„Sensul vieţii – viaţa şi opera lui Viktor Frankl” de Silvian Guranda

Publicat pe 26 noiembrie 2011 de Marius David

Silvian Guranda a scris în mijlocul suferiţelor lui o monografie despre suferinţă, o prezentare a vieţii şi operei lui Viktor Frankl, iniţiatorul logoterapiei. 

„Daţi-mi voie să explic de ce am ales termenul de «logoterapie» ca nume pentru teoria mea. Logos este un cuvânt grecesc care înseamnă «sens». Logoterapia sau, aşa cum a fost numită de unii autori, «Cea de a treia şcoală vieneză de psihoterapie» se concentrează asupra sensului existenţei umane, şi pe căutarea acestui sens de către om.

Conform logoterapiei, această strădanie a omului de a găsi sensul în viaţa sa este forţa motivatoare primă în om. De aceea vorbesc eu despre voinţa de sens, în contrast cu principiul plăcerii (sau, cum l-am mai putea numi, voinţa de plăcere) pe care psihanaliza freudiană se centrează, şi, totodată, în opoziţie faţă de voinţa de putere pe care se centrează psihologia adleriană (care foloseşte termenul de «luptă pentru superioritate»).” – Viktor E. Frankl, (Man’s search for meaning, pp. 119-120.)
Cartea a fost tradusă şi în limba română Omul în căutarea sensului vieţii, Ed. Meteor Press, 2009)

Fragmente din carte, precum şi formularul de comandă se găsesc AICI

Soţia mea, Natalia, mi-a citit în cîteva dimineţi la rînd din această carte pe care a devorat-o. Povestea şi filozofia lui Viktor Frankl sînt absolut fascinante.

Se ridică următoarea întrebare: poate fi depăşită suferinţa cu decenţă şi în afara creştinismului?

Avatarul lui Necunoscut

About Marius David

soțul Nataliei, tată și proaspăt bunic
Acest articol a fost publicat în Cărţi de citit. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

18 Responses to „Sensul vieţii – viaţa şi opera lui Viktor Frankl” de Silvian Guranda

  1. Avatarul lui 2nan 2nan spune:
    26 noiembrie 2011 la 9:14 am

    Cartea Sensul vieţii – viaţa şi opera lui Viktor Frankl poate fi lecturată parţial aici.

    Mai multe detalii despre viaţa şi opera psihiatrului vienez supranumit şi „Profetul sensului vieţii” pe pagina lui Viktor Frankl de pe Wikipedia românească unde se găsesc o serie de legături către materiale documentare de mare valoare, din care menţionez:
    filmul documentar Frankl’s Choice, realizat de Ruth Yorkin Drazen, şi narat de actorul Richard Dreyfuss, şi care poate fi vizionat pe site-ul Societăţii americane de cancer ASCO
    filmul documentar The Power of Vision despre valoarea pentru supravieţuire pe care o are nevoia de sens, pe care Viktor Frankl o înfăţişează ca forţă motrice primă în fiinţa umană, realizat de Global Dialogue Center)

    În limba română au apărut 3 cărţi de referinţă:
    Omul în căutarea sensului vieţii, Viktor E. Frankl, Editura Meteor Press, 2009, Bucureşti (traducător Silvian Guranda) – cartea poate fi comandată aici
    Teoria şi terapia nevrozelor, Viktor E. Frankl, Editura Trei, 2009, Bucureşti – cartea poate fi comandată aici
    Sensul vieţii – viaţa şi opera lui Viktor Frankl, Silvian Guranda, Editura Risoprint, 2009, Cluj – cartea poate fi comandată aici

    Răspunde
  2. Avatarul lui Pomisor Pomisor spune:
    26 noiembrie 2011 la 12:08 pm

    „Se ridică următoarea întrebare: poate fi depăşită suferinţa cu decenţă şi în afara creştinismului?”

    Realitatea arata ca da… Hindusii, budistii si alti au o viziune si un mod de a interpreta, prin care depasesc cat de cat propria suferinta.

