Preziceri: decăderea şi căderea (sau invers?) evanghelicilor

Iată cum începe un articol interesant:

I’m not a Prophet or a Prophet’s Son. I can’t see the future. I’m usually wrong. I’m known for over-reacting. I have no statistics. You probably shouldn’t read this. The “Gracious God” post depressed me.

Part 1: The Coming Evangelical Collapse, and Why It Is Going to Happen
Part 2: What Will Be Left When Evangelicalism Collapses?
Part 3: Is This A Good Thing?

My Prediction

I believe that we are on the verge- within 10 years- of a major collapse of evangelical Christianity; a collapse that will follow the deterioration of the mainline Protestant world and that will fundamentally alter the religious and cultural environment in the West. I believe this evangelical collapse will happen with astonishing statistical speed; that within two generations of where we are now evangelicalism will be a house deserted of half its current occupants, leaving in its wake nothing that can revitalize evangelicals to their former “glory.”

The party is almost over for evangelicals; a party that’s been going strong since the beginning of the “Protestant” 20th century. We are soon going to be living in a very secular and religiously antagonistic 21st century in a culture that will be between 25-30% non-religious.

Citeşte mai departe AICI

Mai jos aveţi o traducere-rezumat realizată de T.B., cel care mi-a recomandat articolul:

Că suntem sau nu deacord, cred că rândurile de mai jos sunt lectură și meditație obligatorie. Datorăm bisericilor și comunității noastre ipostaza de veghetor pe ziduri, și resposabilitatea aceasta nu are neaparat de-a face cu o poziție sau slujbă anume, ci mai degrabă cu aceea de membru în Trupul lui Hristos.

1) Evanghelicii și-au definit mișcarea prin opțiuni anti-cultură locala (culture war) si vot eminamente conservator. Aceasta a fost o greșeală, si va conduce la asocieri politice nedorite.

2) Evanghelicii au eșuat în a da mai departe generației tinere Credința creștină evanghelică într-o forma corectă, scripturală, care să prindă rădăcini și să facă față asaltului secularist contemporan.

3) Bisericile evanghelice se împart acum în trei “capitole” :
1)Mega-biserici,  mânate de consumerism și divertisment, 2)Biserici ce mor încet, 3) Biserici nou-plantate, cu un viitor incert, greu de descifrat.

4) În pofida unor succese semnificative de-alungul ultimilor 25 de ani, Educația Creștină ca disciplină, nu a reușit să nască un produs/programă  care să facă față secularismului emergent.

5) Deteriorarea și colapsul masei critice a evanghelicilor (evangelical core) va slăbi mult impactul lucrării misionare și de compasiune a mișcării evanghelice.

6) Mare parte a acestor răsturnări de situație va avea loc în zone în care evanghelicii se cred încă puternici. În realitate, loialitățile istorice ale Bible Belt-ului national vor fi înlocuite cu o cultură insensiblă la cele ce țin de “Adunare,”  cultură în care religia va avea înțeles ca istorie, nu ca o realitate cotidiană vitală.

7) Un aspect major al acestui colaps se va datora și fluxului monetar către aceste biserici, un flux diminuat și perturbat semnificativ.

Citeşte articolul original AICI.

Aceasta este o analiză realizată pentru ce se întîmplă în Statele Unite. Ce credeţi despre ce se întîmplă în România? Există semne ale unei decăderi în privinţa cultelor evanghelice? Dacă da, cum se manifestă semnele? Putem discuta cauzele?

Despre Marius David

soțul Nataliei
Acest articol a fost publicat în Biserica Baptista, In-text-esant, Linkomandări, Perplexităţi. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

59 de răspunsuri la Preziceri: decăderea şi căderea (sau invers?) evanghelicilor

  1. marinelblaj zice:

