Vă puteţi imagina o lumea a bărbaţilor fără cravată? Fără multitudinea de dungi şi culori, picăţele şi pătrăţele, carouri şi imprimeuri. Cravate cu desene, cu steaguri, tematice, presidenţiale cu dungi în diagonale, din mătase, din cîrpă, de înnodat, cu elastic, cu noduri mari şi noduri mici, în trei, în patru, chiar în şapte îndoituri, late şi înguste, lungi şi scurte, ţipătoare şi discrete, cu insemne de club, de armă, militare şi civile…
...............................................
Inutil accesoriu bărbătesc, leneş şerpuitor pe burţile greu de ascuns, “gîtlegău” atîrnător prin mîncare, este singura pată de culoare ca pana la papagal în cenuşiul-negriul-alburiul costumelor noastre, între pantofii cremuiţi şi chelia lăcuită. Folos? Cît globurile pe pomul de Crăciun sau cît rama la fotografie? Cît ghiveciul pentru floare sau cît coperta pentru carte? Dacă orice accesoriu ar avea vreo funcţie, care ar fi funcţia practică a cravatei? Acoperitoare pentru nasturii de la cămăşi? Intermezzo între părţile sacoului? Platformă vişinie pentru acul de cravată din aur? Mijloc de încriptare a unui mesaj către comunitate? Cîte una sau toate la un loc.
De la ososul zurbagiu cochet pînă la patronul hipertensiv şi supraponderal toţi ne încrăvăţim! De ce?
...............................................
Vă puteţi imagina starea “fără cravată”, starea de priveghere-preaveghere la orice amănunt, de suspiciune faţă de orice-i “moft”, privirea ascuţit-acră faţă de tot ce-i inutil şi despre care nu ştii de unde vine? E starea bunicilor noştri “fără cravată”.
...............................................
Ei măcar ştiau, aşa naiv cum îşi explicau ei… ei ştiau de ce NU, noi, generaţie gîtuită şi cu glasul stins în faţa oamenilor cumsecade, nu ştim de ce DA, aşa cum nu ştim de ce facem brad, cozonaci de paşti, ouă roşii, de ce tăiem porc la sărbătoare de prunc, aşa cum ştim de ce tăiem miel la moarte de Dumnezeu.
...............................................
Starea “fără cravată” nu este o stare de relaxare, aşa cum au venit politicenii noştri la primele negocieri, este stare de trezie, stare de strajă, aşa cum repeta Marcu Nichifor (tot fără cravată) “să fim cu maaare bagare de samă!!!”-
...............................................
Starea de "fără cravată" este starea în care lăsăm starea socială la o parte, "doftoricirile", funcţiile, lozincile, formulele, prefixele şi cărţile de vizită.
...............................................
Suspiciunea, fariseismul, legalismul şi circumspecţia inutilă sînt învecinate cu acestă stare. Sigur! Dar nu aşa este tot creştinismul? Nu imediat ne bate pe umăr păcatul din dreapta? Binefacerea care devine diabolic act.
...............................................
Poate că ne-ar trebui o generaţie descrăvăţită, o generaţie care să refuze a purta ornamentul în favoarea unei declaraţii vestimentare, cu “moft” profetic, că este în starea de nelinişte care precede răspunsul la întrebarea DE CE?
...............................................
https://mariuscruceru.ro/2009/01/05/fara-cravata/
Marius Cruceru 
„Este cu totul atipică, dar interesantă ca structură. Este creaţia fraţilor Blaj şi mă bucur că fratele lui Marinel şi-a dat acceptul pentru publicare.”
Da, „este cu totul atipica…” intrucat nu este incorsetata de un sablon conformist al melodiilor de-acuma care sunt bazate pe „cerintele” ascultatorilor doritori de „senzatii…spirituale” (?) ci este nascuta din trairea unor oameni nascuti din nou, dornici de zbor catre patria cereasca nu catre …”appplause !”
Nu este numai „creatia fratilor Blaj”, ci cu siguranta si inspiratia si calauzirea Duhului Sfant in trairea acestor frati despre care numai am auzit (desi sunt si eu din zona Aradului). Aceasta melodie, aceste versuri, pe mine personal m-au mangaiat si m-au imbarbatat intr-o perioada de grea cumpana despre acre „credeam” ca nu se mai termina !
Da-mi voie frate Marinel, sa ma alatur si eu fratelui Marius Cruceru si sa-ti multumesc pentru aleasa publicare si desigur, postarea aici pe acest blog,si care mi-a rascolit amintiri scumpe.!
„despre care…”
Atipica pentru ceea ce se cauta in zilele noastre.
Melodiile fratelui Marinel sunt o comoara. Pacat ca acum, intr-un tarziu, descopar aceasta comoara.
Se pare ca fratele Marius ne invata cu esente mici, dar puternice.
Felicitari din nou frate Marinel pentru aceaste creatii. Fie ca Domnul sa primeasca, prin aceste cantari, slava cuvenita Numelui Sau.
Da, mă bucur pentru entuziasmul tău, Gabriel Mirel, îmi pare rău că nu ne-am întîlnit la Iaşi l
Am fost la programul de duminica seara, insa s-a terminat tarziu si nu am mai putut sa stau sa va salut. Mi-am inchipuit ca sunteti foarte ocupat si nu am vrut sa va mai rapesc si eu din timpul dumneavoastra..
Daca va vrea Domnu, vom mai avea ocazia.
sigur, nicio problema
Cred ca versurile au fost scrise in meditatiile de noapte, considerate de autor ca fiind de pret pentru el, in apropierea de Dumnezeu si intelegerea lumii prin aceasta.
Chiar făcând abstracţie de cuvinte, care sunt oarecum estompate de muzica instrumentală, şi deşi melodia este relativ recentă (sub douăzeci de ani?), te poartă în urmă cu mult mai mulţi ani, cel puţin patruzeci sau cincizeci de ani într-0 lume, din păcate, pe veci apusă! Ca expatriat, a făcut să vibreze corzile inimii cu o bucurie rară. Nu mai auzi aşa melodii prin America, ba, aflu că nici prin România. Păcat!
Mulţumesc, frate Marius, pentru inspiraţia de a o fi transmit pe blog.
Da, se vede influnţa Phoenix acolo şi multe altele…