    Totusi cred ca doar in crestinism exista posibilitatea ca suferinta sa fie transformata in lucruri valoroase. Sunt lucruri foarte valoroase care nu pot fi castigate in alte conditi…

    Răspunde
  3. Avatarul lui ucenicul lui Hristos ucenicul lui Hristos spune:
    26 noiembrie 2011 la 1:48 pm

    Sunt lucruri foarte valoroase care nu pot fi castigate in alte conditi…
    Care sunt acelea?

    Răspunde
    • Avatarul lui 2nan 2nan spune:
      26 noiembrie 2011 la 2:28 pm

      Multe…

      De pildă, să ajungi să înduri suferinţa cu demnitate şi curaj .

      Sau să ajungi să poţi să îi rămâi credincios lui DUMNEZEU în ciuda faptului că nu înţelegi de ce a permis o astfel de suferinţă cumplită peste tine şi nu te izbăveşte de ea, măcar că ai făcut tot ce ţine de tine şi nu există un motiv care să îl împiedice să îţi asculte rugăciunile.

      Şi aşa mai departe.
      E mai bine să le descoperi singur.
      Şi să nu uităm că una este să auzi despre aceste lucruri valoroase de la alţii, şi cu totul altceva este să le trăieşti pe pielea ta, în astfel de condiţii limită.

      Răspunde
    • Avatarul lui Marius David Marius David spune:
      1 decembrie 2011 la 3:06 pm

      şi eu sînt curios să aflu răspunsul la această întrebare

      Răspunde
      • Avatarul lui Pomisor Pomisor spune:
        1 decembrie 2011 la 4:34 pm

        Un exemplu: pentru a putea realiza anumite lucruri mai deosebite este nevoie de o concentrare nervoasa extrem de ridicata pe anumite circuite care se pot forja numai in momentele de traire extrema, in special in cazuri de necesitate maxima…

        Răspunde
  4. Avatarul lui marinelblaj marinelblaj spune:
    26 noiembrie 2011 la 2:57 pm

    Ai perfectă dreptate, 2nan! Foarte mare dreptate. În miezul unei bătălii „pe viaţă şi pe moarte” cu boala fiului meu am descoperit MINUNĂŢIA DEPENDENŢEI TOTALE DE DUMNEZEU în toată plinătatea ei. Şi asta e ceva ce nu se mai poate pierde sau uita!

    Răspunde
    • Avatarul lui Edgar Edgar spune:
      28 noiembrie 2011 la 12:37 pm

      Amin! Privind in urma la suferintele (nu de natura fizica) prin care Dumnezeu m-a trecut si inca ma trece, pot spune cu tarie ca m-au smerit si au dat un suflu nou dedicarii fata de Creator.

      Răspunde
  5. Avatarul lui Crini Rad Crini Rad spune:
    29 noiembrie 2011 la 8:06 am

    Interesant!

    Ioan 1:1
    „la inceput era „Sensul”,
    si „Sensul” era cu Dumnezeul,
    si „Sensul” era Dumnezeu!”

    SDG!

    Răspunde
    • Avatarul lui 2nan 2nan spune:
      29 noiembrie 2011 la 9:50 am

      Ei, nu putem lua lucrurile chiar aşa, simplist.

      Reducţionismul nu a făcut niciodată, nimănui, vreun serviciu.

      Dimpotrivă.

      Logos mai înseamnă, de pildă, şi raţiune – v. aici în dicţionarul Greek Bible (v. şi logosul suprem şi logoi-i din lucrurile cosmosului, în filosofia platoniciană).

      Daca în teologie, când avem de a face cu textul Sscripturii, ar fi să ne permitem joaca de a face operaţii de genul „x=a, dar a=3, de unde rezulta x=3” (ceea ce din păcate se cam şi întâmplă în tiparul gândirii elenistice), începutul prologului lui Ioan ar suna cam aşa:

      „La început a fost raţiunea şi raţiunea era cu dumnezeu şi raţiunea era dumnezeu”

      Cred ca nu are rost sa mai descriu la ce năstruşnicii ar duce asta!