    Cred că, oricât de simplistă poate părea abordarea, „cheia” decăderii stă aici: „We are soon going to be living in a very secular and religiously antagonistic 21st century in a culture that will be between 25-30% non-religious”! Aş comenta, cu valabilitate din păcate şi pentru români: „we are already living in a very secular…” Toate celelalte, eşecul la scară macro al educaţiei creştine, adaptarea mesajului biblic la „cerinţele şi dorinţele lumeşti”, lipsa impactului scriptural asupra lumii, tendinţa spre „spectacol” din biserici etc nu sunt decât efecte ale acestei cauze. Evanghelicii au ajuns sa identifice binecuvantarea tot mai mult cu prosperitatea, pe Dumnezeu tot mai mult cu un fel de SMURD universal (ca să folosesc un subiect la moda!), biserica tot mai mult cu un club (în unele locuri chiar club „de fiţe”). În plus, această tendinţă spre „mega-church” nu e în fapt decât o „globalizare” preluată tot din lume, în care, chiar şi părtăşia disperată a grupurilor mici nu e (în majoritatea cazurilor) decât o fărâmiţare a părtăşiei, care nu se regăseşte permanentizată în trupul bisericii decât sub formă, nu în conţinut.
    Sunt foarte multe de spus în privinţa acestui subiect şi, personal, înclin să cred că biserica se îndreaptă în general spre acea stare de „insulă” tot mai izolată şi fără impact în lume! Se vehiculează tot mai periculos ideea „ieşirii” din lume, dar nu izolarea este înţelesul!
    Păcat că voi lipsi cateva zile din lumea internetului, căci acesta este un subiect asupra căruia aş sta aplecat cu mult interes!

    • adrian zice:

      foarte bine spus! O sa va citez pe viitor: „partasia disperata a grupurilor mici nu e decat o faramitare a partasiei”. Si, as adauga eu, o preluare ridicola a terapiilor de grup laice de catre niste paralideri care cred ca biserica lui Cristos se conduce cu hahaituri si decibeli.

    • foolfield zice:

      Daca nu cumva fenomenul globalizarii are deja un precedent in efortul de expansiune a bisericii all around the world. Cat priveste `starea de insula tot mai izolata si fara impact in lume`, e un fapt care tine si de mesajul bisericii intr-o lume puternic mediatizata, informata, in continua schimbare. De tinut pasul…

  2. Calin Valean zice:

    Asa cum vad eu lucrurile, strict din patratica mea, nu cred in disparitia miscarii evanghelice, nu stiu care e intentia autorului de a folosi cuvintul decadere, daca acesta il asociaza cu disparitia.
    Ca si „concept” Evanghelismul iti da o libertate de adaptare in contextul cultural fara sa fie necesar sa renunti la esenta mesajului..
    Nu sunt de acord nici cu afirmatia de la punctul 4, pentru ca exista programul Istoria Binecuvintarii, care este un program mult prea putin exploatat si care poate fi o busola pentru generatiile viitoare.
    Pentru ca miscare Evanghelica sa aiba viitor lucrurile trebuie privite dintr-o perspectiva calitativa si nu cantitativa. Eu trebuie sa am grija cum imi traiesc si manifest credinta in familie si in cercul restrins de prieteni si sa nu astept de la biserica sa faca programe pompoase de evanghelizare ca apoi sa ne laudam cu numarul mare de oameni botezati. In caz ca se intmpla in cercul meu de prieteni, eu trebuie sa am grija de cel care vine nou in biserica si nu pastorul sau o alta persoana.
    Apoi chiar daca vor disparea sute sau mii de biserici, atit timp cit ramine 1 singura familie de crestini evanghelici, nu putem spune de disparitia msicarii Evanghelice.

    • marinelblaj zice:

      Călin, nici eu nu cred în dispariţia mişcării, dar la decăderea ei în multe zone (şi nu mă refer strict din punct de vedere geografic!) asistăm deja. Aşa cum am spus, nu trebuie să confundăm cauzele cu efectele. Tocmai „libertatea” aceasta de „adaptare în contextul cultural”, abordată greşit, este unul dintre efecte. Căci una este ADAPTAREA LA contextul cultural, şi alta este ADOPTAREA contextului cultural. Ori, din păcate, în foarte multe situaţii se petrece o adoptare, nu o adaptare!
      Absolut de acord cu raportul calitativ-cantitativ, numai că acest lucru se petrece cu un din ce în ce mai mic impact al credinciosului „calitativ” asupra mediului înconjurător şi, cel mai grav, „razboiul” pe care individul ar trebui să-l ducă în acest sens se finalizează cel mai adesea şi în marea majoritate doar în două variante: rătăcirea în mediul secular sau izolarea în „găoacea creştină”.
      Apoi, cred că problema cea mare stă în a înţelege extrem de precis raportul dintre „ei sunt ÎN lume” (Ioan 17:11), „ei nu sunt DIN lume” (v.14), „Nu Te rog să-i iei DIN lume, ci să-i păzeşti de cel rău” (v.15), „i-am trimis şi Eu pe ei ÎN lume” (v.18), „ne-am purtat în lume, … cu o sfinţenie şi curăţie de inimă date de Dumnezeu, bizuindu-ne nu pe o înţelepciune lumească, ci pe harul lui Dumnezeu” (2 Corinteni 1:12) şi „Să nu vă potriviţi chipului veacului acestuia” (Romani 12:2). Cine găseşte şi aplică în mod corect aceste raporturi nu se „salvează” doar pe sine de „impactul cultural”, dar rămâne relevant în mediul cultural şi poate să-l influenţeze.

