De cînd cu scandalul cu cîinii, am primit tot felul de comentarii. Unele mi-au construit ziua, ca să fac un calc după „made my day”.
De rîsul-plînsul este modul în care activiştii procanini s-au mobilizat în răsturnarea votului de pe site-ul meu. Ceea ce fusese o întrebare timidă a fost reclamat la toate oficiile. Ca unul am scris despre cîini cu simpatie care mi-am plîns cîinele mort, conside că am suferit pentru cauza atît de bine descrisă de domnul Pleşu, prea mult.
Deci … să spunem adevărul:
Am citit si eu multe comentarii ale aparatorilor drepturilor animalelor. Sa stiti ca au dreptate, cainii nu sunt caini, sunt un fel de oameni cu blana. Cum zicea un celebru politician iubitor de animale, cainii nu-i musca decat pe cei cu ganduri rele. Toti cei muscati de caini trebuie amendati pentru “posesie de ganduri marsave”. Cainii comunica nu numai prin latrat, ci si prin telepatie! Iar cand maraie, de fapt rostesc o mantra (atentie!, un grup de cercetatori de la Universitatea particulara “Cave canem” din Insula serpilor a descoperit ca rasa canina este mai curand atrasa de budism si hinduism).
Sa stiti ca asa e!
Eu am un caine la tara pe care l-am botezat M31 (dupa numele celebrei galaxii din Andromeda). Cand a auzit ce lege s-a votat a intrat in greva japoneza si a format un grup de initiativa cu ceilalti caini de pe vale (nu toti, au si ei lasii lor!). De curand au facut miting. Rasuna valea de latraturile lor antisistem. Au mers pana acolo, ca au strigat si ceva de genul “iesi afara, fiinta umana ordinara!”. Se pare ca si ei s-au mobilizat si au contribuit la rasturnarea votului pe mariuscruceru.ro. Din cate am auzit, au accesat internetul wireless, schelalaind metodic la un releu Vodafone. Cainele meu si-a luat-o in cap de cand a citit “In the Duty of Civil Disobedience” a lui Thoreau (am uitat sa va spun ca are lecturi serioase, spre deosebire de pisica – o semidocta care citeste numai Sandra Brown).
Cel mai mult mi-e teama ca va instiga la revolta si alte vietati din curte. Oile ar putea protesta pentru ca sunt tunse, pisicile pantru ca la TV sa se dea mai multa Mihaela Radulescu iar soarecii pentru ca granele din hambar nu sunt ecologice. La furnici s-a gandit cineva?! Oamenii merg fara sa se uite unde pun talpa! Daca pentru caini avem o lege, cine ne da dreptul sa pasim fara sa ne asiguram ca nu am omorat nicio furnica?!şi
Curata discriminare! Nu inteleg de ce nu se militeaza cu acelasi entuziasm si pentru drepturile porcilor, puilor sau gastelor. Doar pentru ca miros bine rumeniti in cuptor?! De ce nu si pentru drepturile soarecilor? Ce, ei nu au dreptul la viata? Va puteti imagina cate furnici omoara cei care lucreaza in constructii?! Si pescarii sunt niste criminali, care comit o dubla crima: rama pe care o pun in ac (cat sadism!) si pestele pe care-l prind! Cu ce drept pescuim pestii, ce ne-au facut?! Cainii tot ne ne mai musca, dar ce rau ne face un pestisor dragalas?! Si cu bacteriile ce avem? Jos cu doctorii nemilosi care omoara bacterii!
lupt pentru drepturile muscatei mele Pelargonia, ale pisicii Caissa si ale cainelui M31. Sunt impotriva eutanasierii de orice fel, inclusiv a plantelor (jos cu erbicidele!) si a insectelor (jos cu insecticidele!). Cu fungicidele inca nu sunt hotarat.
Ganditi-va, de ce sa eutanasiem plantele prin erbicidare sau prasila, cand le putem disloca cu sol cu tot si planta in alta parte (se vor gasi destui doritori de mohor si costrei, ca sa dau doar doua exemple de plante discriminate!). S-a dovedit stiintific ca plantele reactioneaza atunci cand li se face rau (pot da bibliografie in acest sens)! Deci, chiar vreau sa fac o asociatie pentru protejarea drepturilor plantelor. Luptatorii pentru drepturile animalelor sunt un exemplu pentru ceea ce trebuie facut. Asadar, la lupta!
Marius Cruceru 
Comentariile selectate sunt de inramat! Punct ochit, punct lovit!
Lucrurile sunt atat de simple si firesti incat distributia personajelor e clara:
– unii sunt iubitori de animale: spalati la creier, nu pot mai mult decat atat, nu ai ce le cere!
– unii sunt iubitori de bani: animalele sunt un pretext, se organizeaza in diverse forme de asociere si … sug (sau, mai corect „papă”)!
– restul sunt iubitori de turma: adica de spiritul ei, se lasa dusi de valul primelor doua grupuri si sunt foarte vocali (numeric si ca interpretare artisitica se aseamana cu bocitorii de la Phenian)
Deci sa inteleg ca in opinia ta iubitorii de anumale sunt niste tampiti?!?!?
Sincer cam asta se deduce…
Imi cer scuze, in nici un caz nu am intentionat aceasta!
De fapt, pentru ce am scris mai sus era mai corecta folosirea ghilimelelor: „iubitori de animale” cu referire la asa-zisii iubitori de animale.
Concis, adevaratii iubitori de animale le pot iubi oricat de mult dar nu mai mult decat pe fiintele umane ce le pot deveni victime.
oricum suntem o civilizatie tampita. imi asum cuvantul. suntem o civilizatie tampita pentru ca inversam valori: oamenii sunt mai putin importanti decat animalele. se iese in strada cu mult mai mult avant pentru protejarea drepturilor animalelor decat pentru apararea copiilor nenascuti. atata timp cat valorile sunt inverse, aberatiile nu vor inceta sa ne jigneasca intelectul…
Nu, şi eu iubesc animalele, Alina şi nu-s tîmpit. Am acte cu care pot dovedi inteligenţia 🙂
Faci vreo distincţie între autoapărare şi iubirea de animale.
Dacă ai fi atacată de un nebun, fără raţiune ca un cîine, care te-ar viola pe stradă… ai fi la fel de iertătoare?
