Teolog convertit de la creştinism la Vaishnavism (relaţia dintre iertare şi încredere)

Ce şi cum? Uite aici.

Mărturisesc: nervii m-au apucat citind vestea. Am salvat-o în reader pentru vreo două sau trei zile şi tot nu găsesc neuronii potriviţi care să stea o clipită şi să se ocupe cu explicarea acestui fenomen.

Aud că unul trece la Budism, altul trece la nu ştiu ce religie indiană, altul descoperă, după ce va fi stat ani de zile în Scripturi, „beniamit” cu acte în regulă, tot felul de „lucrări” care mai de care mai ciudăţele (care i-ar duce în oroare chiar şi pe cei mai vajnici carismatici), altul cade în cine ştie ce variantă grotescă şi caricaturală a unui pseudo-creştinism, fără nicio legătură cu Isus şi Evanghelia (nu mă siliţi la exemple şi nici la youtubizări) proclamînd exorcizarea duhurilor de carburator defect de Dacie sau de siguranţe arse în apartament … .

Nici nu ştiu ce este mai rău, cineva care trece de la creştinism spre o cu totul altă religie sau cineva care apucă pe căile ereziei faţă de creştinismul biblic. Dar aceasta este o problemă secundară.

Ce mă nelămureşte pe mine este cum poate cineva, care va fi gustat din bunătăţile teologiei creştine (să presupunem că va fi gustat) să meargă spre spaţii mai fascinante?

Iată, aceasta este „călătoria spre Est” a lui Michael Sudduth.

The New Year has brought me quite a lot of surprising e-mail, but the following missive wins the surprise prize.  (Since Dr. Sudduth has sent his open letter to numerous correspondents, and has posted it on his Facebook page, I feel entitled to post it here in its entirety without his explicit permission.)  Comments later, perhaps.  A fascinating document.

An Open Letter to My Facebook Friends

Knowing me as the enjoyer

of all worship, the Lord of all worlds,

the dearest friend of all beings,

that man gains perfect peace.

(Bhagavad Gita 5:29)

Since summer 2011 I have received a number of emails from Christian friends who have inquired about a perceived shift in my theological beliefs. I think it’s been relatively clear in my various status updates and comments to respondents on Facebook that I have developed a very positive appraisal of eastern religion, specifically the bhakti tradition of Vaishnavism. For a number of years I have had a growing interest in and appreciation for the insights of Vedanta philosophy and the various Vaishnava traditions. I wish now to disclose to my Facebook friends that I have come to personally embrace many of the fundamental beliefs and practices of Gaudiya Vaishnavism (GV). While I still retain many of my former Christian beliefs, the move in the direction of GV marks a decisive break with my long-standing adherence to traditional Christianity. I feel it’s important at this time to explain the nature, grounds, and evolution of this substantial and dramatic change in my theological perspective and spiritual practice.

I. From Christianity to Vaishnavism: The Move Eastwards

I have spent twenty-five years as a Protestant Christian, a tradition that I came to through my reading of the Bible and personal experience of the Lord Jesus Christ in my early 20’s. For most of these twenty-five years I have been an adherent of the Reformed theological tradition, though with an appreciation for both Catholicism and Protestant traditions other than my own. As a professional philosopher of religion since the mid 1990’s, I have devoted much of my work to bringing as much clarity as possible to important questions concerning the nature of religious knowledge, the concept of God, and the project of natural theology (i.e., rational arguments for God’s existence). I have regularly streamlined these interests in the philosophy of religion with their relevance to and development in the context of Reformed philosophical theology.

Citeşte mai departe AICI

PS: Vă imaginaţi că acesta s-ar întoarce, şi-ar cere scuze şi ar încerca să repare cumva. Cum ar fi atunci?

Zilele trecute citeam ce spunea cineva: „încrederea este ca o foaie de hîrtie, odată ce ai şifonat-o niciodată nu va mai fi perfect dreaptă”.

M-a întrebat în urmă cu un an un student: „Dacă Iosif Ţon s-ar întoarce şi şi-ar cere iertare de la fraţi… ar fi iertat!”.

„Sigur, i-am răspuns, dacă şi-ar cere…. ”

„Şi ar fi din nou pus la amvoane?”

„Nu!”

„Păi, de ce, dacă este iertat?”

„Este iertat, putem avea părtăşie, putem cînta împreună, lăudăm pe Domnul, ne rugăm, plîngem, una alta…. dar nu învăţătură. Problema este cu încrederea, dragul meu, încrederea… Aia s-a făcut praf!”