    • Marius David zice:

      draga Calin,
      ce mă tem eu cu programul de care spui? Că la trecerea la răsplătirea a iniţiatorului, clonele nu vor putea duce mai departe programul, iar ucenicii sînt prea puţini. Îmi pare rău că tai fără anestezie.
      Programul acela a presupus un anumit mod de a aborda scripturile, pe care prea puţin şi l-au însuşit fără să copie şi să imite „vocea şi accentul”.

      Aici nu vorbim de dispariţie, ci de decădere. Decăderea morală este doar un vîrf de iceberg al unei crize mult mai adînci.

      • Calin Valean zice:

        Draga Marius,

        nu i problema ca e fara anestezie, sunt obisnuit. 🙂

        Ai dreptate la faza cu ucenicii. Pe de alta parte, e nevoie de o criza, situatie de urgenta, „conflict” major, ceva, spune i cum vrei, care sa genereze o stare de nemultumire, si doar atunci lumea isi va insusi acel model de abordare a Scripturii. Pina ne e bine, caldutz, stam si dam luciu la banci fara sa ne pese prea mult. Desi alternativa este: sa ne arda inima sa slujim, pentru ca avem (inca) deplina libertate s-o facem si NUMAI asa ne dam seama ca mai avem multe de invatat.

        • Marius David zice:

          Bisericile pot fi aşezate într-o taxonomie a mamelor şi cucoanelor. În unele biserici este ca la mamele care au copii, miroase a scutec, se nasc oameni din nou. Altele devin nişte cucoane mofturoase şi snoabe care nu se mai satură mici filozofări de cafeluţă. Se înţelege că mai pot fi şi alte categorii. Voi ştiţi mai bine unde vă aflaţi, între cei care dau luciu băncilor, dar fără slujire, misiune, ucenicie, fără ardere lăuntrică după oameni, aşa cum spuena Dyo, sau între cei care ard pentru Domnul şi pentru alţii. Voi decideţi, nu există un instrument de măsură numit pocăinţometru pentru aşa ceva. Şi dacă ar exista, cred că s-ar băga sub limbă neapărat.

      • foolfield zice:

        `decaderea morala` in discutie sa fie oare simptomul falimentului moralismului de amvon de sorginte medievala?

        • Gabriel zice:

          Nu stiu de ce, dar am impresia ca tu arunci sageti la intamplare.Ai o tinta anume sau iti place sa te bagi in seama?

          • foolfield zice:

            Sunt anumite subiecte care ma preocupa, la care nu gasesc raspuns si pe care as vrea sa le discut. Tentativele mele de a incita la discutie s-ar putea sa para altceva decat sunt: scurte, (uneori abrupte) invitatii la dezbatere. Mea culpa … Nu arunc sageti in nici un fel, cu atat mai putin intr-o directie anume.

            • Marius David zice:

              Nici nu le-am luat astfel, foolfield, ești binevenit aici! Chiar mă interesează astfel de comentarii, scurte, abrupte, la obiect.
              Și eu, după cum se vede, în ultimul timp răspund la fel, telegrafic, cît mai focal, cu dorința de a stîrni un răspuns fix.

        • Marius David zice:

          care este diferența dintre moralismul de sorginte medievală versus antică versus modernă versus post=modernă versus clasică?
          puteți defini?
          există o societate amorală?

          • foolfield zice:

            Multumesc de intelegere si de ospitalitate. Ma refeream la predicile puternic moralizatoare care contureaza in opinia mea, `trendul` bisericii medievale. In acele vremuri se pare, enoriasul de rand era asaltat cu tot felul de admonestari, mustrari, reprosuri legate de cum ar trebui sa-si duca veacul intr-o lume pacatoasa, bantuita de spirite malefice mereu la panda. Cumva suflul acesta moralizator cu accente de invinovatire, a razbit pana pe la inceputul secolului 20. Ma intreb, libertinajul -ca posibila forma de protest manifestata de o generatie care socotea irelevanta o astfel de prezentare a Evangheliei -rabufnit undeva pe la mijlocul secolului trecut, nu e un fenomen de recul explicabil cel putin in plan social daca nu si psihologic? Poate doar acea forma de moralitate `tunata` de la inaltimea amvoanelor si aprobata scrasnit de catre credinciosul de rand, e in decadere.

