Vă puteţi imagina o lumea a bărbaţilor fără cravată? Fără multitudinea de dungi şi culori, picăţele şi pătrăţele, carouri şi imprimeuri. Cravate cu desene, cu steaguri, tematice, presidenţiale cu dungi în diagonale, din mătase, din cîrpă, de înnodat, cu elastic, cu noduri mari şi noduri mici, în trei, în patru, chiar în şapte îndoituri, late şi înguste, lungi şi scurte, ţipătoare şi discrete, cu insemne de club, de armă, militare şi civile…
...............................................
Inutil accesoriu bărbătesc, leneş şerpuitor pe burţile greu de ascuns, “gîtlegău” atîrnător prin mîncare, este singura pată de culoare ca pana la papagal în cenuşiul-negriul-alburiul costumelor noastre, între pantofii cremuiţi şi chelia lăcuită. Folos? Cît globurile pe pomul de Crăciun sau cît rama la fotografie? Cît ghiveciul pentru floare sau cît coperta pentru carte? Dacă orice accesoriu ar avea vreo funcţie, care ar fi funcţia practică a cravatei? Acoperitoare pentru nasturii de la cămăşi? Intermezzo între părţile sacoului? Platformă vişinie pentru acul de cravată din aur? Mijloc de încriptare a unui mesaj către comunitate? Cîte una sau toate la un loc.
De la ososul zurbagiu cochet pînă la patronul hipertensiv şi supraponderal toţi ne încrăvăţim! De ce?
...............................................
Vă puteţi imagina starea “fără cravată”, starea de priveghere-preaveghere la orice amănunt, de suspiciune faţă de orice-i “moft”, privirea ascuţit-acră faţă de tot ce-i inutil şi despre care nu ştii de unde vine? E starea bunicilor noştri “fără cravată”.
...............................................
Ei măcar ştiau, aşa naiv cum îşi explicau ei… ei ştiau de ce NU, noi, generaţie gîtuită şi cu glasul stins în faţa oamenilor cumsecade, nu ştim de ce DA, aşa cum nu ştim de ce facem brad, cozonaci de paşti, ouă roşii, de ce tăiem porc la sărbătoare de prunc, aşa cum ştim de ce tăiem miel la moarte de Dumnezeu.
...............................................
Starea “fără cravată” nu este o stare de relaxare, aşa cum au venit politicenii noştri la primele negocieri, este stare de trezie, stare de strajă, aşa cum repeta Marcu Nichifor (tot fără cravată) “să fim cu maaare bagare de samă!!!”-
...............................................
Starea de "fără cravată" este starea în care lăsăm starea socială la o parte, "doftoricirile", funcţiile, lozincile, formulele, prefixele şi cărţile de vizită.
...............................................
Suspiciunea, fariseismul, legalismul şi circumspecţia inutilă sînt învecinate cu acestă stare. Sigur! Dar nu aşa este tot creştinismul? Nu imediat ne bate pe umăr păcatul din dreapta? Binefacerea care devine diabolic act.
...............................................
Poate că ne-ar trebui o generaţie descrăvăţită, o generaţie care să refuze a purta ornamentul în favoarea unei declaraţii vestimentare, cu “moft” profetic, că este în starea de nelinişte care precede răspunsul la întrebarea DE CE?
...............................................
https://mariuscruceru.ro/2009/01/05/fara-cravata/
Marius Cruceru 
Individul acesta n-are habar ce vorbește. NIV, mai ca toate celelalte traduceri, merge pe Textus Receptus. Ce să mai spunem de alegoria cu Antiohia și Egipt. Nu m-ar mira dacă domnia sa e vreun profesor pe la Bob Jones.
Îmi place foarte mult cum dovedește Grudem perfecțiunea traducerii când arată cum traducătorii au refuzat să se împotrivească sclavagismului: http://beniamincruceru.wordpress.com/2011/09/12/wayne-grudem-despre-sclavie-si-mita/
Ahem. Bob Jones?
In ce priveste clipul: frumoasa analogie; pacat ca ignora adevarul istoric.
Must be a joke! Tipul asta bate campii fara nici un fel de gratie macar…
prima dată am crezut că este o glumă.
Exact asta am crezut si eu la inceput. Ca e o gluma! Intr-adevar, e o gluma foarte proasta si probabil neintentionata.
Nu-mi vine sa cred ca spune asemenea prostii cu atitudinea aia savanta de atotstiutor! Ce urit si dezgustator arata cind aroganta merge mina in mina cu semi-doctismul. Nu degeaba zice Scriptura: „Daca crede cineva ca stie ceva, inca n-a ajuns sa cunoasca cum trebuie sa cunoasca”.
Si: „Ce, de la voi a pornit Cuvîntul lui Dumnezeu? Sau numai pînă la voi a ajuns el?”
Mircea, oamenii ăștia chiar se iau în serios. Citește dezbaterea din dreptul acelei stupizenii numite Fidela. Este îngrozitor! Asemenea apetență pentru prostie mestecată cu gura plină n-am mai întîlnit pînă acum de cînd mă învîrt în mediul evanghelic.
