Ce ce mă tem pentru lt. Alexandru Gheorghe? Nu mă tem că va fi ucis, puşcărie şi altele pe care le invocă chiar dînsul.
Mă tem de altceva mult mai rău: că maşina armatei îl va ejecta pe lt. Alexandru Gheorghe şi maşina politicii îl va înghiţi şi digera. Parlamentar în viitor? S-ar putea să fie o opţiune ispititoare.
În 1990 prietenul meu lt. (CENZURAT NUMELE) de la Topraisar s-a înscris în C.A.D.A. Au pornit atunci o acţiunde de protest. A mers la Bucureşti împreună cu alte cadre militare …
Mă lua pe furiş în camera lui de cămin militar, eu, un simplu caporal, şi, pentru că în Topraisar la companie nu era apă, îmi dădea voie să fac o baie, să beau un ceai cu biscuiţi şi discutam din Biblie, despre ţară, despre viitor, despre o altfel de Românie. S-a întîmplat asta cu mari riscuri pentru el, pentru că eu deţineam o biblie ascunsă în valiză şi eram deja luat în vizor de C.I.-ist.
Era atît de entuziast. Era LM-ist, avea liceul militar. Asta înseamna „armată în sînge”, „apvist”, „armată pe viaţă”.
Ne-am despărţit la liberarea mea, în 31 martie 1990. L-am lăsat plin de entuziasm şi cu dorinţă mare de a schimba ceva şi în Armata Română.
Ne-am reîntîlnit în 1993 în Iaşi la hramul Sfintei Parascheva. El m-a văzut. M-a strigat….
– „Marius!” (m-a obligat atunci, în 1989, să îi spun pe nume, fără grade militare, fără „toarăşu locotenent”)
– „Aici” – prin barba lungă pînă la piept i-am descifrat chipul.”Să trăiţi, toarăşu… pardon domn.. locotenenent… pardon… ”
Ne-am îmbrăţişat.
– „Nu mai sînt nimic, nu mai sînt locotenent, m-am lăsat la vatră. Am ieşit din armată. De scîrbă! Am devenit frate într-o mănăstire. Vreau să mă călugăresc! Sînt scîrbit!”
L-am luat acasă. Am mîncat împreună. Am stat de vorbă pînă dimineaţa. M-am îngrozit de ce mi-a povestit despre C.A.D.A, presiunile care au urmat şi toată tevatura care s-a făcut după anul 1991 în mîndra şi demna de încredere Armată Română. Avea două opţiuni: să intre în „sistemul ticăloşit” sau să iasă cu totul din orice fel de sistem. A ieşit.
A plecat a doua zi spre aceeaşi mănăstire, alergînd cît l-au ţinut picioarele din faţa ispitelor lumeşti. Sper să-L fi găsit cu totul pe Dumnezeu. Bănuiesc că nici la mănăstire n-a dat peste o lume mai senină decît Liceu Militar şi apoi cea din Şcoala de ofiţeri…
Sper că este încă în viaţă şi că se îndeletniceşete cu rugăciunea şi citirea. Să se roage şi epntru lt. Alexandru Gheorghe. Îl aşteaptă vremuri grele. Are doar două opţiuni: să intre în sistem, fie acesta politic, sau să dispară.
Sper din toată inima să nu devină genul de parlamentar cu traseul pseudo-revoluţionarilor din 1989 sau al celor cu adevărat implicaţi în revoluţie, dar care au uitat pentru ce şi cum au ieşit în stradă.






…e asa tinar si frumos…
cu accent pe tînăr… care în traducerea liberă ar putea însemna… un pic naiv.
Sper să nu-l capitalieze imediat politicienii, care vor veni cu oferte ameţitoare, după ce va fi lepădat uniforma. Lucru care va veni, pentru că a încălcat flagrant regulamentele militare. Nu discut motivaţia, discutăm faptele.
orit tînăr şi naiv ori folosit sau chiar agent, de ce nu?
http://www.romanialibera.ro/opinii/editorial/rezervistul-sef-dogaru-a-nascut-pui-vii-si-ii-hraneste-in-piata-universitatii-251214.html
E vorba de colonelul Dogaru, istoric militar?
…suna a teoria conspiratiei…poate e o naivitate, dar merita…
cred ca va fi trecut in rezerva.
Nu pricep cum poate fi armata „democratizata”. Ce armata din lume a fost sau este condusa dupa principii democratice?! Armata, prin definitie, este un sistem „totalitar”, nu e un sindicat.
Corect, unde se termină logica începe armata – Nicolae Iorga,
am luat 14 minute de salt înainte şi culcat pentru afirmaţia asta în faţa unui lent-major la Topraisar.
„Permiteţi să raportez, toarăşu lent-major, Nicolae Iorga a spus… ”
A fost rîsu- plînsu
Ai scapat usor cu doar 14 minute! 🙂
Cu ani in urma, intr-o situatie anume in care, dintr-un elan „demitizator”, am afirmat cu malitiozitate ca „singura victorie fara dubii a armatei romane in secolul XX a fost in 1907”, un colonel (redactor la Editura Militara) mi-a spus ceva foarte interesant: „armata este o institutie absurda pentru ca slujeste unui scop absurd: razboiul”.
inteligent colonel, şi pe atunci credeam că acestă expresie este un oximoron
am descoperit mai apoi că nu este aşa
Eu aş fi spus că singura victorie fără dubii a armatei române în secolul XX a fost Cel de-al doilea război balcanic.
un razboi fara nicio batalie si in care se pare ca nu s-a tras niciun glont… A fost mai mult o desfasurare de forte pentru a descuraja pretentiile teritoriale ale Bulgariei, dupa care am ocupat un teritoriu care nu ne apartinuse niciodata si care ne va aduce numai necazuri.