N-are raţiune, precum un cîine, îţi pune viaţa în pericol, dar … ce să-i facem … viaţa trebuie protejată cu orice preţ.
În acelaşi timp, aceeaşi duduie activistă, care a sterilizat şi salvat vieţile a mii de cîini, merge să-şi facă avort a doua zi pentru că „nedoritul” şi „greşeala de calcule” îi opreşte cariera.
asta-i ipocrizia, prostia şi tîmpenia, dacă vrei!
Corect! Multumesc pentru completare!
http://www.hotnews.ro/comentarii-hotreporter-11113440-bucuresti-capitala-europeana-2012.htm
Evident ca n-as fi la fel de iertatoare,insa cu suguranta cred ca am inteles gresit cand am crezut ca ati facut comparatie intre ” nebuni fara ratiune” si caini…
In ceea ce priveste duduile care fac avorturi,ele cu siguranta au ratiune,iar daca fac ceea ce fac,vor raspunde la vremea potrivita pentrtu asta :tocmai pentru ca AU ratiune,pe cand cainii…NU!!!
stimată Alina, eu mă refeream la duduile care fac avorturi pe de o parte şi apără viaţa cîinilor pentru care nu-şi asumă minima responsabilitate de a plăti o sterilizare, atunci cînd sterilitarea nu se face gratis.
In contextul anuntului celebrei vanatori de mistreti de la Balc din week-end-ul urmator si a declararii neconstitutionalitatii legii privind eutanasierea cainilro vagabonzi, un comentator HotNews scrie EXCELENT:
Sa analizam putin:
1. Uciderea animalelor in scopul asigurarii de hrana este constitutionala.
2. Uciderea animalelor in scop de distractie este constitutionala.
3. Uciderea animalelor in scop de aparare/ igienizare/ confort urban nu este constitutionala.
Logic, nu?
@Adrian, vreau si eu bibliografia mentionata cu plantele care reactioneaza.
Ma intereseaza in special daca reactioneaza in timp ce (asta e normal) sau inainte (au premonitii). Nu de alta dar am auzit afirmatia a doua.
sunt onorat ca din toate aceste comentarii (scrise jumatate in gluma, trei sferturi in serios 😉 ) te-ai „prins” ca apelul la bibliografie este serios.
Nu am acum la indemana fisele mele de lectura, asa ca iti raspund din ce imi amintesc (voi pomeni numai sursele pe care le consider ca indeplinind niste criterii minime de stiintificitate).
O referinta de luat in seama este cartea lui Dumitru Constantin Dulcan, „Inteligenta materiei” (a aparut recent o noua editie, dar mie imi place tot aia cenzurata, de pe vremuri, ca era mai riguroasa din punct de vedere stiintific!). O alta carte foarte interesanta si bine scrisa ar fi Adrian Patrut, „De la normal la paranormal” (2 volume, primul a aparut prin 1991). In volumul 1 exista un capitol despre biocomunicatie, inteleasa ca fenomen de transfer informational intre sisteme vii (vezi pe la pagina 200). La noi a mai scris despre asta Eugen Celan, „Materia vie si radiatiile”, o carte bine documentata (dupa 1989, Eugen Celan a ales sa intre pe subiecte mai putin interesante din punctul meu de vedere, gen „parapsihologia si serviciile secrete”). Si Florin Gheorghita are ceva despre acest subiect in „Intrebarile stiintei” (ma refer strict la aceasta carte, nu la cartile de dupa 1989, cu temponauti galactici si ozn-uri eterice).
In zona (ex)sovietica s-au ocupat de asta Gurvici, Kaznaceev si Iunişin (am niste carti in rusa ale lor, dar probabil ca acum gasesti materiale in internet in enlgeza).
Un alt pioner al acestui domeniu a fost americanul Cleve Backster (a folosit poligraful, inca din anii ’60 ai secolului trecut, pentru a studia reactiile plantelor). Gasesti multe materiale despre el in internet. Experiente privind comunicarea om-planta a realizat si Marcel Josef Vogel (un tip de la IBM). Gasesti multe materiale pe internet despre ce au facut Backster si Vogel (de exemplu despre experimentul cu philodendronul sensibil la contactul uman). Inainte de Backster si Vogel, Jagadish Chandra Bose (un indian) s-a ocupat de reactiile plantelor la diferiti stimuli. Mai sunt si altii.
Nu stiu in ce masura astfel de cercetari au fost sau nu confirmate. Cert este ca plantele sunt sisteme cu mult mai complexe decat suntem noi tentati sa credem.
La noi s-a ocupat si a avut rezultate notabile d-na prof. Marioarea Godeanu.
Da… stranii rezultate si cam pompoase afirmatiile ei. Cel putin din cat am vazut intr-o emisiune tv.
corect!
Skeptical alarm bells everywhere! Cei care scriu carti pe teme puternic variate pe care nu le stapanesc (plante si OZN-uri?) mi se par periculosi (ca tot mentionezi sa ignor alte aparitii editoriale ale acelorasi)
Oricum, e interesant, multumesc.
Sa nu uit ca mi-au placut si restul comentariilor (bravo!) , dar am avut de curand o discutie despre plante cu simturi parapsihologice (Marioara Godeanu aparent s-a ocupat de ceva asemanator in RO) si am gasit f putina documentatie.
iarta-i si tu, ce nu face omu’ pentru o bucata de cozonac (mai ales dupa 1989)!
poti ignora ozn-ismele. cauta ce au scris Bose, Backster si Vogel. Ei nu au nicio treaba cu ozneurile.
Eu zic sa eutanasiem pe omul acela cu lopata, nu e prea frumos ce a facut. Cainii dadeau din coada, cred ca o placeau pe femeie nu? Cata cruzime fata de niste fiinte asa de dragalase si de nevinovate.
eu sunt intr-o dilema: pornesc de la premisa ca nu pot omori nici o fiinta vie! nici macar bacterii. deci, iau hotararea sa nu ma mai misc, ca nu cumva sa calc pe vreo fiinta vie. dar sub talpa poate s-o fi prins vreun acarian caruia i-oi fi strivit trup’sorul. impardonabil! deci, nu voi mai respira pentru a nu vatama vreo vietate. dar daca nu mai respir, nu mai inghit nici o fiinta, dar si celulele mele care au independenta si drept la viata va muri din dorinta mea. deci ma fac vinovat de uciderea propriilor mele celule, deci a propriilor mele organe, deci a propriei mele fiinte. tot vinovat raman! of, ce dilema! ce paradox!
apropo, a vazut cineva un mars executat cu indarjire pentru ocrotirea pruncilor nenascuti?