            • Marius David zice:

              Cred că greșiți amarnic cînd puneți în dreptul Bisericii Medievale predici moralizatoare. Drept pedeapsă vă rog să citiți predicile lui Augustin. Predica în jur de 2 ore și enoriașii stăteau în picioare, iar el stătea în jilțul episcopal.
              Nu cred că admonestările moralizatoare sînt principalul pericol al predicării evanghelice contemporane. Altele sînt provocările mai mari.

              • foolfield zice:

                Pedeapsa pe care mi-ati `prescris-o`, e prea greu de…rabdat. Asta e, recunosc, nu prea mai am rabdare pentru asa ceva. Prin urmare, solicit har. Pe de alta parte indraznesc sa va intreb: care sunt in opinia dumneavoastra `provocarile mai mari`? Nu ca n-ar fi, ci dimpotriva, intrucat mi se pare ca sunt tot mai multe. Am si eu in minte cateva…

              • Marius David zice:

                Am scris în urmă cu doi ani cîteva articole despre crizele și provocările evanghelicilor. Le găsiți acolo.

  3. otniel veres zice:

    da, poate are nuante de exagerare autorul, insa cind ma gindesc ca evanghelicalismul din State si-a recapatat statura academica la mijlocul secolului XX prin efortul urias al unui Carl Henry, iar astazi tinara generatie neglijeaza total colosi ca Henry, ba mai mult considera ca o distantare de el sau altii ca el este obligatorie tind sa ii dau dreptate, cel putin pentru SUA.

  4. Dyo zice:

    Nu poti sa vorbesti in Romania de o decadere a credintei evanghelice din moment ce ea este prezenta in viata a mai mult de doua procente din populatia tarii. Am putea discuta, eventual, de o decadere a credintei ortodoxe – vizibila in anumite aspecte ce tin de praxis – dar asta nu e treaba noastra.
    Credinta evanghelica nu a fost niciodata sus: nu are de unde sa cada. Cred ca ea va fi conservata ca si pana acum la loc uscat si racoros, in cercul familiilor pocaite din care mai cad uneori si uscaturi, compensate numeric de prozelitii adusi din afara. Cred ca acest echilibru se va pastra si in continuare, pe fondul unei secularizari tot mai accentuate a societatii.
    Dupa fiecare generatie care se scurge incetisor in irelevanta si resemnarea de nu fi putut duce Evanghelia nici macar pana la capatul strazii pe care este amplasata cladirea bisericii se mai gaseste cate unul care sa puna sare pe rana precum acest trist profet. Am fi putut sa iesim in lume sa fim sare si lumina: am ales sa ramanem saramuri expirate in butoaiele noastre pline cu castraveti confesionali expirati. Ne meritam soarta, oricare va fi aceasta.
    Cam „americanizata” toata treaba, una care nu este de ieri, de astazi; segregarea evanghelismului american de realitatile cu care se confrunta societatea in care sunt plasati a inceput incet dar sigur inca dupa razboi si nu se va termina pana cand „alesii Domnului” de acolo se vor retrage intr-o colonie pe Luna, sau pe Marte, daca stiinta va face posibil acest lucru. Dupa parerea mea, isi merita si ei soarta.

    • Dyo zice:

      Evident, am vrut sa zic in prima fraza despre credinta evanghelica asa: „ea NU este prezenta in viata a mai mult de doua procente din populatia tarii”. Rog corectare, daca se poate.

    • otniel veres zice:

      dupa care razboi? primul, al doilea? razboiul din Irak?
      tocmai ca dupa al doilea razboi mondial a aparut asa numita renastere evanghelica in state, care a condus la reumplerea bisericilor, golite in urma confuziei provocate de teologia protestanta liberala, cu radacini in Bultmann, Barth, Tillich. după cum spunea Carl Henry, „niciuna dintre teologiile non-metafizice de la Barth la Bultmann, la Tillich si Robinson nu a alimentat vreo revigorare majora a interesului laic pentru religie”.
      in fapt, bisericile s-au golit astfel ca in 1968, „zece dintre cele mai mari biserici protestante aveau mai putini membri decit in anul precedent” (Winthrop S. Hudson. Religion in America).
      ce inseamna „segregarea de realitatile cu care se confrunta societatea?”, in afara de alt limbaj sablonic? in plus o descriere unilaterala a unui fenomen atit de variat care permite ca evanghelici sa fie numiti si fundamentalistii extremi si proaspetii emergenti sau mai stiu eu ce. tocmai, unii sint prea implicati in realitatile cu care se confrunta societatea, pina acolo incit nu prea mai are multe afinitati de continut evanghelicalismul lor cu cel de acum 50 de ani.