Rautaciosii spun ca o victorie clara a Armatei in sec. XX este castigarea Cupei Campionilor Europeni. 🙂
🙂
Frumos într-un fel tragic. Mi se pare că mutatis-mutandis se apropie de ceea ce a făcut Andrei Ciurunga (poetul Canalului): „D-le (gradul), sunt plantonul schimbul doi in baraca E4. In timpul schimbului meu a inviat Hristos!”.
Întreaga întîmplare, aici: http://marturisiri.ablog.ro/2009-03-04/andrei-ciurunga-poetul-pe-schimbul-caruia-a-inviat-hristos.html#axzz1kOJw5wI2
Se pare că link-ul nu conţinea textul complet: http://www.hotnews.ro/stiri-arhiva-1030532-serial-sfintii-inchisorilor-andrei-ciurunga-poetul-schimbul-caruia-inviat-hristos.htm
eh, să păstrăm totuşi proporţiile, aceia au fost eroi, noi numai nişte tupeişti
Sigur că da! Am spus că trebuie să schimbăm ceea ce este de schimbat.
Aceea e mărturie pentru Hristos!
Uniforma obliga si onoreaza. Un adevarat militar se va gandi ca poarta ceva la care altii se uita cu admiratie, si probabil va lua acele decizii care sa nu il faca sa fie urat mai tarziu de aceia care l-au admirat candva!
Pingback: 3 motive să nu protestăm « Ambasadorul
Ai spus: ”Are doar două opţiuni: să intre în sistem, fie acesta politic, sau să dispară.”
––––––––-
Mai pune una:
27. Apoi a zis lui Toma: Adu degetul tău încoace şi vezi mâinile Mele şi adu mâna ta şi o pune în coasta Mea şi nu fi necredincios ci credincios.(In20,27)
Sunt prea multi experti prin zona si eu am fost scutita de armata…Aseara l-am vazut pe Aleaxandru la
ANTENA 3 nu mai era el ,cel din Piata Universitatii..obosit si cred ca si stresat de toata situatia si de presa..pe urma a lansat idea cu Armata care ar putea prelua puterea o vreme…si a fost pus la punct de Dl.Nistorescu…Mi s-a parut naiv pentru prima data sa-si inchipuie ca armata in frunte cu unul ca Oprea ar putea face mai multa treaba decat nimicul care il fac cei din GUVERN acum..
Eu ii doresc numai bine si cat mai putine sanctiuni…cred ca dupa dr.Arafat vor fi prudenti cu acest caz
Daca armata nu e nimic din ce si-a inchipuit ,ar fi mai bine sa iasa din sistem
Eu ii multumesc pentru momentele de emotie pe care ni le-a creat in Piata Universitatii
Hmmm, încep să cred că acest domn chiar a adormit în tren şi de asta a ajuns la bucureşti în loc să coboare la Sibiu.
Aberaţii de genul „să intrăm în stare de urgenţă” şi „armata la conducere” sînt dintr-un alt film.
Păcat de el. De data asta chiar mai rău. Nici parlamentar nu-l mai vor băieţii deştepţi.
La fel ca si William Wilberforce cred ca acest tinar idealist este gata sa si riste sanatatea si viata in lupta impotriva unor lucruri considerate de el negative : o clasa politica corupta si infatuata.Nu i dau dreptate intrucit a calcat anumite regulamente , insa curajul cu care isi expune punctul de vedere ma face sa ma intreb oare noi crestinii n ar trebui sa fim cel putin la fel de curajosi in a lua pe cai legale apararea celor oropsiti? Citi parlamentari „crestini ” ati vazut sau auzit exprimindu si in mod public parerea vis a vis de starea dureroasa in care se afla multi romani ? Cite articole in presa locala scrise de crestini si in care sa se incerce macar tragerea unui semnal de alarma ,ati citit in ultima vreme ? Ma intreb ,oare crestinii n au nici o chemare la implicare in viata cetatii?
am simtit draga frate marius ca ne leaga ceva mai mult decat simplul fapt ca suntem acelasi leat 1971;am terminat armata tot la TOPRAISAR.tibi
apropo pe vremea mea comandant era crintea sandu. este vorda cumva de lt. nicolae
maiorul cornila a vrut sa-mi taie o ureche pt ca au disparut 5 cartuse in aplicatia de la babadag si eu eram sef de schimb la garda la cortul cu munitie . nu ma suporta ca eram bozgor din ardeal si se temea ca vreau sa-l impusc pt. ca i-o promisesem cand am fost dusi la mineriada sa aparam TVR, dar asta-i o alta poveste. cartusele au fost folosite la vanatoare in padurile babadagului de cativa prieteni lt. probabil si amicul dta.am fost in batalionul 2 la capitanul anca.am fost o vreme cancelar.tibi
uite de ce mă tem: i s-ar putea întîmpla ceva foarte grav, să ajungă senator
http://www.cotidianul.ro/troica-si-staborul-fac-legea-in-armata-romana-173168/
via I.N.