Scuze dar la un asa comentariu aberant,n-ai face chiar rau daca ti-ai propune sa nu mai respiri…nu de alta dar tu vrei sa comiti nici o crima nu-i asa?…
In ceea ce priveste „marsul pruncilor nenascuti”…sper ca esti constient ca de astea sunt raspunzatoare „inculpatele”,care nu intamplator AU RATIUNE,cat despre caini nu se poate spune acelasi lucru. Dar repet: sper sa nu-ti ucizi celulele sau organele propriei tale fiinte…
alina draga, tu recunosti ironia cand o vezi?
ma scarpinau degetele sa fac o mentiune la finalul comentariului prin care sa mentionez ca este un comentariu pamflet, dar nu mi-a trecut prin cap ca cineva nu va intelege ideea.
ei, iata, s-a-ntamplat. asadar, draga alina, iti scriu explicit: comentariul meu este un pamflet. acum intelegi?
Ma bucur ca m-ai luminat…exista un anumit „limbaj” care transmite asta si deci implicit se intelege. Si chiar daca era un pamflet,era unul nereusit…
bine alina, discutiile despre „limbaj” le vom lasa pe alta data. dar, ma bucur ca in ciuda faptului ca nu recunosti un pamflet, tot reusesti sa iti dai cu parerea despre calitatea sa. e un inceput.
„si chiar daca era pamflet”?? serios! chiar este pamflet.
Atunci slava Domnului,ca asa iti raman celulele intacte…:)
nu raman intacte: vor muri in continuu.
alina,
cred ca te incurci un pic la logica…si nu numai. Sa le luam babeste.
Exemplul 1 (eutanasierea cainilor):
Agresor- OMUL (adult, care rationeaza) si Agresat- CAINELE (fiinta animal fara aparare)
Exemplul 2 (uciderea pruncilor nenascuti)
Agresor- OMUL (adult,care rationeaza) si Agresat- COPILUL (fiinta om fara aparare)
Daca te uiti atenta se observa un tipar. NU poti lua elementul „Agresat” din primul exemplu si sa spui ca este echivalent cu elementul „Agresor” din exemplul 2. Incearca sa nu le mai incurci! ca ajungi la concluzii catastrofale.
Draga Cristi…nu stiu la ce „incurcare” te referi…oricum ai da-o tot OMUL este vinovat.In exemplul 1 omul „taie si spanzura” (in cazul de fata eutanasiaza),in cazul 2 este acelasi lucru :fiinta care retioneaza comite crima. Nu putem compara in nici un caz „agresatul” din exemplul 1 cu cel din exemplul 2,insa in ambele cazuri agresorul e unul si acelasi!!!
Si apropo: concluzia in acest caz chiar este catastrofala…
super: batranica omorata de o haita de caini e fost vinovata de care fapta penala impotriva rasei canine? daca tineti minte reportajul, atunci cunoasteti cazul unei batranici care a trecut prin curtea (neingradita) a unei firme, a fost atacata de cainii de paza si a murit la spital. intrebare pentru cunoscatori: ce vina avut batranica si ce vina au avut cainii? asta numa’asa sa stabilim prioritatile.
cum ar putea avea ciinii „vina”?
dupa ce criterii rationale judecam vina ciinilor? ce este aceasta? observ ca judecam in criterii etice umane si nu stiu cit de departe putem merge cu aceasta.
ciinii au in primul rind, cred eu, o gindire instinctuala.
de aceea noi, cei care ne laudam ca, spre deosebire de ei, avem ratiune, ar trebui sa avem grija cum aplicam categoriile. deci, nu este „vina” ciinilor ca ataca oameni. este, in schimb, vina oamenilor ca i-au lasat sa ajunga in situatia asta. cum se poate evita acest lucru? ajungem din nou la discutia cu solutiile de iesire din aceasta situatia.
pe de alta parte, ciinii sint fiinte vii. si acolo unde sint fiinte vii vorbim de suferinta. aici cred ca discutia ia o alta turnura.
de fapt observ ca multi de pe aici s-au apucat sa demonstreze evidentul si anume ca oamenii sint superiori animalelor. ma tem insa ca, prin violenta si suferinta aplicata gratuit unor fiinte presupus inferioare nu ne demonstram prea bine superioritatea
de acord, nu putem aplica principiile gandirii umane animalelor, adica nu putem pretinde la animale sa gandeasca precum oamenii. da, o fi vina noastra ca am lasat animalele sa ajunga in starea in care au ajuns. si da, cred ca si animalele au sentimente. cainii au instinct de haita, au nevoie de un caine alfa, si ceea ce simte un caine e cat se poate de sincer: daca te simte trist vine si te linge si se gudura langa tine pana ii dai de inteles ca esti bine. asta am testat-o pe pielea mea. cutzu acela a fost un scump!
da, viata trebuie respectata. da, Dumnezeu ne-a dat porunca sa pazim si sa ingrijim planeta cu tot ce se intampla pe ea.
problema mea este ca generalizezi o situatie care cere un raspuns punctual. astfel tu spui ca noi suntem de vina, dar nu e complet adevarat. eu, adica nu noi, am grija de cainii din jurul casei, si nu m-a muscat nici unul. eu stiu ca daca raspunzi ferm, cu voce puternica, unui caine, acesta reactioneaza imediat. nu o faci pentru ca il urasti ci pentru ca rasa canina raspunde unui anumit tip de limbaj al corpului si raspunde anumitor inflexiuni vocale. asadar, nu e corect logic sa ma pui alaturi de cei care sunt vinovati ca au distrus vietile animalelor. eu le ingrjiesc pe cat pot. daca sunt acuzat ca nu fac destul, atunci regret, dar nu pot mai mult si nici nu vreau mai mult. am limite peste care deocamdata nu trec. dar limitele astea nu intra in categoria „esti vinovat pentru ca nu faci mai mult.”
