benefit of the doubt. Atât doar că nu-mi sună bine alăturarea cuvântului bancă cu citate din Levitic. Lumea e construită în general din societăți secularizate totuși. Nu cred că un creștin are nevoie să judece instituții seculare mai mult decât îi cere simțul civic. Altfel și eu aș avea ceva împotriva armatei, a ministerelor etc. Toate sunt un rău necesar
Si ca sa fiu clar, eu nu am gasit in biblie sa fie interzisa dobanda. Ce am gasit sunt lucrurile de mai sus, sa nu asupresti pe cel care nu are si nu se poate apara si in vechiul testament evreilor le era interzis sa dea cu dobanda fratilor lor. Bineinteles ca nu au ascultat si uite in Neemia in ce situatie au ajus ei, avand ca sclavi pe fratii lor.
Psalmul 109 e interesant cu privire la cei care asupresc pe orfani si vaduve, si nu as vrea sa fi inclus acolo. In Iacov 5, Dumnezeu zice ca Domnul Ostirilor v-a razbuna pe cei care nu si-au primit plata muncii lor. E numele de razboi, Savaot, nu Adonai sau El Roi.
Cand dai cu dobanda celui ce poate sa-ti dea inapoi se poate numi si investitie.
Ce pot spune atunci despre pilda talantilor, care pentru cel mai bun a adus ”dobanda” cea mai mare? Nu cumva suntem administratori ai bogatiilor nedrepte care trebuie sa le folosim pentru lucrurile Imparatiei? Greu cu practica cand suntem asa buni teoreticieni! Nu poti fii bun la toate!
şi pilda talanţilor se referea la bani? Greu cu teoria cînd nu înţelegi despre ce este vorba. Aşa-i, Marius Bota, nu poţi fi bun la toate. Ori îţi schimbi prenumele, ori mai citeşti o dată textul biblic 🙂
Poate nu m-am facut inteles sau nu am inteles bine discutia. E vorba despre dobanda in discutie, nu despre bani; talantii dati au produs alti talanti, cum altfel decat prin investitii care au adus castig, dobanda! Prenumele mi l-au dat ai mei, asa ca si d-voastra, asa ca ar fi pacat sa le facem un necaz, schimbandu-ne prenumele!.
da, despre prenume, eu mai am unul de rezercvă. David.
despre dobîndă…. asta nu înseamnă că un element din parabolă este sanctificat, aşa cum nu este sancrtificat măgarul din parabola Samariteanului milostiv.
În interpretarea unei parabole este vizat un adevăr central, nu părţile componente.
Deci, dacă Isus spune… EU SÎNT UŞA… nu vă întrebaţi …. şi balamalele cine este.
stii ce e ciudat toti inteleg de fapt pilda talantilor ca tine Marius, dar intelegerea este referitoare strict la evanghelie, si anume Domnul a lasat Evanghelia sa fie vestita oamenilor, ori cel care a vestit o a inmultit credinciosii, iar cel care a tinut o doar pentru el a facut un lucru gresit, la fel ca si cunoasterea, daca tu o impartasesti cuiva ajuti si pe altii sa creasca iar daca o tii pentru tine esti ori prea egoist, ori prea zgarcit…e ca atunci cand Dumnezeu ar da zapada numai peste o casa si cei din casa aia s-ar bucura doar ei, si restul lumii nu…sau soarele ar rasari numai peste unii si peste altii nu…etc…
eu cred ca aici hiperspiritualizați și supralegorizați.
Cel mai bine este să mergem spre înțelegerea cea mai la îndemînă.
Un text spune ceea ce … spune în cea mai simplă înțelegere a sa.
Pilda folosește o realitate destul de des întîlnită în epocă pentru a sublinia un adevăr spiritual, este adevărat.
@Cristi
Dacă ești același Cristi care a comentat printre primii la această postare, atunci îmi pare rău că o zic, dar nu înțelegi lucrurile spirituale.
Sînt tratați foarte bine termenii financiaro-economici în comentariile de mai sus [ale lui (poate alt) Cristi], chiar superb.
Ceea ce afirmă și fr. Marius este de bază în hermeneutică.
Dacă pleci de la o tehnică greșită vei avea un rezultat greșit, ca în cazul tău.
Trebuie să vezi că acel rob a fost aruncat în „întunericul de afară: acolo vor fi plînsul și scrîșnetul dinților”. Deci nu avea cum să fie un copil al lui Dumnezeu, desemnat să ducă Evanghelia.
Apoi mai este contextul care se referă la lucruri viitoare, nu la cele din dispensația Harului. „ATUNCI Regatul Cerurilor va fi similar cu…” [adaptarea contemporană îmi aparține].
Biserica, sau mai corect Adunarea, nu este niciodată echivalată cu Regatul Celest, deoarece cei doi termeni nu sînt sinonimi; se referă la 2 concepte diferite.
etc.