      astazi, din nou este confuzie, care nu are de-a face atit cu retragerea din lume, cit cu pluralitatea alternativelor teologice si etice

      • Dyo zice:

        Inteleg ca in privinta evanghelismului romanesc nu avem ce discuta. Au deranjat doar opiniile exprimate pe seama celui american. Pai, sa vedem cum stau lucrurile:
        1. Dupa „al doilea”.
        2. Te contrazici: daca lucrurile au fost atat de minunate dupa razboi (al doilea, again) cum se face ca situatia a ajuns cum a ajuns in 1968? Eu cred ca trendul negativ s-a mentinut in toti acesti 60 de ani, in ciuda unor „treziri” si alte unor focuri (de paie?) intre care nu face sa ii uitam pe cei din al treilea val carismatic …
        3. Orice referire a unui fenomen drept „evanghelic” este prin, natura ei, unilaterala, tocmai din pricina diversitatii de tendinte adunate sub acest concept (desi se ignora faptul ca exista definitii cu care sa putem veni pe aceeasi lungime de unda; vezi, de pilda, in Ortodoxie si evanghelism). My point: si referirea din titlul postarii lui Marius este tot „unilaterala”! Patetic mod de a dezavua un „sablon”.
        4. … care sablon nu face altceva decat sa le aduca aminte bravilor evanghelici ca nu au facut prea multe in a fi relevanti in fata unor provocari precum: hippie, rasismul inca infloritor (tocmai in centura biblica!), feminismul, Vietnam, provocarea evolutionista, cultura pop …
        Astazi nu este confuzie: cei ce s-au retras stiu ce au de crezut, indiferent de cate alternative teologice sunt pe piata.

        • adrian zice:

          Cum poti sa fii relevant? Predicand cu o palarie trendy, dand tare in tobe, urland in timpul cantecelor ca Paunescu la cenaclu, importand practici dincolo de limita bunului simt, interpretand Biblia dupa urechea celui care te „suporta”?!
          Cine hotaraste ce e relevant si ce nu e relevant? A facut cineva o statistica, s-au facut studii de impact sau discutam dupa principiul „relevant e ceea ce imi gadila mie urechile intr-un mod placut”?!
          Poate ca e doar o coincidenta, dar ideea cu „castravetii” si cea cu neevanghelizatul pana la coltul strazii am mai auzit-o in gura unui propovaduitor al „relevantei”, unul care crede ca daca a stat la masa cu un fost puscarias si a mancat o ciorba de burta a devenit relevantul relevantilor si poate da lectii.
          Inteleg ca „traditionalistii” dorm in borcanele lor, in timp ce „relevantii” au terminat cu colturile strazilor si acum „metanoizeaza” autostrazile…
          Sau poate nu inteleg eu bine si ma gandesc la alt context.

          • Dyo zice:

            Prietene, relevanta pleaca nu de la formele in care alegem sa ne trambitam dogmele, ci de la inimile noastre zdrobite de mila pentru o lume pierduta. Care, din cate se vede deslusit, cam lipsesc din arsenalul nostru de proclamare a Evangheliei.
            In rest, nu stiu la cine te referi cand spui de acel propovaduitor si nici nu prea cred ca are vreo importanta.

            • otniel veres zice:

              da, ati batut in cuie problema relevantei. nu mai e putinta de tagada.
              pai si ted haggard are inima zdrobita pentru o lume pierduta

            • Marius David zice:

              şi cine a făcut constatarea că „inimile zdrobite de milă pentru o lume pierdută” lipsesc?
              Cînd, cum şi cine, sînt curios!
              Ne-a citit cineva în palmele strînse pe volan intenţiile mie şi altora pentru care ne luăm şi plecăm în călătorii misionare, risipindu-ne?
              Din cîte se vede? „SE vede” de unde şi cum? Din mesaje, din predici?
              Să nu generalizăm, că „din cîte se vede” asta este o boală generalizată la evanghelici 🙂

              • Dyo zice:

                Nu mi-ar fi greu sa fac un pomelnic de argumente; impresia mea este, de data asta fara sa fie nevoie sa generalizez, ca ar fi un demers inutil. Scuzati-mi, va rog, intruziunea.
                Toate cele bune vi le doresc.