asadar, intreb inca o data: daca batranica nu a stiut cum sa reactioneze in fatza cainilor, din moment ce s-a panicat, a cuprins-o frica si a s-a pierdut cu firea, daca a lovit in cainii care au atacat-o si daca i-a rupt falca unuia dintre ei, ea e vinovata de ceva? EA! nu noi, nu voi, nu altii. ea e vinovata?
poate ca nu inteleg eu bine: dar prea usor s-a ajuns la ideea ca omul e vinovat de fiecare data cand apare vreo reactie violenta fatza de vreun patruped. adica, daca eu ma duc pe strada si trec pe langa un caine care pur si simplu imi sare la picior (nu e ipotetic,chiar mi s-a intamplat) reactia mea instinctuala este sa ma feresc, nu ma gandesc cum sa reactionez corect la reactia cainelui. reactia mea este de evitare si apoi daca cainele continua sa ma atace sa reactionez: il lovesc, imi trag maneca, ma folosesc de orice obiect pot pentru a-l tine departe de mine. nu ma voi lasa muscat, nici omorat doar pentru ca acel sau acei caini sunt fiinte instinctuale si, vorba cuiva, trebuie sa las cainii sa faca ce fac cainii, pentru ca: once a doc always a dog.
mie mi se pare ca situatia sta invers. se discuta pe cazuri concrete (oameni muscati de ciini etc) si se dau solutii generalizatoare.
si ca sa nu fiu inteles gresit. evident ca daca sare un ciine la mine ma apar si fac tot ce pot sa imi apar familia (as face la fel daca m-ar ataca un om – si poti ajunge in situatii de autoaprare sa iei chiar viata cuiva, nu?). instinctul de autoaparare este valabil si pentru om, doar animale evoluate sintem nu? 🙂
estem, estem! 🙂
Da. Se face in Romania in fiecare primavara, in preajma Buneivestiri. Organizeaza cei de la Pro Vita. 🙂
Orase multiple.
Televiziunile tac.
as putea sa spun mai multe dar ma rezum la:
e un caz in care ma bucur ca exista mai putina propaganda religioasa la tv.
exista si un merit al afirmatiilor anti-avort insa nici unul nu rezista prea mult in fata a ceea ce este de fapt: propaganda religioasa si ingerinta in spatiul privat
of, greseala: „celulele mele care au…etc… vor muri…” poate facem un mars pentru ocrotirea acordului in limba romana.
Adrian,
M-am amuzat copios citind (iniţial la locul lor, pe blog, apoi adunate aici) comentariile tale. E limpede că nu-ţi lipseşte umorul şi, sincer, în esenţă sunt de acord cu ideile, nu cu exprimările. Dar, fiind un soi de pamflet, e ok. Nu m-am amuzat însă deloc citind unele comentarii la ceea ce ai scris tu. Aproape că începi să te simţi păcătos şi idiot dacă iubeşti animalele! Plus că, se ajunge să se abstractizeze (şi, culmea!, să se personalizeze) atât de mult ideea iubirii animalelor încât trebuie să te simţi vinovat că nu iubeşti şi microbii la fel cum iubeşti o pisică. Mă întreb dacă nu cumva greşim „abruptizând” atât de mult problema (şi de o parte şi de alta a „baricadei”). Mă mai întreb dacă nu ar trebui să mă simt vinovat că nu-mi iubesc vecina în acelaşi fel în care îmi iubesc soţia, că nu-l iubesc în acelaşi mod pe băiatul pantofarului ca pe băiatul meu, deşi, în felul meu îi iubesc pe toţi.
Ceea ce este interesant este că problema pusă în discuţie de fratele Marius e tratată de către cei mai mulţi la modul „numai aşa se poate”. Categoric, câinii vagabonzi sunt un pericol. Categoric, este aberant să se ajungă ca siguranţa fizică a oamenilor să fie ameninţată. Dar la fel de aberantă este şi măcelărirea la care s-a ajuns ca soluţie. Nu vedem pădurea din cauza copacilor! Şi nu văd de ce, dacă iubeşti animalele trebuie să ajungi acuzat că nu iubeşti oamenii. Acum câţiva ani a existat un grup de iniţiativă care a încercat să promoveze în parlament un proiect de susţinere a căsătoriei aşa cum este ea lăsată de Dumnezeu. Apoi au existat iniţiative pentru stoparea crimelor prin avort. Proiecte privind copiii abandonaţi. Am fost implicat în toate, în unele chiar foarte mult (nu o lua ca pe o laudă, te rog!). Spun acestea pentru că nu mi se pare corect să trebuiască să mă simt păcătos şi idiot fiindcă iubesc animalele şi că m-aş bucura ca oamenii, de presupus ceva mai inteligenţi decât câinii, să găsească soluţii care să nu le „murdărească” blazonul de fiinţe inteligente, ci să-l dovedească!
Cât priveşt studiile privind sensibilitatea plantelor, am fost şi eu pasionat într-o vreme de subiect şi pot confirma că poate cea mai mare greşeală pe care o fac oamenii este că se consideră singurii inteligenţi din toată creaţia. Asta în condiţiile în care, îmi pare rău să o spun, telefonul meu (cât se poate de banal, lipsit de tot felul de programe etc) s-a arătat mai inteligent decât unii oameni pe care i-am întâlnit…
Cred că dictonul „est modus in rebus” ar fi destul de potrivit şi la acest subiect privind animalele…
Domnule Marinel…unul dintre singurele comentarii care CHIAR s-a meritat citit…Se fac atatea comparatii aberante intre purici si pisici,intre paduchis si dinozauri…ba mai nou : cineva n-ar vrea sa-si omoare propriile sale celule si organe!!!…nu-i asa ca-i minunat?!?
Apropo: are cineva de vanzare o lesa pentru purici???…daca ati sti de cand caut..: )))
astazi se poate si asta, Nanotehnologii au fabricat motorase de dimensiuni atomice, asa ca lesa pentru purici este o bagatela. Dar, mai mult ca sigur!, e foarte scumpa. Presupun ca lesa va este necesara pentru a prinde puricii care au napadit vreun biet caine. Cred ca e mai ieftina o baie cu o solutie care va „eutanasia” puricii.