Cristi a scris: „Parerea mea personala e ca Biblia nu recomanda imprumuturile in vederea consumului, dar nu condamna imprumuturile in vederea comertului/afacerilor”. Eu as spune mai degraba ca indiferent ca e vorba de imprumut personal sau pentru comert, Biblia recomanda intelepciune si etica, atat din partea indiviziilor cat si din partea firmelor. La final, deciziile financiare macro-economice sau politice (EU, FMI, Banca Nationala) se rasfrang direct asupra finantelor personale. Cum s-a notat mai departe, si ma bucur ca prin exemplele date s-a confirmat ce spuneam si eu, e imposibil si nu fte practic ca o societate sa functioneze fara banci, imprumuturi, camatari, etc..
Riddle me this:
Grecia a luat pana acuma undeva la 130% din PIB imprumuturi si tot nu e de ajuns. Vezi linkul: http://www.zerohedge.com/news/athens-night , de ce?
Sistemul e bun, prostii nu stiu sa-l foloseasca probabil.
Tot ce spui cu privire la necesitatea banicilor e fals atat istoric cat si practic, imoral si denota ignoranta in care ne balacim cu totii.
Spune-mi, inainte sa se inventeze banul de hartie si cel electronic, nu s-a realizat nimic, nici-un pod, nici-o cladire, nu tu drumuri, viaducte, apeducte. Nimic. Nu au existat societati in antichitate, cei din vechime erau niste oameni care traiau in pesteri si isi dadeau cu bata in cap.
Si daca esti tentat sa-mi spui ca si atunci existau banci si camatari si cei care imprumutau, te rog, arata-ti ignoranta pentru ca nu stii diferenta intre ce avem azi si cum era inainte si care sunt alternativele. Mitul acesta ca acest capitalism nu e prefect dar e cel mai bun sistem pe care il avem inca o data arata cat de ignoranta e societatea noastra. Astazi nu prea mai ai ce face, decat cam ceea ce fac Grecii.
Imnul Americii e foarte frumos, in special istoric, „…and the rockets red glare, the bombs bursting in air, gave proof through the night that our flag was still there…”, asa se castiga libertatea pe pamantul asta.
Am o scurta completare la ce nota Cristi: „a lua credite ipotecare/de nevoi personale/de consum e ca si cum mi-as fura viitorul.” Fiecare crede ce doreste, dar eu nu vad care e problema cu creditele ipotecare luate de o persoana/familie, a carei situatii financiare nu ii permite sa plateasca cu banii in mana pentru casa sau apartament, de exemplu, insa ii permite sa mentina platile la acel credit ipotecar sau imprumut. Sunt milioane de crestini in lumea dezvoltata care locuiesc in case luate pe ipoteca sau conduc vehicule luate pe credit. Sa fie oare cu totii auto-inselati sau ne inselam noi atunci cand cautam justificare biblica pentru ceva ce poate nu exista in economia lui Dzeu? Cu partea a 2-a sunt de acord: „A lua credit pentru firma cand randamentul firmei este sub rata dobanzii e o sugrumare a afacerii cu propriile mele maini. A lua credit pentru firma cand randamentul firmei este la un nivel confortabil peste rata dobanzii, e recomandat.” In ultimii ani premergatori recentei crize economice, bancile din SUA ori Marea Britanie au coborat mult standardele si cerintele necesare accesarii unui credit, lucru ce a dus la caderea Lehman Brothers si inceperea recesiunii. Insa in tari ca Germania, bancile nu s-au hazardat la aceste practici. Exista deci si aici o etica si la urma urmei o alegere pe care sistemele bancare au facut-o. Aceeasi decizie o are si crestinul care doreste sa acceseze un credit; e nevoie de discernamant si integritate. In rest, Domnul sa ne prospere afacerile ca sa putem platii excursiile scolare ale vecinilor fara dobanda si nu o data, ci de saptezeci de ori cate sapte. Iar ptr acei crestini care isi traiesc visul viitorului in prezent, ma rog sa-i tina Domnul in putere sa-si poata plati ratele si sa nu duca lipsa de nimic, atata vreme cat se incred in El si fac voia Lui.
Mie mi se pare tragi-comică contorsiunea care o practică unii creştini, încercînd să concilieze capitalismul modern cu creştinismul.
În primul rînd, capitalismul modern (care e la ani-lumină de cel al lui Max Weber, dar nu e esenţial diferit) e financiarizat, care, în forme mai subtile sau mai directe, este un cult al banilor.
În contra lui Max Weber există un text scurt (de două pagini) a lui Walter Benjamin („Kapitalismus als Religion” – Capitalismul ca religie; există traduceri şi în limba engleză accesibile prin internet) în care acesta susţine că, în esenţa lui, capitalismul este cult pur, o religie a învinovăţirii, a disperării, care s-a dezvoltat parazitic pe structura creştinismului.
