Domnul Vincent Cernea, medic şi interesat (şi absolvent) de teologie, mi-a atras atenţia asupra unui autor foarte interesant, domnul Michel Remaud.
Am citit cu mare atenţie interviul care urmează. Vi-l supun atenţiei. În interviu apare o problemă pe care am discutat-o chiar în acestă săptămînă cu studenţii de la Master: marcionismul ascuns al evanghelicilor din România.
Dacă veţi fi fost atenţi în ultimii ani la predicile din bisericile baptiste se predică 90% din timp din 10% din Scriptură. Textele preferate? Naraţiunile evanghelice, parabolele, texte scurte din epistole.
Această practică îmbolnăveşte bisericile de nanism. Rămînem la „scurte îndemnuri” într-un timp de predică prea lung pentru ideile prezente. Domnul Remaud vorbeşte despre actualitatea Vechiului Testament în buna tradiţie augustiniană, înţelegînd Vechiul prin Noul şi aşezînd Noul pe piedestalul Vechiului.
Michel Remaud este un redutabil cunoscător al relaţiilor dintre creştinism şi iudaism. Stabilit de mai bine de trei decenii la Ierusalim, director al Institut Chrétien d’Études Juives et de Littérature Hébraïqueşi laureat al Premiului Asociaţiei de Prietenie Iudeo-Creştine din Franţa, P. Michel Remaud este autorul mai multor cărţi, dintre care două – Evanghelie şi Tradiţie Rabinică şi Creştini şi Evrei între trecut şi viitor – sunt traduse şi în limba română. Multe dintre articolele sale pot fi citite în publicaţia Un écho d’Israël.
În interviul realizat de Gelu Trandafir cu colaborarea lui Liv St Omer, interviu pe care-l în vom publica în mai multe episoade, P. Michel Remaud abordează relaţiile dintre creştini şi evrei, problema antisemitismului, ignoranţa creştinilor faţă de iudaism, atitudinea creştinilor occidentali faţă de Israel, situarea bisericilor creştine în raport cu islamul şi iudaismul. În intervenţiile sale, P. Michel Remaud vorbeşte adesea despre marcionism şi consecinţele gnozei lui Marcion asupra gândirii teologice creştine. Este şi punctul de plecare al acestui interviu.
Iată un citat din interviu:
Cred că astăzi există o formă de marcionsim care reduce Evanghelia la fapte. Sunt faptele de milostenie, operele de binefacere, de solidaritate, de altruism, ajutorarea săracilor… Nu spun că trebuie suprimate din Evanghelie, spun că dacă reţinem doar asta eliminăm o bună parte din Noul Testament.
Care e consecinţa? Consecinţa e că Evanghelia, şi revelaţia în general, nu mai are nimic istoric. Adică reducem Evanghelia la o exortaţie morală, complet atemporală, în timp ce Dumnezeul în care cred este un Dumnezeu care s-a revelat într-o istorie şi care nu s-a grăbit, care s-a descoperit pe sine încet.
Marius Cruceru 
Şi Nae Ionescu spunea: „Evreii ,nu sunt necredincioşi, ci credincioşi întârziaţi pe drumul mântuirii”.
Oare nu cumva scăpăm de acest soi de marcionism printr-un sistem teologic progresiv? (nu neapărat dispensaţionalist), adică să înţelegem că Dumnezeu s-a revelat progresiv fără să se grăbească iar doctrinele se construiesc tot progresiv – pornind de la VT şi mergând spre Noul acumulând (tot progresiv) informaţii despre o învăţătură specifică pe care o urmărim în studiul nostru.
Este adevărat, dacă privim diacronic, da, revelaţia s-a construit progresiv, dar acum noi avem toată Scriptura, nu avem, deci.. ncio scuză
Exista si cealalta extrema, a iudaizarii (practicata de cei care traiesc toata viata cu regretul de a nu se fi nascut evrei), prin care NT este „diluat” in VT, ca si cand credinta in Cristos ar fi doar o secta iudaica.