Nu inteleg ce va deranjeaza. Daca unii fac comparatii aberante intre caini si oameni, de ce nu ar face si altii comparatii asemanatoare intre purici si pisici?! Daca poti sa fii criminal pentru ca ai „eutanasiat” un caine, de ce sa nu fii si pentru ca „eutanasiezi” un purice?! Ar trebui sa realizati ca toate aceste analogii fortate sunt consecinta unor gesturi deplasate din tabara cealalta. (Am pus „eutanasiat” in ghilimele pentru ca procedura, in sine, presupune ca stim ce simte murind fiinta careia i se aplica – or habar nu avem ce parere au despre o moarte „usoara” sau „grea” cainii, puricii s.a..)
Discutiunea e mult mai complexa. Eu nu spun ca nu trebuie sa facem diferente intre un purice si un caine, dar ar trebui sa avem clar in minte dupa ce criterii facem asta. Ar trebui sa vedem cum decidem ca o anumita vietate este sau nu „prieten al omului”, de ce viata unui purice nu conteaza si a unui caine da? Intra in discutie complexitatea biologica? Interactiunea cu omul?
Adevarul este ca daca incercam sa stabilim criterii bioetice riguroase dincolo de sfera umanului, ne trezim in paradoxuri deranjante. Si rezultatul nu poate fi mai mult decat un pamflet sau depresia lui Nietzsche plangand pe coama unui cal batut bestial de birjar.
Si mai este o problema: discutiile astea in contradictoriu arata ca nici macar in acest inceput de secol XXI nu avem inca o definitie clara a ceea ce este viata.
Dincolo de faptul ca mai glumim sau ne mai suparam, noi nu facem altceva decat sa reluam polemici vechi din sfera bioeticii. Si sa constatam, cu aceasta ocazie, ca e mai usor sa pui intrebari sau sa faci un pamflet, decat sa dai raspunsuri.
I n primul rand iti voi spune exact de ce nu fac comparatii intre purici si caini ( domnul MarinelBlaj a dat un astfel de exemplu din viata lui),pentru simplu motiv ca mi-a fost demonstrata de-a lungul vietii dragostea si loialitatea cainilor si pisicilor,lucru pe care nu-l pot spune si despre purici,tantari etc…
In al doilea rand,s-au facut comparatii intre oameni si caini din acelasi motiv: uneori ei sunt mult mai loiali decat unii oameni…
nu va faceti ca nu intelegeti. Comparatia purici-caini este una extrema, pentru a sublinia o idee. Acum o luati literal. Daca vreti literalism putem incerca o comparatie albine-caini si aici veti avea probleme mari in a va mentine argumentele. Albinele inteapa, cainii musca, albinele produc miere – si totusi nimeni nu face mitinguri pentru protejarea albinelor (nici a celor salbatice, nici a celor domesticite).
Cat despre loialitatea cainilor, cred ca se pot da si contraexemple: de foame, unii caini te lasa pentru o halca de carne cat ai zice „cutu-cutu”. Incercati experimentul.
Forta argumentului dumneavoastra sta, ca sa fim sinceri, in necomestibilitatea carnii de caine (in zona noastra, desigur). Si oile sunt loiale si nu le plange nimeni de mila. Daca am trai intr-o zona unde se consuma carne de caine, discutia ar „pica” din start.
Problema stii care este?…cainele moare de foame pentru ca NOI nu-l harnim…iar oaia este bine hranita pentru c-a s-o mancam NOI…deci tot aici ajungem :problema este a noastra si nu a bietelor animale.
daca ati sti de ce meniu are parte M31, l-ati invidia!
alina, lasa prostiile pe mai tarziu. mai citeste si tu, mai uita-te la un film, get a grip. poate pornesti de la dictionar: cauta definita ironiei, a satirei si a pamfletului. scuze ca revin, dar vad ca o tii intr-una cu „cineva” (adica eu) si nu ma simt tocmai flatat de insensibilitatea ta.
De citit citesc eu…insa in cazul tau,sincera sa fiu nu prea am ce…nu de alta dar sunt ocupata sa-mi omor ceva celule (pamfletoase)…si probabil ceva organe…
foarte bine alina! omoara celulele alea!
serios, acum (100%, nu doar 3 sferturi)…
Chiar am la tara un caine care se numeste M31 (incapabil sa muste pe cineva) si o pisicuta numita Caissa.
Am crescut inconjurat de tot felul de animale. Pamfletul meu exprima si un soi de ‘solidaritate biologica’ pe care am simtit-o in copilarie cu animalele de acasa (vorba lui Labis, dintr-o poezie care nu-i place lui Marius: „ma simt legat prin sete de vietatea care va muri”). Un alt mesaj ar fi ca nu putem iesi din dilema „ocrotirea a tot ceea ce e viu – ocrotirea omului”. Solutia budismului tibetan duce la un impas etic.
Un prieten si-a luat un doctorat studiind zborul bondarului. Pur si simplu fabulos! Cand strivesti un bondar, strivesti un univers formidabil de complex. Dar cum poti evita astfel de ‘catastrofe’ in lumea in care traim?!
Astept cu nerabdarea implinirea vremurilor si veacul care va sa vina, cand voi vedea copiii jucandu-se cu tigrii. Pana atunci, insa, traiesc si eu neputinta evitarii distrugerii unor vietati. Imi pare rau sa o spun, omul cu lopata este o necesitate.
Deci, „ce-i inima? Mi-i foame! Vreau sa traiesc si-as vrea…/ Tu, iarta-ma, fecioara, tu, caprioara mea!”
