Vă puteţi imagina o lumea a bărbaţilor fără cravată? Fără multitudinea de dungi şi culori, picăţele şi pătrăţele, carouri şi imprimeuri. Cravate cu desene, cu steaguri, tematice, presidenţiale cu dungi în diagonale, din mătase, din cîrpă, de înnodat, cu elastic, cu noduri mari şi noduri mici, în trei, în patru, chiar în şapte îndoituri, late şi înguste, lungi şi scurte, ţipătoare şi discrete, cu insemne de club, de armă, militare şi civile…
...............................................
Inutil accesoriu bărbătesc, leneş şerpuitor pe burţile greu de ascuns, “gîtlegău” atîrnător prin mîncare, este singura pată de culoare ca pana la papagal în cenuşiul-negriul-alburiul costumelor noastre, între pantofii cremuiţi şi chelia lăcuită. Folos? Cît globurile pe pomul de Crăciun sau cît rama la fotografie? Cît ghiveciul pentru floare sau cît coperta pentru carte? Dacă orice accesoriu ar avea vreo funcţie, care ar fi funcţia practică a cravatei? Acoperitoare pentru nasturii de la cămăşi? Intermezzo între părţile sacoului? Platformă vişinie pentru acul de cravată din aur? Mijloc de încriptare a unui mesaj către comunitate? Cîte una sau toate la un loc.
De la ososul zurbagiu cochet pînă la patronul hipertensiv şi supraponderal toţi ne încrăvăţim! De ce?
...............................................
Vă puteţi imagina starea “fără cravată”, starea de priveghere-preaveghere la orice amănunt, de suspiciune faţă de orice-i “moft”, privirea ascuţit-acră faţă de tot ce-i inutil şi despre care nu ştii de unde vine? E starea bunicilor noştri “fără cravată”.
...............................................
Ei măcar ştiau, aşa naiv cum îşi explicau ei… ei ştiau de ce NU, noi, generaţie gîtuită şi cu glasul stins în faţa oamenilor cumsecade, nu ştim de ce DA, aşa cum nu ştim de ce facem brad, cozonaci de paşti, ouă roşii, de ce tăiem porc la sărbătoare de prunc, aşa cum ştim de ce tăiem miel la moarte de Dumnezeu.
...............................................
Starea “fără cravată” nu este o stare de relaxare, aşa cum au venit politicenii noştri la primele negocieri, este stare de trezie, stare de strajă, aşa cum repeta Marcu Nichifor (tot fără cravată) “să fim cu maaare bagare de samă!!!”-
...............................................
Starea de "fără cravată" este starea în care lăsăm starea socială la o parte, "doftoricirile", funcţiile, lozincile, formulele, prefixele şi cărţile de vizită.
...............................................
Suspiciunea, fariseismul, legalismul şi circumspecţia inutilă sînt învecinate cu acestă stare. Sigur! Dar nu aşa este tot creştinismul? Nu imediat ne bate pe umăr păcatul din dreapta? Binefacerea care devine diabolic act.
...............................................
Poate că ne-ar trebui o generaţie descrăvăţită, o generaţie care să refuze a purta ornamentul în favoarea unei declaraţii vestimentare, cu “moft” profetic, că este în starea de nelinişte care precede răspunsul la întrebarea DE CE?
...............................................
https://mariuscruceru.ro/2009/01/05/fara-cravata/
Marius Cruceru
„Moments musicaux” de imaginaţie genezică.
Aş transmuta tema muzicală iarăşi înapoi , pînă undeva la un mental sonor şi spiritual al creaţiei.
Asemănarea este perfectă cu „o nouă zi” de după fiecare zi din procesul creaţiei, cînd primele lucruri s-au trezit într-o primă „a doua zi” din existenţa lor.
Acum conceptul muzical nu mai sună a FACERE propriu-zisă , ci a PRIMĂ TREZIRE de după o primă noapte de la momentul intrării lucrurilor în real , în existenţă.
Primele sunete reproduc extraordinar de frumos primele momente ale trezirii lucrurilor din noapte , adică intrarea lucrărilor ce apucaseră să fie create ( în fiecare din cele 6 zile ale creaţiei ) în starea lor de primă conştienţă , urmate imediat de micile lor mirări , nedumeriri primare , şi apoi de intrare a lor în liniştea şi echilibrul pentru care fuseseră concepute !