UPDATE: Iată ce spune Gabriel Fluhrer AICI

f Sudduth continues to profess Hinduism, he will die in his sin and God will punish him in hell forever for his wicked unbelief. He is in terrifying danger and all of us should lament our lack of tears for a man in such a position.

May God grant him repentance and may we all be reminded of the Apostle’s words when gifted and bright men turn away from the truth: „Where is the one who is wise? Where is the scribe? Where is the debater of this age? Has not God made foolish the wisdom of the world?” (1 Cor 1:20).

Despre Marius David

soțul Nataliei, tată și proaspăt bunic
Acest articol a fost publicat în Oameni, Perplexităţi, Zidul rugăciunii. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

30 de răspunsuri la Teolog convertit de la creştinism la Vaishnavism (relaţia dintre iertare şi încredere)

  1. Total de acord cu ultima parte.

  2. Edgar zice:

    Accidentul de masina cred ca l-a dat peste cap.

    Nu stiu cum se impaca insa in mintea domnului Sudduth ceea ce spune Domnul Isus in Ioan 14:6 si chestia asta:

    I felt I was experiencing the same God that I had experienced on many occasions throughout my Christian life. However, I felt like this being was showing me a different face, side, or aspect to Himself, or – better yet – a different mode of my relationship to Him. I felt a certain validation of my spiritual journey, both past and present. I had gone so far in my Christian faith, but it was now necessary for me to relate to God as Lord Krishna.

    In plus, 2 Corinteni 11:14

    Urmeaza evident intrebarea lui DeA. A fost Sudduth un crestin adevarat inainte de convertirea la Vaishnava Vedanta?

  3. Calin Valean zice:

    Nu stiu daca pot fi de acord cu ultima afirmatie, Marius. Ma mai gindesc 🙂 si astept argumente solide pentru a sustine scriptural afirmatia „Problema este cu încrederea, dragul meu, încrederea… Aia s-a făcut praf!”

    • Marius David zice:

      Da, Călin, un frate care te-a dezamăgit este una, un învăţător care a dezamăgit comunitatea eclesială este cu totul altceva.
      Pune-te în situaţia studenţilor domnului Michael. Dacă peste vreo trei ani ar reveni la creştinism. Presupunem!
      Ai avea acelaşi entuziasm în ascultarea lui?
      Dacă peste trei ani îl apucă Budismul?
      Dacă peste alţi trei devine liber cugetător.
      Aşa cum politicienii traseişti îşi pierd încrederea poporului, la fel predicatorii traseişti îşi pierd încrederea ascultătorilor. E simplu.
      Poţi să îi spui slăbiciune umană, dacă vrei, că doar nu sîntem Dumnezeu. Asta este…
      Şi a propos… încă nu şi-a cerut iertare pentru nimic,
      Iertaera poate fi condiţionată de cererea de iertare. Cu asta eşti de acord?
      Bun.
      Învăţătura cu autoritate este ocndiţionată de încredere? Din cîte înţeleg cu asta nu eşti de acord!

      „Să nu fie întors de curînd” şi „Să nu fiţi mulţi învăţători”… toate acestea ne duc nu neapărat spre performanţă, ci spre un capital de încredere care trebuie adunat şi spre o focalizare a încrederii.

      Cam asta-i!

  4. Adorian zice:

    “Problema este cu încrederea, dragul meu, încrederea… Aia s-a făcut praf!”

    Interesantă abordare. Totuşi nu sunt sigur că Hristos ar fi procedat la fel. Cel puţin în cazul lui Petru nu a fost aşa. Dumnezeu când restaurează o persoană o face în mod plenar inclusiv imaginea şi credibilitatea. Tocmai acesta este Harul, o reabilitare plenară nemeritată. Cât timp mai este Har… Se pare că în cultul baptist nu prea este Har. Mă rog pentru cei care împart harul în cultul baptist să nu cadă niciodată de la credinţă, sau de la încredere mai bine zis.

    Mai mult. Străjerii şi Iosif Ţon sunt patologii ale cultului baptist. Aceste patologii indică starea şubredă de sănătate a cultului. Ignorarea unor astfel de semnale înseamnă agravarea bolii. Pe cât de deviate sunt învăţăturile şi practicile străjerilor pe atât de gravă este boala cultului baptist. Probabil doar o confruntare onestă şi lipsită de ură între cele două tabere ar putea salva situaţia (confruntarea de altfel este o utopie; mândria şi scaunele sunt prea înrădăcinate pentru a putea permite aşa ceva).

    Personal, mă rog ca Dumnezeu să-mi dea măcar Harul de care au avut parte Gomera şi fiul risipitor.