Adrian, ţi-am înţeles poziţia. Şi eu am crescut câţiva câini şi câteva pisici şi am plâns când a murit fiecare, după cum (nu aşa cum) plâng şi la moartea unui om. Nu pot uita zilele în care, singur fiind în casă cu dalmaţianul pe care îl aveam, am căzut pradă unei gripe teribile, cu temperatură extremă şi tot tacâmul, inclusiv perioade de aiureală inconştientă (precizare absolut obligatorie, căci am întâlnit şi de cealaltă!). Am constatat că după două zile şi două nopţi în care am zăcut absolut singur, câinele meu nu se atinsese nici măcar de un strop de mâncare, ci a stat acolo, lângă patul meu. Nu e o simplă poveste înduioşătoare, e o amintire… Dilema este, aşa cum spui, inevitabilă şi, la fel ca tine, aştept şi eu vremea în care ura, uciderea, boala etc nu vor mai exista. M-a durut virulenţa comentariilor şi de o parte şi de alta şi de aceea nu m-am abţinut să comentez, încercând să amendez lipsa de raţiune, atât în dragostea unora faţă de animale, cât şi indiferenţa (să zic doar aşa!) a altora faţă de ele. Mai mult, amestecul acesta tip „patul lui Procust” dintre iubirea faţă de oameni şi iubirea faţă de animale (sau versus?) e de-a dreptul aberant!
Partea proastă este că de la un câine sălbăticit te aştepţi să se comporte ca atare, dar ce-i „sălbăticeşte” pe oameni de ajung la… „homo homini lupus”?
cred ca intentia textelor din post este voit ironica (sau retorica) deoarece nu cred ca se poate pune in mod serios problema in felul acesta.
in primul rind din faptul ca nu exista organizatii pentru apararea porcilor, pasarilor etc nu rezulta ca nu trebuie sa existe organizatii pentru apararea ciinilor sau ca solutia este eutanasierea acestora. este pur si simplu un non sequitur.
in al doilea rind, este pur si simplu VINA OAMENILOR ca acestia ajung pe strada (nu spun mai mult, nu discut despre cazurile in care oamenii sint muscati, merg la cauza prima). de ce in tari vestice (de ex. in PAdova unde locuiesc) nu vezi unul pe strada? nu pt. ca i-au eutanasiat, ci pentru ca au cultura sterlizarii. ce sa te astepti, cind aici oamenii isi arunca si abandoneaza si copiii? asa ca de ce sa nu-i eutanasiem pe ciini daca tot noi ii aruncam in strada?
si in ultimul rind, nu cred ca un crestin poate privi pur si simplu nesimtitor la uciderea unor ciini. (probabil nu stiti nici ce inseamna eutanasierea in Romania – inseamna omorirea in bataie)
aaa, si da, domnule construirea casei, sint un spalat pe creier, iubesc animalele. clar ca buna ziua, nu aveti ce-mi cere.
Hehe…asta spuneam si eu…in Portugalia nu vezi nici picior de caine pe starda…
apropos: cine stie ca una dintre virtutiile unui om este aceea de a iubi animalele?…Adica simplu: imi suteaza pisica?!?…imi urecheste cainele?!?…nu-i pentru mine…: )))))
Multi spun ca eutanasierea este o moarte usoara,asa o fi,nu stiu si sincera sa fiu nici n-am de gand sa ma eutanasiez :),insa in opinia mea,tot moarte se cheama,si atata timp cat nu e „naturala” puteti s-o numiti cum vreti.
Adrian…cam cat m-ar costa o lesa pentru purici?…ca titlul informativ 🙂
cred ca peste 100.000 de euro, depinde ce anexe vreti sa atasati la ea (cu sau fara nanochip). daca dati banii, sigur se gaseste vreun nanotehnolog sa v-o faca.
Aha…ok…bine ca stiu…ma gandesc sa-mi iau si eu un purice de casa,sa-l las mai apoi in strada si apoi am sa cer parerea : sa-l eutanasiez sau nu?
asa sa faceti! Contati pe votul meu: voi fi pentru contra!
dar, alina, sa nu uiti ca trebuie sa iei si o purechita, o femela, ca doar tre’ sa aiba si copii. atunci veselie!
asta era pamflet sau nu?!?…lol…
ai vazut? e bine alina: cand pui intrebari inseamna ca iti pasa! inseamna ca gandesti lucrurile, ca le digeri (la nivel mintal, evident) si apoi formuleaza ideile finale! sunt mandru de tine!
corect, non sequitur. nu m-am gandit sa expun un silogism. in plus, nu mi-a trecut prin cap ca Marius le va pune in fata. Trebuie sa am grija ce mai scriu pe aici. 🙂
Stim ce inseamna eutanasierea la romani. Dar sterilizarea? Are niste efecte nu tocmai de invidiat. Intrebati un medic veterinar. Ma intreb, cum arata sterilizarea in varianta romaneasca. Cum am privi probelma, tot rau iese.
Nu mai vedeti caini pe strada si pentru ca a fost o vreme cand italienii (si nu numai ei) i-au „rarit” dupa norme neeuropene. Legile de ocrotire a animalelor sunt de data relativ recenta. Pana la ele, hingherii occidentali si-au facut treaba foarte temeinic.
corect, dar s-a depasit momentul istoric negativ. ar trebui sa o facem si noi.
trebuie sa va contrazic cu sterilizarea. sotia mea se ocupa de ani de zile de adoptii de ciini.
sint multe mituri privitoare la sterilizare mai ales in zona celor care nu cunosc indeaproape viata animala. printre beneficiile certe demonstrate de veterinarii
occidentali se gasesc reducerea drastica a riscului cancerelor genitale la femele si de prostata la masculi, comportamente mai putin agresive, nesupuse legilor naturii (vorbim de pets, pt. ca despre asta vorbim aici). este un mit inclusiv faptul ca pisicile nu mai prind soareci dupa sterillizare.
p.s. nu exista ciine in occident ca pet, care sa nu fie sterilizat sau in curs de sterilizare pina la un an (decit poate cei pastrati expres pentru reproducere). de ce in Romania sterilizarea ar sta altfel?
un veterinar pe care-l cunosc spune cu totul altceva.
Un lucru e clar: suprimarea unui dat natural (si inca extrem de important) nu poate sa fie lipsita de consecinte.
Nu stiu ce e si ce nu e mit, dar e posibil ca miturile sa fi patruns si in ceea ce priveste atitudinile prosterilizare. Nu am timp sa ma ocup de subiect (numai de asta nu ma mai ocupal 🙂 ), asa ca va cred.
Da, s-a depasit momentul. Dar, ca sa fim corecti, e mai usor sa aplici metode noi dupa ce vreo suta de ani ai tot redus numarul de „pacienti”.