In rest, cu totul de acord: credinta crestina nu se reduce la asistenta sociala.
cu totul de acord, da, există şi acestă extremă, dar mă tem că nu prea ne ispiteşte în această formă, ci mai degrabă prin caraghislîcul „evreilor mesianici”
Marius David
,,Dacă veţi fi fost atenţi în ultimii ani la predicile din bisericile baptiste se predică 90% din timp din 10% din Scriptură. Textele preferate? Naraţiunile evanghelice, parabolele, texte scurte din epistole.”
Probabil că nu sunt destul de prezent pe blogul tău şi nu ştiu dacă ai mai abordat acest subiect, dar salut această abordare, era şi timpul. Respingerea VT cred că ni se datorează în mare măsură. De ce susţin asta ? … argumentez în continuare. În biserici avem oameni care nu ştiu ce se găseşte în Biblie, ca să nu mai vorbesc de situaţiile jenante în care ajung când li se cere să găsească o carte a Bibliei. Asta se vede foarte clar la cei ce ajung la liceu. M-am confruntat cu asta şi am rămas uimit. Te rog să faci un test: pune tinerii şi de ce nu, pe cei în vârstă, să găsească o carte a Bibliei şi fii atent cât timp au nevoie pentru asta.
Tot aici susţin un punct de vedere: resping total ,,Bibliile cu decupaje”, adică acele Biblii care au decupate începuturile cărţilor. Sunt dăunătoare celor ce vor să înveţe conţinutul Scripturii.
Consider că fugim din tinereţe de Scriptură şi ne ancorăm puternic în, ceea ce numeai mai devreme ,,grup de fraudă şi închinare”. Cântarea are un anumit rol în închinare, dar nu unul esenţial. Scriptura trebuie să revină în centru. Dacă nu facem asta de la o vârstă cât mai fragedă, cu trecerea timpului va fi mai greu. De aici şi lipsa de interes pentru VT.
Am cunoscut câteva persoane care reproşau pastorului că a trecut prea mult timp de la ultima predică din VT.
De ce unii resping VT, poate din ignoranţă, sau comoditate. Acolo sunt lucruri diferite de lumea noastră, cultură, religie, mod de viaţă, etc. Când găseşti aplicarea VT cel puţin la nivel de principii, nu te mai poţi desprinde de VT. Tragedia este de partea celor ce reping VT din orice motive ar avea.
Încă ceva: aleşdenii ar putea suporta predici doar din VT pe durata unui an întreg ?
Susţin dezvoltarea subiectului în discuţie, am avea de câştigat.
Sănătate !
SDM
Foarte buna postarea dar si subiectul.
Desi am mai intrebat in stnaga si in dreapta si, deocamdata nu am aflat raspunsul, VA ROG FOARTE MULT sa ma ajutati cu „cheia” intelegerii VT.
Desi familiarizat cu continutul VT, intamplarile copilariei (cele mai multe sunt din VT), in timp, citind VT observ ca Iehova „pare diferit” de Dumnezeu din Noul Testament. Doresc sa pot intelege corect VT si am nevoie de ajutor.
Imi sunt neclare situatiile in care Dumnezeu permite unor oameni ai lui sa pacatuiasca fara consecinte (aparent). De ex. in foarte multe cazuri minciuna este utilizata cu succes de oamenii lui Dumnezeu din VT si chiar „folosita” pentru a duce la un final stabilit de Dumnezeu (de ex. Proorocul lui Dumnezeu care nu trebuia sa se opreasca sau sa manance si care a fost omorat de leu datorita minciunii unui alt prooroc al lui Dumnezeu 1 Imp 13 – sunt foarte multe cazuri de felul acesta)
Lucrurile acestea ar fi de neconceput in NT (si nu le intalnim). Cum s-ar explica aceste lucruri?