După primul interval al fundalului sonor ( care redă primele clipe ale trezirii ) urmează imediat acea primă linie melodică compusă din articulări de cîte 2 , 3 note (care înfăţişează lucrurile aflate în stare întrebătoare : „oare ce se întîmplă?” ) , urmînd apoi primul acord de suspensie (încă uşor încurcat ) şi imediat se limpezeşte prin următorul acord lin (momentul maxim de dumirire universală ) , urmînd intrarea în normal !
…………………
Este uimitor cum se manifestau , probabil , primele forme ale „conştiinţei” lucrurilor !
(se aflau , defapt , la prima gustare a raţiunii lui Dumnezeu din ele)
Primele 6 zile n-au avut nici săptămînă , nici lună şi nici an. Nu erau nici prima sau a doua sau a treia zi a săptămînii cutare , şi nici ziua cutare din luna sau anul cutare. Curgerea lor era una „afectată” , o curgere a primelor formări şi organizări spaţiale şi temporale , chiar dacă ziua de atunci ar fi fost egală în timp cu ziua de azi.
Deci a existat şi un prim moment (al începuturilor) , cînd primele lucruri create au trăit şi gustat prima noapte , cu liniştea şi somnul ei virgine , iar , mai apoi , experienţa primei treziri la realitatea uimitoare a primei dimineţi , a primei zile de viaţă a acelor lucruri.
Ah , ce gust virgin şi crud ( l-am percepe noi acum ca pe gustul unei substanţe sălbatice ) , trebuie să fi avut primele nopţi , primele dimineţi !
Cred că primele nopţi şi zile se iniţiau în funcţiile lor altfel decît zilele şi nopţile „mai echilibrate” şi rafinate de după procesul şi perioada creaţiei.
Imaginaţi-vă numai cum sună aşa numita „muzică virginală” , nu mai departe de anii 1500 – 1600 d.H. , să zicem a lui William Byrd ( 1543 – 1623 ) sau a lui Giles Farnaby (1563 – 1640).
O fi avînd acea muzică rafinamentul ei , dar tot e unul de o altă factură , cu nişte structuri şi funcţii , aşa , un pic „mai” primare.
Sînt tentat să cred (de dragul imaginaţiei !) că şi primele zile şi nopţi parcă ar fi avut un alt fel de gust , o altă consistenţă spirituală , chiar funcţională etc. , o altă formă/concepţie de reflectare a existenţei !
↓
Fiindcă în Genesa 1 : 31 scrie că „Dumnzeu S-A UITAT la tot CE FĂCUSE ; şi iată că erau foarte bune….”
Aceasta înseamnă că Dumnezeu într-adevăr S-a aflat în adevărat proces de creaţie : concepţie , modelare , potrivire , fixare şi apoi OBSERVARE (cum am zice noi : mai iei dintr-o parte , ciopleşti în alta ! ).
Oricum , piesa aceasta muzicală tot despre construiri şi reconstrucţii vorbeşte , dar despre acelea ce se realizau pe planul personalităţilor voastre.
Felicitări !
Să gustăm , deci , un pic de esenţă muzicală virginală :
mulţumim
o piesa care imi place. atmosfera muzicala si vocala ce imi aminteste de Lucio Battisti din albumele „Anima Latina” si „Il nostro caro angelo”. asta e un semn bun.
pina acum cele trei piese de pe blog sustin o unitate tematica puternica de album conceput in mod inconstient. dominanta e tema cetatii de piatra, iar muzical tonalitatile si nuantele se concretizeaza, se lasa vizualizate, se lasa retraite. nu se iese din cetatea de piatra la modul fizic ci izbavirea e posibila doar prin muzica, cintind. e cumva o metafora muzicala si anume: imaginea crestinilor din arena romana in genunchi cintind si cumva cintind ei isi elibereaza sufletele spre cer in timp ce trupul se contorsioneaza in gurile leilor.
mai vrem piese. mai vrem piese.
emanuel guralivu.
Emanuel, cred că ţi-a scăpat prima piesă postată de fratele Marius, „Un zbor”. Vezi la https://mariuscruceru.ro/2011/07/01/un-zbor-guest-post/#comments
sperăm să putem da cît mai multe piese.