Da, aşa se bucura o doamnă ieri că în Austria nu sînt cîini. I-am amintit ceea ce dînsa nu ştia: că în anii 50-60 au rezolvat-o foarte ruseşte. La fel şi în Germania, şi în SUA şi alte state civilizate.
Există o situaţie cum este cu cămielel acum în unele ţări africane sau cu maimuţele scăpate de sub control, iepurii sau coioţii, o soluţie crudă, dar necesară. Mitralierea din avion. Se pare că acolo s-a ajuns la situaia … care pe care.
În doisau trei ani în Bucureşti va fi la fel…care pe care, dacă azi nu se iau măsuri
nu spun ca, istoric, nu aveti dreptate.
dar nu cred ca amintirea modului crud in care au rezolvat problema occidentalii in urma cu 50 de ani reprezinta mai mult decit „si voi ati fost ca noi”, si in niciun caz vreun impuls inainte sau o solutie pentru noi.
bravo lor ca au iesit din salbaticie.
noi ce sa facem? aratam spre josnicia lor de atunci si asteptam sa mai treaca 50 de ani sau facem ceva?
nu cred ca eutanasierea masiva este efectiv solutia optima. mi se pare o recurgere directa la o solutie extrema care, de fapt, arata ca nu cautam altele. noi sintem de vina ca s-a ajuns la asta si tot noi le omorim pe animalele astea.
completare: de ce cred ca exista si alte solutii? exemplu: daca un singur om a reusit sa dea in adoptie in Italia aproape 50 de ciini oare nu s-ar putea imagina un scenariu mai putin extrem, daca ar exista dorinta reala si educatia necesara?
draga Otniel,
să nu uităm cîteva lucruri, mai precis două:
1. italia este înaintea noastră cu 20 de ani, cel puţin în administrarea acestei probleme. Celelalte soluţii au fost aplicate la timp.
2. italia are nişte diferenţe între şi între, în ce priveşte statutul financiar, altfel românii n-ar pleca acolo.
3. educaţia necesară începută acum va avea rezultate peste 5 ani. Deci… să începem!
corect, sa incepem!
dar oare chiar trebuie sa incepem educatia dupa ce am eutanasiat ciinii existenti? asta nu pot eu sa cred, atit timp cit exista si solutii alternative (sterilizari masive, adoptii etc).
dar ce sa faci cind primarul Oradiei vine cu ideea de a-i obliga pe stapini sa-si sterilizeze ciinii (in vest – evident nu peste tot situatia este identic de frumoasa – nu trebuie sa-i oblige nimeni pe oameni) si sar toti in sus? iar ajungem la educatie.
mai bine arunca sau abandoneaza puii. si apoi tot noi ne miram ca au ajuns ciinii mai multi ca noi.
nu, Otniel, în oradea s-a apelat la trei ong-uri, o organizaţie SOS-DOgs din Anglia a făcut foarte multe sterilizări.
După cum observi fenomenul este stăpînit în ORadea.bucureştiul şstă cel mai prost din păcate.
ESte foarte greu să educei pe cineva care a fost atacat o dată. Foarte greu
scuze oti, dar ideea asta este din aceeasi categorie cu: daca fiecare credincios ar evangheliza doar alti doi oameni, si acei doi oameni s-ar pocai, si ar evangheliza doar alti doi oameni fiecare, atunci in cativa ani ar fi mantuita toata planeta.
da, exista alternative: dar nu toata lumea are bani sa ingrijeasca un caine, ce sa mai spunem de doi sau trei. eu nu-mi pot permite un caine, cand ma gandesc sa imi intemeiez o familie, sa imi fac un locsor sa locuiesc si asa mai departe. revenim la discutia cu prioritatile.
in plus, daca ii scoti din ecuatie pe cei neseriosi, alergici, maniosi, sadici, perversi, fricosi si inca ceva categorii, nu prea ramane loc pentru rezolvarea totala, completa a problemei. in plus, cainii au o rata de reproducere mult mai eficienta decat omul, deci, trebuie gasita o rezolvare.
imi pare rau, nu este aceeasi situatie. ciinele nu trebuie sa raspunda la nicio chemare de la amvon, nu intervin factori personali, subiectivi, etc.
ciinele poate fi adoptat sau nu, punct. sau omorit, depinde …
bine, nu la chemare ma refeream, ci la ideea matematica: daca unul face ceva la doi indivizi, si fiecare din acei doi fac ceva altori doi, in cativa ani se va produce o mare schimbare. matematic functioneaza, dar practic nu.
Sigur că nu, dar trebuie să admitem că asta le dă „avans” în ce priveşte statisticile.
DAcă aşteptau pînă acum, la modul în care merge demografia în ţările occidentale, trebuia ca fiecare locuitor al Frankfurtului să ia în adopţie căte 122 de cîini.
Otniel, să ne păstrăm raţiunea şi calmul.
Ce-i de făcut cînd nu mai este prea mult de făcut? cam asta est întrebarea.
Sterilizarea se poate face de catre sute de cabinete veterinare, gratuit, pe baza legilor in vigoare.
Dar cineva trebuie sa ia animalul ala, sa il ingrijeasca vreo 2 saptamani pana isi revine. Mai ales in cazul femelelor, acest lucru e necesar, pentru ca trebuiesc scoase firele.
Cine sa faca asa ceva, insa?
da, iubim animalele, le ocrotim, ca Dumnezeu nu ne-a dat pamantul ca sa-l distrugem ci sa-l ocrotim, dar sa fim cat se poate de clari: daca imi musca copilul il las (pe caine) fara grai.
Ciprian, cred ca ai pus punctul pe ”i”, vorbesc ca un parinte al carui copil a fost muscat de caini fara stapan (si totodata ca posesor de caine). Observ cu uimire cum multi isi dau cu parerea, fara sa tina seama ca Dumnezeu are deja un punct de vedere foarte clar: in Gen. 1:28 vedem ca OMUL trebuie sa stapaneasca peste vietuitoare, nu invers. Celor care locuiesc in Occident le sugerez sa aiba decenta sa nu-si dea cu parerea despre o realitate pe care nu o cunosc, nu o inteleg si care nu ii afecteaza.