O alta nelamurire o am cu privire la psalmii mesianici care pot contine cateva versete care sa descrie trairi ale Domnului Isus dar alte versete care contrasteaza cu caracterul Sau, de ex
Ps.41, v4 vs. v9,
Ps.45 – mesianic sau cantare de dragoste?,
Ps.69 – v.5 vs. v.9,20,21
Va multumesc foarte mult si va doresc multa pace!
Construirea, îţi recomand un program de lectură interesant pe anul viitor.
Metoda celor patru începuturi,
1 Ianuarie, – Geneza 1 – începutul creaţiei
Ezra 1 – începutul întoarcerii poporului
Matei 1 – începutul evangheliei – vieţii lui Isus
Fapte 1 – Începutul Bisericii
Vei parcurge în paralel Noul testament şi Vechiul Testament, Vechiul o dată, Noul, de două ori.
Vei veedea cum se clarifică lucrurile.
Problema este că am deformat imaginea lui Dumnezeu prin intermediul unei proaste înţelegeri cu pornire de la unele texte „preferate” din Noul Testament.
Dumnezeu este Acelaşi, ieri, azi şi în veci.
În rest, întrebările tale trebuie luate una cîte una. Din păcate nu putem face asta în spaţiul alocat unui comnetariu dar te încurajez la citirea scripturii aşa cum ţi-am sugerat.
Al doilea lucru – încearcă să discuţi cu unul dintre învăţătoroii din biserica ta aceste întrebări.
Problema cu minciuna de circumstanţă este îndelung şi pe larg tratată în manualele de etică biblică şi este o problema extrem de pasionantă.
Frate Marius,
Multumesc foarte mult pentru raspuns si sugestiile valoroase!
Aveti cumva vreun link cu acest program de citire a Bibliei?
„Dumnezeu este Acelaşi, ieri, azi şi în veci.” – AMIN! ALELULIA! Nu pun la indoiala acest lucru, numai lipsa mea de perspicacitate si intelepciune ma fac sa nu am un tablou clar si corect.
Cat despre partea de „etica biblica” imi puteti recomanda si aici o carte / curs?
Am auzit despre http://www.biblicaltraining.org/ ca ar fi o scoala online excelenta pentru studiul teologiei, stiti ceva despre ea?
Multe multumiri si pace va doresc!
Nu am link, dar este simplu.
Mergi la rînd, cîte patru capitole pe zi. Nu poate fi ceva mai simplu.
nu ştiu nimic despre acel link, dar nu prea sînt încîntat de iniţiativele astea de studiu biblic on line. Sînt pierdere de timp. Absolut curată.
Draga SDM, cred că am mai discutat asta, dacă nu în postări, sigur în comentarii.
La un moemnt dat precizam de ce am luat să studiem cu biserica cartea Geneza într-un an, apoi cartea Isaia în alt an, apoi Psalmii, proverbele etc.
Nu, este mai complexă problema, nu este doar ignoranţa şi comoditatea, este clash-ul cultural, ciocnirea dintre acea cultură şi cultura noastră şi mai ales imaginea care completează un portret al lui Dumnezeu neconvenabil.
Este mai convenabil să strigăm pe la toate colţurile smiorcăiţi, Smile, Jesus Loves You, decît să privim holistic portretul unui Dumnezeu de trei ori Sfînt, care este Dragoste, dar şi Dreptate şi Sfinţenie.
Ia de aici nişte lecturi, sînt bune şi epntru Construirea
Cred ca accentul pe o teologie biblica integrala ar fi de ajutor. Sa intelegi pasajul citit nu doar in contextul literar restrans, ci sa vezi cum se potriveste in “Israel’s story”. Biblia nu-i carte de bucate, o ciorba aici, o chifteluta acolo.
Exact. Asta ne lipseşte, perspectiva holistică. Este motivul pentru care în anul II de facultate, deşi făceam greaca şi latina, m-am înscris la ebraică pentru cursurile de acolo.
Pingback: Creştinii şi iudeii | Marius Cruceru