      Cum fiecare din noi avem raţiune, ar înseamna că eram şi noi „acolo”, adică „la început”, şi că suntem „bucăţele din Dumnezeu” (de pildă în iudaismul mistic apare ideea aceasta de „scânteie divină”, scopul final al creaţiei fiind de a „aduna laolată toate aceste scântei divine, bucăţele din sufletul lui Adam Kadmon, omul primordial, care s-a „spart” în miliarde de suflete-surori; adică de a-l întregi pe Dumnezeu etc.)

      Încă un exemplu: să ne amintim de Albert Einstein care, întrebat de un rabin dacă crede în Dumnezeu, a răspuns „cred în Dumnezeul lui Spinoza” (e de menţionat ca Baruch Spinoza a si fost excomunicat, blamat si izolat, sub acuzaţiile fie de panteism, fie de ateism).

      „Nu cred într-un Dumnezeu căruia îi pasă de creaturile Lui, şi cu atât mai puţin cred într-un Dumnezeu care să răsplătească sau să pedepsească creaturile Lui pentru binele sau răul făcut. Cred într-un Dumnezeu care este Inteligenţa [raţiunea – ca mai sus] universului şi care creează şi distruge neîncetat, fără niciun alt scop” (Albert Einstein – Cum văd eu lumea, Ed. Humanitas)

      Îţi sună a Dumnezeul Bibliei? Sau a „Dumnezeul părinţilor” lui Einstein, „Avraham, Yitzhak şi Yaakov”?
      Deci… atenţie!

      p.s. hai, încă un exemplu, că merită: o soră scumpă de credinţă, trecută de 70 de ani, intelectuală, cu o purtare de altfel cât se poate de morală, are o teorie a ei: „la început a fost Informaţia, şi Informaţia era cu Dumnezeu şi Informaţia era Dumnezeu”; să o credem şi să ne întoarcem la teoria info-materiei veşnice, inteligente şi nemuritoare?

      Răspunde
      • Avatarul lui Crini Rad Crini Rad spune:
        30 noiembrie 2011 la 8:45 am

        Ioan 1:1 Spune mai mult decit „La inceput era Cuvintul.” Cuvintul „Logos” are multe implicatii atit filosofice cit si linguistice.
        Ioan cunostea filozofia greaca si implicatiile filozofice ale cuvintului „logos”; noi il simplificam, si spunem simplu „Cuvintul”. Atit Ioan cit si audienta lui cred ca erau constient de mutiplele segnificatii ale acestui cuvint arhicunoscut (si „arhineinteles”).
        Crini

        Răspunde
        • Avatarul lui 2nan 2nan spune:
          30 noiembrie 2011 la 6:58 pm

          1. Acum, dacă ai putea să aduci măcar un singur argument – biblic sau extrabiblic, dar din epoca respectivă, adică apostolică – cum că „Ioan cunoştea filozofia greacă şi implicaţiile filosofice ale cuvântului ‘logos'”, ţi-aş rămâne foarte recunoscător.

          2. De asemenea, dacă ai duce fraza până la capăt, ca să înţelegem pe deplin ce ai dorit să comunici cu această ipoteză deocamdată nedovedită, conform căreia un iudeu monoteist – la origine pescar – „ar fi cunoscut filozofia greacă şi implicaţiile filosifice ale termenului ‘logos'”: şi, dacă ar fi fost aşa, care este ideea pe care doreşti să o lansezi? Ce legătură vezi în Evanghelia lui Ioan cu filozofia greacă?

          p.s. dacă nu poţi furniza dovezi pentru punctul 1, este evident că punctul 2 rămâne în afara discuţiei.