    • Marius David zice:

      Sigur! Dar îi dă timp! Şi apostolului Pavel i s-a oferit timp şi nu a predicat imediat după ce a terminat cu persecuţia.
      Am vorbit despre patologia cultului şi cum am ajuns aici în alte postări. Da, ei sînt doar un vîrf al icebergului.
      Că I.T. a fost un traseist toată viaţa, astaeste demonstrabil prin alte documente şi dovezi. De această dată nu de pe youtube.
      Problema este că I.T. cu trecutul său şi cu un viitor destul de scurt în faţă, dată fiind vîrsta (La mulţi ani! Dar tot e puţin) nu mai are timp pentru recuperări spectaculoase. A încercat într-un mod penibil şi fără reuşită la Atlanta, dar fără urmări.
      Baptiştii nu-l mai invită, Penticostalii au scăzut în entuziasm la ascultarea aceleiaşi poveşti … asta.

      Repet: Gomera est eun caz, ea nu a fost chemată să fie „predicatoriţă”, fiul risipitor este alt caz (şi aici trebuie interpretat în limitele hermenutice trasate de parabola respectivă) şi, iartă-mă că îţi aduc aminte: tu nu eşti Dumnezeu şi nici măcar Isus, ca să îi cunosşti gînduurile lui Petru înainte de a-i fi ieşit dintre dinţi. Îţi aduc aminte că ne raportăm ca de la fiinţă căzută la fiinţă căzută şi din această pricină harul pe care ni-l acordăm unii altora trebuie luat cu prudenţă. Din cauza căderii mele şi a tale în primul rînd, apoi din cauza vagabondajului dogmatic şi spiritual al celorlalţi.

      Zisei!

      • Adorian zice:

        Aveţi dreptate când spuneţi că I.T. nu are timp de recuperări spectaculoase. Dar din păcate, chiar dacă ar fi timp, cultul nu l-ar mai reabilita. O dovadă vie sunteţi dumneavoastră când afirmaţi a priori că „pierderea încrederii” înseamnă „gata cu învăţătura”. Adevărul este că orice alt cult ar fi procedat la fel. Această rigiditate este şi bună şi rea. Pe de o parte nu compromite cultul, pe altă parte ucide creativitatea teologică. În cazul în care cultul baptist a atins desăvârșirea în învăţătură, este evident că orice fel de creativitate teologică vine de la cel rău. Mda.

        Totuşi, chiar dacă I.T. a fost, este un traseist, dumnealui merita, merită, un tratament mai îngăduitor. Vrem nu vrem, dumnealui a influenţat generaţii de baptişti şi nu numai. Ura şi frustrarea care au ieşit la iveală din cuvintele unora reprezentativi ai cultului au confirmat încă o dată boala gravă de care suferă cultul. Până la urmă toţi suntem traseişti nedeclaraţi mai mult sau mai puţin, şi eu şi dumneavoastră.

        Dar pentru a fi oneşti şi echilibraţi, fiecare trebuie să-şi asume într-un final consecinţele afirmaţiilor/acţiunilor făcute. Cu atât mai mult când cineva este şi reprezentativ.

        Mult Har în continuare.

        • Marius David zice:

          Nu-i adevărat. I.T. a mai pierdut o dată încredere şi a fost reabilitat. Înseamnă că nu-i cunoaşteţi biografia.
          Informaţi-vă şi discutăm pe fapte istorice.
          Omul a avut o perioadă „creştină”, apoi o cădere „groazică”, cum însuşi spune, apoi a fost reabilitat. Informaţi-vă!
          Întrebarea este dacă o luăm de la capăt?
          Eu vorbesc totuşi nu de un pastor care a curvit puţintel şi ne gîndim dacă îl mai punem sau nu la amvon, cazul Haggard spre exemplu, care s-a dus la homosexuali şi a luat un pic de droguri pe nas iar acum spune că s-a pocăit completamente, iar nevastă-sa îl susţine. Bravo!
          Eu vorbesc de profesori de teologie. Eşti de acord că au statut un pic diferit decît „membru simplu”?

          Rigiditate?

          Nu, vorbiţi în numele dvs.
          eu nu sînt traseist nici declarat nici nedeclarat. Generalizările acestea păstraţi-le pentru alţii.
          şi repet: eu nu sînt reprezentativ pentru nimeni. Eu sînt Marius Cruceru. Full stop!

          • Adorian zice:

            „Eu vorbesc de profesori de teologie. Eşti de acord că au statut un pic diferit decît “membru simplu”?”
            Desigur.