              • Marius David zice:

                chiar eram interesat de arguemntele care au produs afirmaţia. Lumea evanghelică este atît de pestriţă şi diversă încît asemenea „acuze” riscă întotdeauna să cadă pe lîngă obiect.
                Poate că există oameni care nu au altceva de făcut decît să cotrobăie ţara şi Europa în lung şi în lat „vestind Evanghelia” (cu bani sau fără), cea mai buă probă pentru „milă faţă de suflete” este, după umila mea părere, evanghelizarea personală, de la om la om, prin relaţie, prietenie, proximitate.
                Ca unul care fac asta de 26 de ani împreună cu alţii este normal să mă irit la afirmaţii care i-ar putea include şi pe cei care nu-şi aşteaptă nici măcar răsplată cerească pentru asemenea acţiuni.
                Nu-i nicio problemă cu intruziunea… aşa aproximăm adevărul.

            • adrian zice:

              Da, probabil ca ne gandeam la lucruri diferite.
              intr-adevar, nu are importanta.
              de lipsit, lipsesc multe.

          • marinelblaj zice:

            Adrian, pot şi eu să te citez cu „metanoizează”? 😉 Nu de alta, dar e un cuvânt care sintetizează muuuulte! 😉

            • adrian zice:

              cu placere. Sintetizeaza, in primul rand, o experienta in care am dat dovada de o naivitate vecina cu prostia. Ma consolez cu faptul ca atunci cand iti dai seama ca esti prostit, deja incepi sa te trezesti. In rest, cred ca stim amundoi despre ce este vorba, fie si numai pentru faptul ca eu sunt din Ploiesti, iar dumneavoastra din Arad. 😉

              • marinelblaj zice:

                Da, Adrian, se pare că ştim amândoi… Ai pus punctul pe I într-un mod atât de succint cu termenul acesta încât m-ai făcut… gelos! Am să-ţi scriu în privat câteva lucruri peste o săptămână, când mă întorc acasă. Voi fi plecat… Nu să…”metanoizez”! 😀

        • otniel veres zice:

          prea putina cunoastere a istoriei evanghelicilor din america dupa 50.
          doar un indiciu. Times, deci nu Crestinul azi, a numit anul 1976 „the evanghelical year”. oare de ce? datorita trendului negativ?

    • Marius David zice:

      putem vorbi despre o decădere a credinţei creştine în general, dacă ne raportăm la România?
      cred însă că putem vorbi şi despre o decădere a evenghelicilor în anumite aspecte: rîvna pentru cîştigarea sufletelor, etica personală, disciplina spirituală privată, viaţa eclesială, implicarea comunitară, mai ales în localitaăţile mici, unde acest lucru este posibil.

      Cred că au existat momente încare credinţa evanghelică a fost „sus”. Depinde la ce criterii ne raportăm.
      În perioada interbelică mulţi dintre bătrînii noştri au dat o avere pe o biblie, au învăţat să citească pornide la Scripturi şi au ajuns să îi înveţe pe ceilalţi, ştiind cu lux de amănunte ce şi cum trebuie să creadă, cu referinţe şi texte memorate. Atunci a fost o creştere a numărului de evanghelici, o creştere explozivă, explicabilă prin acest fel de iniţiere şi cunoaştere a Scripturilor şi prin etica personală aspră.

  5. moisi zice:

    Crstinismul, in esenta cuvatului, uneori sa tinut cat intr-un fir de ata in istorie. Rataciri mari si reforme mici, insa niciodata nu sa stins.E ca un incendiu care se stinge aici dar izbucneste in alta parte. Daca SUA rataceste, sunt generatii in intreaga lume care se ridica cu o capacitate de intelegere deosebita. Erorile pot fi usor corectate. Tineri si ccopii care au nevoie de solutiile si principile crestinismului. In Romania(inca suferim de americanizare) (trebuie sa ne dezvoltam autohton), dar noi trecem printr-o perioada de transcendenta, de la un regim la altul, de la o mentalitate la alta. De la legende, basme si superstitii la realitati. Copii nostri au fost extrem de influentati de „visul american”, insa se plictisesc, si repede, si au nevoie de mai mult, e ca un drog, si recurg la solutii dramatice. Da! Romania ar putea duce cu brio mai departe drapelul crestinismului, daca ar sti sa renunte la patul cald, si sa se dezvolte in cultura ei si numai bazat pe adevarurile Scripturii.Daca am fi acolo unde trebuie, acolo unde e nevoie de noi aratand oamenilor o cale”nespus mai buna”. Si cred ca-l va duce. Dumnezeu nu sa dat niciodata batut. O data doar pe cruce, si atunci S-a facut slab pentru a birui, o strategie inteligenta.
    Viitorul nostru a fost mereu incert. Am depins prea putin de stat sau de alte Biserici, legatura noastra ca si crestini este foarte elastica, si in acelasi timp imposibil de rupt. Nu cred ca trebuie sa ne temem atat timp cat unele adunari de frati raman fermi in lume dar fara a lasa lumea sa ramana in ei. La momentul potrivit, Domnitorul crestinilor poate incepe o miscare de necrezut.

    • gh.iulian(l'exateo) zice:

      AMIN

    • Marius David zice:

      în general de acord cu ideea, atenţie la gramatică, cratimă, ortografie, despărţire… etc.
      Stiu că trăieşti în străinătate … şi totuşi.

      • moisi zice:

        Strainatatea mai putin, mai mult neatentia si lipsa de exprimare in scris.

      • „Ca sa fi un om desavarsit trebuie sa cercetezi Scriptura si prorocii, sa cunosti deplin limbile clasice, precum: latina, greaca. Apoi, engleza, ortografia, retorica si oratoria. In cele din urma poti sa incepi sa-ti faci un blog si sa iti expui ideile.”

        • Marius David zice:

          Nu, dar ca să fii om desăvîrşit prima dată trebuie, mai ales cît eşti tînăr, chiar dacă faci parte dintre tinerii din Castellon, să iei ţărînă în gură, să faci ucenicie, da, să cercetezi Scripturile şi să îţi ţii bine limba în gură pînă se coace.
          Eu m-am apucat să îmi fac blog după 36 dee ani şi după ce mi-am încheiat socotelile cu ortografia, retorica şi oratoria. Iar la expunerea ideilor faţă de oameni ne cheamă chiar Domnul.

          Deci?

          Plâ 3:27-30 Este bine pentru om să poarte un jug în tinereţa lui.
          Să stea singur şi să tacă, pentrucă Domnul i l-a pus pe grumaz;
          să-şi umple gura cu ţărînă, şi să nu-şi peardă nădejdea;
          să dea obrazul celui ce-l loveşte, şi să se sature de ocări.

          Se pare că voi aţi sărit peste versetele astea din Scripturi.

          Şi încă ceva:

          Iac 3:1 Fraţii mei, să nu fiţi mulţi învăţători, căci ştiţi că vom primi o judecată mai aspră.
          Iac 3:2 Toţi greşim în multe feluri. Dacă nu greşeşte cineva în vorbire, este un om desăvîrşit, şi poate să-şi ţină în frîu tot trupul.

          • In primul rand cer scuze pentru acest aparent „atac”. Va dau dreptate, dand dreptate Domnului cu privire la aceste versete, insa de fapt si de drept nu am sarit peste ele. Sunt un om care si-a incheiat ucenicia cu bine intr-o universitate cunoscuta din Europa precum multi alti tineri din Spania; „incheindu-mi socotelile” cu filologia hispanica, engleza si franceza, istorie, oratorie si retorica. Prin urmare, nu vorbesc in necunostiinta de cauza. Comentariul meu a fost doar o reactie la faptul ca este posibil ca unii oameni sa nu aiba cunostiintele ori scolile necesare pentru a face un comentariu, insa au in schimb idei. Si cred ca la baza tuturor disciplinelor „lingvistice” sta IDEEA de a transmite o informatie intr-un mod cat mai eficient. Ce-i drept, daca greselile gramaticale ar intuneca intelegerea corecta a informatiei, atunci ar aparea o problema, insa in cazul comentariului fratelui, greselile sale ortografice si lexicale nu ne impiedica in a deslusi ceea ce incearca sa transmita. Nu spun ca ar trebui sa acceptam greselile gramaticale, pentru ca altfel nu ar mai avea sens ortografia dar cred ca atunci cand vrem sa atragem atentia celorlalti cu privire la acestea sau la oricare alte erori, sa o facem intr-un mod mai putin evident (public) deoarece am putea sa ii inhibam pe acestia in a-si exprima ideile si am lasa o impresie de aroganta.