In timp ce romanii nostri isi expun sensibilitatea – deja – exacerbata comentand de pe meleaguri unde nu cainii fara stapan (si sustinatorii lor) fac legea, europenii vin in Romania si ne …sterilizeaza cainii vagabonzi. Locuiesc intr-un cartier nou de la marginea Bucurestiului si am un vecin olandez. Mama acestuia a venit in Romania si a sponsorizat sterilizarea tuturor cainilor de pe strada, fie ei maidanezi sau cu stapan.
Cinste ei, rusine teoreticienilor de salon!
……………………………………..
Adrian, felicitari pentru comentariile postate! …. ceva e putred in “Danemarca” …
poate nu toti sint teoreticieni de salon, nu, domnule George? poate unii chiar fac ceva.
culmea ca tot noi, din Romania, o tara in care cruzimea fata de orice fel de animale (vezi si cazul cailor de la Letea, sau cazurile cu animalele schingiuite si omorite in bataie) si fata de om e la ea acasa, cruzime absolut gratuita, avem tupeul sa-i urechem pe occidentali. care este, ma intreb, realitatea aceasta atit de greu de cunoscut de-si permit nesimtitii astia de occidentali sa ne ia de sus? niste necivilizati!
sa traiasca Romania neputreda!
p.s. violenta (chiar si cea preventiva) fata de animale are aceeasi sursa mentala si emotionala are aceleasi coordonate ca violenta fata de om, motiv pentru care sintem printre cele mai violente tari din Europa, in viata cotidiana.
bine, intrebare teoretica: ma plimb cu propriul meu copil pe strada, apare un caine cu spume la gura si incepe sa latre, se da la noi amenintator, incepe sa dea semne de agresivatate prin incercarea de a musca, apoi se apropie periculos de copil, eu sunt vinovat daca il omor?
sa stabilim odata valorile. vorbim de eutanasiere, de ucidere, de probleme, dar pe mine unul ma doare de integritatea fizica a familiei mele! punct!
si da, ma doare de faptul ca ungem paginile cu manifeste pro-dog-life dar suntem nehotarati sau nici nu clipim cand vine vorba de avorturi. stiu ca ma repet… nu-mi cer scuze.
draga Otniel,
1. şi eu iubesc animalele. Am avut un cîine. Mi-a fost otrăvit. De atunci n-am mai îndrăznit.
2. ai dreptate, soluţii există. Sterilizarea este una. Oradea este cel mai înaintat oraş în această problemă din cîte ştiu eu în România.
3. acum în oradea nu avem probleme, dar în alte oraşe din ţară, da. Steriliztarea est depăşită ca soluţie şi pînă la revenirea la un număr controlabil în afara pericolului pentru viaţa umană trebuie aplicată o soluţie extremă. Cu durere, cu milă, cu păsare, dar trebuie. Din păcate… aşa ne plătim păcatul iresponsabilităţii… cu o cruzime.
se prea poate sa aveti dreptate(in ultima fraza)
dincolo de argumente si contra-argumente, un lucru cred ca ar trebui sa fie clar:
cruzimea gratuita, cum se intimpla in cazul ciinilor de ex., nu are nicio justificare. intr-adevar, putem duce discutii nesfirsite in legatura cu criteriile care ne fac sa facem deosebiri intre diferite specii etc. dar in fond in tari ca Romania este vorba despre cruzime gratuita si nejustificata, care il injoseste si coboara pe om.
corect!
imi aduc aminte un episod din copilarie, cand am vazut cum un nene si-a batut calul (si asa o martoaga prost hranita) pana l-a omorat. Am vazut efectiv cum calul si-a dat duhul. A fost ceva infiorator!
Copil fiind, am gasit un mod de a razbuna moartea calului: impreuna cu prietenii mei, cateva zile la rand, i-am „bombardat” acoperisul casei cu bolovani. Am luat la randul meu o bataie de pomina.
Chiar cred ca cruzimea gratuita fata de animale ar trebui pedepsita intr-un fel.
Asa e, in Romania mai e mult de invatat la acest capitol.
da, sper că am măcar atîta beneficiu al prejudecăţii, că sînt împotriva cruzimii gratuite.
Doamne fereşte, eutanasiere aş propune, nu kakotanasiere… adică ucidere crudă.
şi numai în situaţia în care
1. viaţa şi siguranţa trupească a omului sînt în pericol.
2. s-au epuizat celelalte soluţii.
Doar eu stiu, sau oare e un mit ca in alte tari (Franta/Germania) se dau caini vagabonzi cersetorilor pentru a ii avea in grija?
Primesc lunar o suma de bani pentru hrana (poate si ceva in plus) si li se fac tratamentele medicale gratuit (cainilor, ironic), dar in schimbul acestui fapt, cersetorii au un prieten si o suma rezonabila la indemana.
In plus ajuta la cersitul efectiv, ca deh.
Asta nu inseamna ca este o solutie acum, cand numarul cainilor vagabonzi depaseste cred ca de 10 ori daca nu mai mult cersteorii, dar altfel mi se pare o metoda rezonabila de a nu avea caini pe strada.
Nu e un mit, e pe bune. In Franta stiu sigur, ca acei cersetori care au un caine beneficiaza de anumite reduceri, sume de bani etc. Dar nu stiu daca „li se da” sau „isi iau ei”. 🙂
Draga Ciprian…nu-i asa ca-i minunat ca esti mandru de mine?!?…:)…you made my day 🙂
da, e minunat! orice om care gandesti este un motiv de mandrie!
http://www.hotnews.ro/stiri-opinii-11166222-maidanezul-constitutional.htm
si uite asa alti caini au omorat un copil de sase ani si au bagat o femeie in spital la Arad, cu operatii la picior. cu siguranta a fost vina celor doi ca nu au stiut sa medieze situatia si s-au lasat cuprinsi de panica. de fapt, ar fi trebuit doar sa inteleaga firea sau natura catzeilor, ca de fapt sunt doar niste fiinte nevinovate si neintelese. poate si criminalii in serie sunt fiinte nevinovate si neintelese. poate ca adanc sunt doar niste copii cu sechele psihice. oare ei nu au drepturi?
imi cer iertare, dar cand vad copii morti din cauza ingustimii unor conducatori de patrie analfabeti si avizi dupa voturi, care pentru un a-si pastra puterea, sunt gata sa ne omoare indirect copiii, nu pot decat sa exclam: sa traiti bine!