            „eu nu sunt traseist nici declarat nici nedeclarat”
            Dex: traseistă, traseiste s. f. (pub.) prostituată care își acostează clienții pe șoseaua de centură.
            Cred că în cazul ăsta nici I.T. nu e traseist. Prin „traseist” am înţeles faptul că atât cât trăim învăţăm şi deci avem toate şansele să schimbăm unele idei/atitudini şi de ce nu culte/religii.

            • Marius David zice:

              cred că fiecare face declaraţii în dreptul lui, nu-i aşa? Vă rog să nu îmi atribuiţi calificări pe care nu le-am cîştigat. Eu mi-am făcut şcoala în alte domenii şi slujesc în alte zone decît acest gen de călători sau activităţi pe care le numiţi.

              • Adorian zice:

                Se pare că nu am fost înţeles.

                Dumneavoastră aţi folosit cuvântul traseist. În dicţionar acest cuvânt are o singură semnificaţie şi anume cea pe care am postat-o mai sus. Intuiesc că nu aţi folosit cuvântul în cauză cu sensul oferit de Dex.

                Succesiv am redat accepţia atribuită de mine aceluiaşi cuvânt. Dacă prin „traseist” se înţelege o persoană care îşi schimbă unele opinii de-a lungul vieţii, nu văd unde ar fi problema.

                Personal mă opresc aici şi îmi cer scuze pentru devierea de la subiect.

              • Marius David zice:

                Da, se poate.
                Eu nu am folosit termenul în sensul în care l-aţi cercetat dvs. prin DEx, încă o dată spun: DEXUL ARE MULTE ERORI ÎN DEFINIŢII.

                Am folosit cuvîntul traseist în sensul în care este folosit în politica actuală astăzi: trecerea de la un partid la atlul în funcţie de interese.

                Aici nu mă încadrez, de aceea v-am respins feroce eticheta.
                Despre trecerea lui I.T. de la o poziţie teologică la alta şi de la o formulă de credinţă la alta în funcţie de Evanghelia după Interes am mai vorbit şi eu şi alţii.

                Să revenim la subiect dacă se poate.

                Este în serie cu cel din seara asta.

                De ce lumea este fascinată de ESt în toate formele ei, de la Yoga-Greş-tinism, budismo-vanghelism, şi alte combinaţii ciudate, pînă la mişcările spre Ortodoxia ameliorată în variantă fast-food-izată.

  5. Emanuel zice:

    Oare la fel se intampla si cu credinta in Hristos ? Odata ce s-a sifonat, nu va mai putea fi niciodata „din inima” ?

  6. Beni zice:

    Bun, sunt de acord cu ultima afirmatie, dar ce facem cu liderul religios care nu are derapaje publice, dar minte, dezinformeaza voit, exagereaza pentru a-si sustine punctul de vedere, foloseste in predici ilustratii false pentru a stoarce lacrimi sau pentru a lovi in cineva, spune una si face alta, este ipocrit si asa mai departe. In el sa am incredere?

  7. adrian zice:

    este vorba si de fascinatia sistemelor religioase orientale, cu aura lor esoterica si cu bagajul de exercitii spirituale (ceea ce face sa para ca avem de-a face cu o mistica experientiala, care poate fi transpusa fara rest in tehnici initiatice). Practicile de initiere orientale si tehnicile „nemuririi” actioneaza ca un narcotic. Nu vreau sa-i scuz pe respectivii, vreau doar sa subliniez ca am aceeasi intelegere pentru dansii ca si pentru dependentii de droguri (spun asta, bazandu-ma fie si pe saraca mea experienta). Dorinta de a fi mai mult decat un om intr-o lume a oamenilor actioneaza ca un stupefiant. Cristos vine cu un alt model, radical diferit: poti depasi conditia umana numai daca ti-o asumi integral. „Fiti oameni!” este unul dintre cele mai profunde indemnuri ale Scripturii. Cristos se face om nu doar ca sa ne indumnezeiasca, ci, mai ales, ca sa ne invete sa fim oameni. Paradoxal, Cristos ne indumnezeieste nascandu-ne la umanitatea veritabila pe care El a incarnat-o. Toata mistica orientala este un crestinism privit in oglinda (ca sa folosesc o expresie made by Marius Cruceru).

    • Marius David zice:

      Excelent comentariu, Adrian, excelentă asemănănarea şi metafora folosită. Cred că ai prins în puţine cuvinte fascinaţia exercitată de acest tip de religii care lucrează cu „to dos” decît cu atitudini atît de greu de articulat cum este în creştinism.
      Vorba lui Steinhardt, creştinismul este pentru oameni deşteptţi, pentru cei care au simţul nuanţelor şi dreapta cumpănire, nu este pentru atleţi care pot face 1000 de mătănii pe oră.

