Vă puteţi imagina o lumea a bărbaţilor fără cravată? Fără multitudinea de dungi şi culori, picăţele şi pătrăţele, carouri şi imprimeuri. Cravate cu desene, cu steaguri, tematice, presidenţiale cu dungi în diagonale, din mătase, din cîrpă, de înnodat, cu elastic, cu noduri mari şi noduri mici, în trei, în patru, chiar în şapte îndoituri, late şi înguste, lungi şi scurte, ţipătoare şi discrete, cu insemne de club, de armă, militare şi civile…
...............................................
Inutil accesoriu bărbătesc, leneş şerpuitor pe burţile greu de ascuns, “gîtlegău” atîrnător prin mîncare, este singura pată de culoare ca pana la papagal în cenuşiul-negriul-alburiul costumelor noastre, între pantofii cremuiţi şi chelia lăcuită. Folos? Cît globurile pe pomul de Crăciun sau cît rama la fotografie? Cît ghiveciul pentru floare sau cît coperta pentru carte? Dacă orice accesoriu ar avea vreo funcţie, care ar fi funcţia practică a cravatei? Acoperitoare pentru nasturii de la cămăşi? Intermezzo între părţile sacoului? Platformă vişinie pentru acul de cravată din aur? Mijloc de încriptare a unui mesaj către comunitate? Cîte una sau toate la un loc.
De la ososul zurbagiu cochet pînă la patronul hipertensiv şi supraponderal toţi ne încrăvăţim! De ce?
...............................................
Vă puteţi imagina starea “fără cravată”, starea de priveghere-preaveghere la orice amănunt, de suspiciune faţă de orice-i “moft”, privirea ascuţit-acră faţă de tot ce-i inutil şi despre care nu ştii de unde vine? E starea bunicilor noştri “fără cravată”.
...............................................
Ei măcar ştiau, aşa naiv cum îşi explicau ei… ei ştiau de ce NU, noi, generaţie gîtuită şi cu glasul stins în faţa oamenilor cumsecade, nu ştim de ce DA, aşa cum nu ştim de ce facem brad, cozonaci de paşti, ouă roşii, de ce tăiem porc la sărbătoare de prunc, aşa cum ştim de ce tăiem miel la moarte de Dumnezeu.
...............................................
Starea “fără cravată” nu este o stare de relaxare, aşa cum au venit politicenii noştri la primele negocieri, este stare de trezie, stare de strajă, aşa cum repeta Marcu Nichifor (tot fără cravată) “să fim cu maaare bagare de samă!!!”-
...............................................
Starea de "fără cravată" este starea în care lăsăm starea socială la o parte, "doftoricirile", funcţiile, lozincile, formulele, prefixele şi cărţile de vizită.
...............................................
Suspiciunea, fariseismul, legalismul şi circumspecţia inutilă sînt învecinate cu acestă stare. Sigur! Dar nu aşa este tot creştinismul? Nu imediat ne bate pe umăr păcatul din dreapta? Binefacerea care devine diabolic act.
...............................................
Poate că ne-ar trebui o generaţie descrăvăţită, o generaţie care să refuze a purta ornamentul în favoarea unei declaraţii vestimentare, cu “moft” profetic, că este în starea de nelinişte care precede răspunsul la întrebarea DE CE?
...............................................
https://mariuscruceru.ro/2009/01/05/fara-cravata/
Marius Cruceru 
„Draga de alba ca zapada”…ce de multe ori ne-a facut sa speram ca viata poate fi asa de…”naiva” 🙂
Nu stiu cati copii mai apreciaza astazi „acest desen animat pur”,asa cum s-a exprimat domnul Marius.
Frumos si drag noua.
eu zic să încercaţi. Puneţi şi copiii de azi în faţa unui asemnea desen, să vedeţi ce spun.
Uitasem scena asta:)! Multumesc de aducerea aminte! Sunt intr-adevar frumoase desenele vechi. Nepotul meu (5 ani) apreciaza desenele cu Mickey Mouse, Tom si Jerry, Alba ca Yapada, dar se uita cu placere si la CArs.
Si intre productiile noi se gasesc cateva bijuterii: Wall E, Cars sau „Cum mi-am dresat dragonul”, desi in ultimul apar cateva cinisme, dar foarte soft fata de altele. Mi-e teama sa ma uit la noul Happy Feet, amintindu-mi cate blasfemii mascate dragut au fost in primul.
Baitatul meu de 10 ani se uita la Tom & Jerry, Woody, Chip & Dale, si alte desene vechi care ne-au bucurat pe vremea cand noi eram copii. Nu il lasam sa se uite la desenele de azi decat daca invata ceva constructiv din ele. De obicei ne uitam si noi ca sa filtram ceea ce el vrea sa urmareasca, si daca nu este ceva potrivit, nu-l mai lasam. Daca ii place vreun desen contemporan dar care nu este bun pentru el, ii explicam motivul interzicerii lui si incercam sa il punem in comparatie cu vreo lectie biblica.
Tom şi Jerry? Plin de violenţă. Cînd eşti copil Tom pare un ticălos şi Jerry un înger. Acum îmi dau seama că de fapt ticălosul este Jerry. Un prăpădit!
Asa e, dar cum am spus, incercam sa avem un dialog cu el in timp ce se uita la anumite desene si sa extragem de acolo o lectie de viata. Sunt selective desenele ce i le permitem.
Bine faceti, mai bine cumparati cd-uri şi le puneţi la calculator.
Marius, si eu sunt mare amator de desene animate vechi (Bambi, Alba ca Zapada, Tom si Jerry, Pinocchio…). Sunt fascinat de densitatea si fluenta desfasurarii evenimentelor/ ideilor, de bunul gust si rafinament, de CREATIVITATE si grija pentru detaliu si nu in ultimul rand mesajele pozitive (nu intra in conflict cu Biblia, din contra). Muzica, superba: sub aspectul raportului muzica-text-orchestratie (instrumente folosite)-voci-imagine-imaginatie, in cele mai mici detalii. Aceste animatii ma fac sa cred ca pot fi mai bun!
P.S. Multumesc (in numele echipei organizatoare) pentru prezenta si contributia ta benefica la tabara de muzica de la Salimbar. Cu mare intarziere, dar un si mai mare MULTUMIM. Fii binecuvantat.
draga REmus,
mulţumesc pentru mulumiri!
Mă bucur şi de comentariul tău de profesionist!