Zilele trecute am făcut un sondaj referitor la eutanasierea cîinilor. Sînt foarte mulţumit de rezultate pînă aici.

Astăzi am citit un text excelent scris, ca de obicei, care ne propune cîteva teme de cugetare, unele propuse în mod serios, altele în cheie ironică, cu pornire de la povestea tigrului din Sibiu:

Nu sentimentalismul şi retorica „umanitaristă“ sînt soluţiile problemei. Fraze de tipul: „Dumneavoastră, dle preşedinte, care ne-aţi arătat că puteţi plînge, aveţi, cu siguranţă, o inimă bună şi nu veţi accepta eutanasierea“ sau

…..

nu vor reuşi decît să ducă protestul în deriziune. Ne-am putea gîndi la manevre mai realiste:

1. Firilor teoretice le-aş propune o reflecţie amplă pe teme ceva mai complicate, dacă tot au insomnii despre echilibrul cosmic: de pildă, tema răului în lumea animală. Ce înseamnă bunătatea lumii create şi a Creatorului, în condiţiile unei stupefiante prezenţe a sîngelui, la toate nivelurile.

2. Activiştilor sociali le-aş sugera o dezbatere despre rostul grădinilor zoologice (care întemniţează vietăţi tropicale în ambianţe turistice orăşeneşti, pentru amuzamentul „iubitorilor“ de animale). Sau despre vechea şi, pentru mine, inumana şi înjositoarea instituţie a circului.

3. Protestatarilor le-aş cere să fie toţi vegetarieni şi să ia acasă cîte doi cîini „comunitari“. De asemenea, să organizeze marşuri nocturne prin Bucureşti, pentru a dovedi că haitele de lătrători sînt inofensive şi simbolizează prietenia dintre om şi fiară. Eventual, să strîngă fonduri pentru amenajarea unor crescătorii decente unde să fie colectaţi cîinii vagabonzi.

4. Muzicienilor le doresc să stea, din cînd în cînd, faţă-n faţă cu un tigru nervos, iar cînd el îşi arată colţii, ei să fredoneze un blues.

5. Tuturor, le-aş sugera să înlocuiască imperativul creştin al iubirii aproapelui (uman), cu acela al iubirii – mai nobile – a departelui (canin sau felin).

vezi restul articolului AICI