Beni, NIV nu merge după Textus Receptus! Culmea era să fi mers!
Iau doar un exemplu. 1 Cor. 3:5
Ordinea numelor este inversată: în Textus Receptus (şi în versiunile româneşti de pînă la NITZ. 1897) succesiunea este Paulos / Apollos (spre deosebire de cea din ediţiile critice: Apollos / Paulos. Ordinea numelor în tradiţia bizantină reflectă dorinţa de a-l aduce pe apostolul Pavel în prim-plan şi corespunde ordinii din versetul precedent (METZGER, p 484).
KJV 1 Corinthians 3:5 Who then is Paul, and who is Apollos, but ministers by whom ye believed, even as the Lord gave to every man?
NIV 1 Corinthians 3:5 What, after all, is Apollos?a And what is Paul? Only servants,b through whom you came to believe–as the Lord has assigned to each his task.
Mă refeream la VT, pe NT diferențele sunt minore între alexandrin și bizantin (pe VT NIV folosește Stuttgartensia, iar eu am verificat Gen 11 să văd dacă folosesc vreun text alexandrin fără să-mi treacă prin minte că puteau să folosească surse diferite pentru cele două testamente). Știu, în critica textuală contează, dar în ce privește esența textului,așa cum spuneai în emisiune, în privința mântuirii o prepoziție diferită sau două substantive inversate nu schimbă mesajul Evangheliei.
Apropos, în afară de versiunea Wescott-Hort care urmează în principal Vaticanus și Sinaiticus mai e vreo traducere ce folosește manuscrise alexandrine pentru VT?
Ai dreptate, Textus Receptus se referă numai la NT, iar eu i-am pus ambele testamente „în cârcă” deși BHS poate fi considerat textus receptus, textul normativ pentru VT.
James White ne spune ca Sam Gipp este „Ruckmanit”—http://www.youtube.com/watch?feature=player_embedded&v=53W8uiBZq0Q
daca cei care au studiat mai mult in scoli decat mine(eu nu am nici una) nu prea vorbesc la fel, inseamna ca ceva trebuie sa fie problema cu multele scoli de religii, (un fel de zambet)
de unde ideea ca rostul scolilor este sa ne invete sa vorbim/gandim la fel?!
asta era valabil pentru scolile de partid bolsevice. Un activist de la Moscova vorbea la fel ca nul de la Bucuresti.
adevaratele scoli ne invata (si) cum se vorbeste cu cei care vorbesc altfel.
(alt fel de zambet)
erata: „ca unul de la Bucuresti”. tastat gresit, dar se potriveste. un activist era, oricum, NUL. 🙂
Da, Adrian! Perfect de acord! Am mai spus-o… repet: „Suntem o turmă, nu o oaie mare!” Iar treaba cu „activistul nul”… nu e un pleonasm? 😀
drept! 🙂
well said! Chestia asta cu traducerea perfectă candidează la prostia anului şi sîntem numai în februarie, dar nu cred că vom avea alta mai mare. Pînă şi politicienii par decenţi pe lîngă unii „teologi”.
Chiar nu înţeleg obsesia asta cu King James, poate mă ajută cineva
Realizez că lumea a trecut între timp la lucruri mai bune :), dar dacă nu vă supărați las un link relevant. James White răspunde la aberațiile lui Gipp aici. Restul clipurilor (cred ca sunt 5 părți!) pot fi găsite pe canalul lui YouTube.
Gasisem recent un footage destul de interesant care indica o diferenta destul de mare intre diverse traduceri ale bibliei (in engleza). Nu este vorba doar de acuratete(oricine stie cateva limbi stie ca nu exista traduceri perfecte). Autorul arata ca exista diferente de ordin cantitativ nu doar calitativ. Adica anumite traduceri omit versete, parti din versete sau chiar capitole intregi, sau adauga fraze care nu exista in original.
Make sense ce spune autorul?
Iartă-mă, am pornit, dar n-am avut timp să îl urmăresc pînă la capăt. Nu știu cine este omul, dar nu pare a merita timpul.
Multumesc Marius. La inceput este destul de plictisitor. Vorbitorul nu stapaneste o engleza excelenta. Walter Veith demonteaza scrierile lui Darwin vizavi de originea speciilor in cartea lui „The Genesis Conflict”. Ca si formatare de baza este cercetator in domeniul respectiv.
In partea a doua-a a prezentarii pune in paralel cateva traduceri cum ar fi KJV, Douay, RSV, NIV, etc. si puncteaza pe versete diferentele dintre ele. De ex in 1 Petru 1:22 – in KJV apare „…through the Spirit…”, in timp ce in alte versiuni este omis(in original apare). 2 Timotei 4:1, ev dupa Ioan 2:11, etc exista diferente similare. Sunt diferente cunoscute pentru cei care se uita in original, dar pentru ceilalti induc nuante care pot veni in sprijinul(sau in defavoarea) unor idei importante.
Am înțeles, îi voi fce timp să mă uit, dar numai după 20 februarie.