@ Mie mi se pare tragi-comică contorsiunea care o practică unii creştini, încercînd să concilieze capitalismul modern cu creştinismul.
La fel de comic și tragic ca și încercarea de a le opune.
@Bogdan Burghelea
1. Nu exista o acceptiune economica a termenului „capitalism modern”. Ca si tipuri de capitalism eu cunosc vreo… 15 (poate sunt mai multe), si la unele mai sunt si subtipuri sau incrucisari. Deci atat timp cat nu spuneti la care capitalism faceti referire, demersul dvs. este inutil.
2. Sunteti impotriva doar a anumitor elemente din capitalism? Care din ele? Proprietatea privata, folosirea masinilor in productie, crearea de bunuri si servicii in scopuri de profit, acumularea de capital, concurenta, piata muncii, etc?
3. De la „Biblia si dobanda” la „capitalism vs. crestinism” cred ca sunteti off-topic rau de tot… apropo, dobanda din Biblie nu era practicata in capitalism 🙂
Cat despre Walter Benjamin – Kapitalismus als Religion, ceea ce circula pe net in limba engleza se mentioneaza chiar in traducere ca este doar un fragment. L-am parcurs si pot sa spun ca este subtire si superficial. Un mic exemplu este chiar afirmatia ca capitalismul s-a dezvoltat parazitic pe structura crestinismului, aducand ca singur argument imagistica bacnotelor:
„Capitalism itself developed parasitically on Christianity in the West – not in Calvinism alone, but also, as must be shown, in the remaining orthodox Christian movements – in such a way that, in the end, its history is essentially the history of its parasites, of capitalism. Compare the holy iconography of various religions on the one hand with the banknotes of various countries on the other: The spirit that speaks from ornamentation of banknotes”
Ma abtin la alte comentarii ca sa nu devin prea acid… dar totusi daca doriti sa aduceti argumente in acest sens, cautati ceva mai serios. Nu suntem la gradinita, totusi.
Like la acest comentariu de mai multe ori; critica chestiunii cu bancnotele şi „nu sîntem la grădiniţă totuşi” 🙂
@ Cristi:
„Cat despre Walter Benjamin – Kapitalismus als Religion, ceea ce circula pe net in limba engleza se mentioneaza chiar in traducere ca este doar un fragment”.
Kapitalismus als Religion este un eseu, cum am spus, de doar 2 pagini, publicat postum, fiind el însuşi in fragmentul 74 din Gesammelte Schriften (Culegere de texte).
De ce să vă abţineţi de la cometarii? Bring it on …
Quod Erat Demonstrandum
… concluzia eseului. Orice punere în discuţie, orice critică a capitalismului e tratată ca o erezie.
@ Cristi:
„1. Nu exista o acceptiune economica a termenului “capitalism modern”.
Vă propun eu una filosofică, să-i spunem: Capitalismul contemporan este un capitalism al monopolurilor generalizate.
„2. Sunteti impotriva doar a anumitor elemente din capitalism?”
De unde aţi tras concluzia aş fi împotriva capitalismului? Eu sînt critic la adresa lui, nu doresc (neapărat) să îl înlocuiesc cu altceva. Mi-ar plăcea să fie stăpînit, îmblînzit, dacă vreţi.
„3. De la “Biblia si dobanda” la “capitalism vs. crestinism” cred ca sunteti off-topic rau de tot…”
Comentariile de pe acest blog sînt de regulă în afara firului discuţiei. Parcă era o platformă de discuţii cu idei necenzurate, dar poate mă înşel.
Daca cercetezi Biblia, atunci descoperi clar ca Dumnezeu incurajeaza imprumuturile pentru supravetuirea celor nevoiasi si ii indeamna pe cei avuti sa nu-si intoarca spatele unui om nevoiasi si le interzice celor ce au dat cu imprumut sa puna o plata pentru aceasta, adica dobinda. Iar daca cel ce a luat imprumutul nu este in stare sa achite, atunci Dumnezeu spune ca El insusi va achita creditul creditorului si il va binecuvinta. Alt lucru este cu creditele pentru negot, cum e scris in pilda talantilor si polilor. Si daca Isus a folosit aceasta pilda pentru a descoperi adevaruri spirituale, este cert ca multe lucruri le putem invata despre atitudinea lui Dumnezeu despre creditare. Atunci cind scopul creditului e negotul, afacerile, urmarirea obtinerii unui profit, atunci e evident ca cel ce investeste banii, sa se astepte la o parte din profitul obtinut.Aceasta poate foarte clar sa fie vazut in pilda talantilor si polilor.
da, și veți putea găsi această situație din nou astefl? Mă tem că nu. Banca nu funțcionează astfel.