  6. Pingback: Opțiunile baptiștilor români: “Vom fi morți în religia noastră sau vom muri din evlavie și dedicare pentru Domnul?” David Platt | Marius Cruceru

  7. Cosmin zice:

    Evanghelici decad pentru că s-au depărtat de Scripturi. Nu este un fenomen general valabil, așa cum au spus și alții aici ce se numește creștinism evanghelic este foarte fragmentat. Sunt unele biserici care cresc pentru că de zeci de ani au învățătură sănătoasă din Cuvânt, dar după umila mea observare majoritatea „evanghelicilor” au diluat și diluează mai mult Cuvântul Scripturilor și pun în loc doctrine care sunt pe placul fie a liderilor fie a masei de credincioși. Cred că una dintre probleme este faptul că am uitat că suntem într-un război. Pe vremea reformei era un război deschis între protestanți și catolicism, papa fiind considerat anticrist. Principiul care a adus trezirea a fost: Sola Scriptura. Dar în zilele de azi vedem că acest principiu este pierdut pentru multe grupări care au propriile dogme mai sus de Scriptură.

    Să ne întoarcem la Calea Domnului arătată în Scriptură și să lepădăm datinile și tradițiile care contrazic Scriptura, desființează poruncile lui Dumnezeu sau pun o povară care Cuvântul nu o pune pe oameni.

    • Marius David zice:

      Cu totul de acord cu tine, Cosmin, pînă la un punct. Nu putem fără tradiție teologică. Nu se poate. Și am argumentul. Tu folosești cuvîntul Trinitate, Treime, dar nu este în biblie. Atunci cum de susții Sola Scriptura?

      • Cosmin zice:

        Scripturile bineînțeles sunt sunt scrise într-un context care nu este pe deplin cuprins în Scripturi. Să înțelegem corect contextul ne ajută să înțelegem corect Scripturile. În sensul acesta sigur că avem nevoie de tradiție tocmai pentru a putea interpreta corect Scripturile.

        Sigur că toți moștenim ceva tradiții sau poate chiar facem noi, noi tradiții pentru generațiile următoare, cred că ne stă în firea noastră ca oameni să bătătorim căile pe care mergem. Aceste căi nu sunt neapărat rele. De aceea am specificat „să lepădăm datinile și tradițiile CARE contrazic Scriptura, desființează poruncile lui Dumnezeu sau pun o povară care Cuvântul nu o pune pe oameni.” Ca să ținem cont de ceea ce ne atenționează Cuvântul:
        Acum, Israele, ascultă legile şi poruncile pe care vă învăţ să le păziţi. Împliniţi-le, pentru ca să trăiţi şi să intraţi în stăpânirea ţării pe care v-o dă Domnul Dumnezeul părinţilor voştri. Să n-adăugaţi nimic la cele ce vă poruncesc eu şi să nu scădeţi nimic din ele; ci să păziţi poruncile Domnului Dumnezeului vostru aşa cum vi le dau eu.
        Deuteronom 4:1-2

        6 Isus le-a răspuns: „Făţarnicilor, bine a prorocit Isaia despre voi, după cum este scris: „Norodul acesta Mă cinsteşte cu buzele, dar inima lui este departe de Mine. 7 Degeaba Mă cinstesc ei, dând învăţături care nu sunt decât nişte porunci omeneşti.” 8 Voi lăsaţi porunca lui Dumnezeu şi ţineţi datina aşezată de oameni, precum: spălarea ulcioarelor şi a paharelor, şi faceţi multe alte lucruri de acestea.” 9 El le-a mai zis: „Aţi desfiinţat frumos porunca lui Dumnezeu, ca să ţineţi datina voastră. 10 Căci Moise a zis: „Să cinsteşti pe tatăl tău şi pe mama ta”; şi: „Cine va grăi de rău pe tatăl său sau pe mama sa să fie pedepsit cu moartea.” 11 Voi, dimpotrivă, ziceţi: „Dacă un om va spune tatălui său sau mamei sale: „Ori cu ce te-aş putea ajuta este „Corban”, adică dat lui Dumnezeu, face bine”; 12 şi nu-l mai lăsaţi să facă nimic pentru tatăl sau pentru mama sa. 13 Şi aşa, aţi desfiinţat Cuvântul lui Dumnezeu, prin datina voastră. Şi faceţi multe alte lucruri de felul acesta!”
        Marcu 7

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.