    • virgilc zice:

      adrian,
      frumos ati pus in vorbe simple intersectia antropologiei cu hristologia!

      Da, cred ca Hristos vrea sa redevenim oameni, asa cum cum a intentionat la inceput Tatal, in gradina…. . SI pentru asta, a trecut El insusi prin gradina cealalta.

      Mi-ar place sa pot raspunde la intrebarea din post:” Ce mă nelămureşte pe mine este cum poate cineva….”; asta ne-ar ajuta, poate, sa ne pazim noi insine de alunecari.
      Dar nu gasesc alt raspuns decat cel biblic: cei ce ma parasesc fara temei…

  8. Sanyi zice:

    Iosif T. avea o teologie care mi-a placut, am zidit mult pe cele explicatii pe care le facea pe marginea Scripturii, insa ceea ce m-a facut pe mine praf a fost o afirmatie pe care nu o sa uit cat voi trai „am primit vorbirea in limb in 1976” sa ascunzi de comunitatea baptista, sa ascunzi acel lucru de la toti cei care te asculta zile si saptamani intregi, fara sa le spui ca de fapt si baptistii au vorbirea in limbi, este ceva care m-a dezamagit. Am multe carti scrise sau traduse de catre dansul, am ascultat predici in biserica si pe internet de ale dumisale, m-a framantat acest lucru „vorbirea in limbi si proorocia” practicata de catre penticostali si din acest motiv am cautat predici si explicatii, credeam ca este unul dintre cei care ar putea sa-m dea o explicatie, dar una spunea pana nu de mult si altceva spune dupa ce s-a aliat cu Strajerii. Ma intreb si va intreb, cand a grait bine si conform Scripturii, inainte sau dupa?
    Chiar daca este corect ceea ce afirma dumnealui acuma, eu nu-l mai cred pe cuvant, ramane sa aleg foarte atent ce „culeg”. Incerc sa procedez asa cum spune aici: Incolo, fratii mei, tot ce este adevarat, tot ce este vrednic de cinste, tot ce este drept, tot ce este curat, tot ce este vrednic de iubit, tot ce este vrednic de primit, orice fapta buna si orice lauda, aceea sa va insufleteasca. (Filip.4:8)

  9. sebastian zice:

    dar ce a facut Iosif Ton ca habar nu am ?

  10. supervarza zice:

    din pacate nu este suficient sa-L cunosti pe Hristos doar teoretic.Ba s-ar putea sa te lupti impotriva Lui. Nu ma mira faptul ca unul ca el se converteste de la crestinism,ci faptul cum unii se inseala singuri crezand ca Il cunosc pe Hristos. Cu parere de rau o spun, dar putini sunt cei care il au pe Hristos cu adevarat in inima..

  11. adrian zice:

    Fenomenul acesta al fascinatiei filosofiei si religiei orientale (mai ales prin forma occidentalizata de tip new age) ar merita un congres special in lumea evanghelica.
    Apropo, am vazut, fara sa vreau, niste desene animate „moderne”. Am recunoscut citate din budismul zen, din Dhammapada si chiar din Y Ching. Am impresia ca sunt facute cu scop, nu e doar o intamplare. Sau poate am eu probleme cu teoria conspiratiei… 🙂

  12. Pingback: M-am convertit: sunt fericit! (2) « Frică şi cutremur

  13. ibrian zice:

    Nu stiu cata lume l-a citit pe Sudduth (articole, cartea sa de la Ashgate, note de curs etc.), eu l-am citit…
    Sudduth este/era un filozof al religiei in traditia epistemologiei reformate (A.Plantinga, N. Wolterstorff, W. Alston etc) …dar el a mai avut oarece turnuri….de exemplu in tinerete castigase un concurs de eseuri organizat de The Trinity Foundation (niste clarkieni foarte rigizi)…pentru ca mai apoi sa scrie intr-o veselie despre teologia naturala.
    Se tot pune aici problema despre faptul ca el nu ar mai fi onest intelectual daca ar preda….ei bine, nu cred ca e nicio problema sa predea in continuare, daca o va face in stilul filosofiei analitice, de tipul „p implica q stelat samd” asa cum a facut-o pana acum. Pana una, alta el nu preda teologie…. si in nici un caz ceea ce preda el pana acum nu are vreo treaba cu teologia de amvon sau cu „predarea personala”.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.