          Răspunde
  6. Avatarul lui Pomisor Pomisor spune:
    29 noiembrie 2011 la 10:22 am

    Domnul Silviu, ca oamenii sa simta nevoia a ceva trebuie mai intai sa observe ca le lipseste… Ori pentru destul de multi cautarea unui sens al vietii nu prea fost suficient de motivatoare incat sa ii determine sa il caute. Gandirea cu propriul cap este dureroasa, necofortabila, implica asumarea de riscuri, asa ca multumirea cu reducerea vietii la o vegetare viscerala este mult mai aproape, desi mortala pe termen mai lung…

    Cand am citit prima data postarea aceasta (recunosc ca nu am citit si link-urile) m-am gandit la mine. Eu am gasit sens in viata cu mult timp in urma in … iubire, vazuta ca sentiment pur. Si aceasta pentru ca iubirea este natura lui Dumnezeu. Si El traieste prin Sine tocmai datorita faptului ca natura Lui este iubirea. Viata unui om are sens doar daca este o viata de iubire…

    La final pun 2 melodi care exprima in textul lor destul de bine si realist aceasta idee. De fapt 1 Corinteni 13.

    http://www.youtube.com/watch?v=tjNY3rNKZLc

    „Chiar daca as profetii, si as sti chiar misterele toate,
    Chiar de-as avea o credinta incat sa mut muntii in mare,
    Fara dragoste nu sunt nimic….”

    Si:

    Răspunde
    • Avatarul lui 2nan 2nan spune:
      29 noiembrie 2011 la 10:34 am

      Ai perfectă dreptate, Pomişor.

      Şi, într-adevăr, ai găsit cel mai sublim sens pe care îl poate atinge omul – în iubire.

      Cum frumos descrie şi Frankl în cartea sa, Man’s search for meaning:

      Suntem liberi să găsim un sens (1) în ceea ce facem, (2) în ceea ce experimentăm (binele, adevărul, frumosul

      din natură sau cultură) ori în iubirea noastră pentru o altă persoană, şi (3) cel puţin în atitudinea pe care o luăm

      faţă de o situaţie în care ne confruntăm cu o suferinţă inevitabilă.

      Şi aici, un extras grăitor despre subiectul în discuţie, din cartea mea:

      Frankl nu este omul care să vorbească despre dragoste ex catedra, ca un savant moralist scorţos şi lipsit de

      seva vie a experienţei personale. El o face ca unul care a simţit şi înţeles din plin valoarea iubirii. În anii

      grei, de lagăr, dimpreună cu „nenumăratele ocazii norocoase sau miracole – indiferent cum ar vrea cineva să le

      numească” – ceea ce l-a ajutat să supravieţuiască condiţiilor deosebit de aspre şi presiunii psihologice continui, a

      fost şi iubirea pentru soţia sa, Tilly. Atunci şi acolo, „reală sau nu… înfăţişarea ei, mai luminoasă decât

      soarele, era prezentă” în sufletul său. „O auzeam răspunzându-mi, îi priveam surâsul şi privirea plină de

      încurajare.” În acele condiţii extreme Frankl a realizat şi trăit cu toate fibrele fiinţei sale forţa adevărului

      cântat şi preamărit de atâţia poeţi şi gânditori: „dragostea este cel mai înalt, supremul ţel la care omul poate să

      aspire”. Abia în astfel de momente extreme putem pricepe înţelesul acelei mari taine pe care omenirea o poartă cu

      sine de-al lungul dramei sale istorice: „salvarea omului este prin iubire şi în iubire”

      P.S. Ştii că am vrut să îţi fac cadou cartea cu câteva luni în urmă, dar nu mi-ai mai trimis adresa…
      Oferta rămâne valabilă. Scrie-mi pe privat sau aici.

      Răspunde
  7. Avatarul lui Tabita Tabita spune:
    27 februarie 2017 la 10:54 am

    Buna,
    As dori sa cumpar cartea „SENSUL VIETII – viata si opera lui Viktor Frankl”. Am incercat sa fac comanda pe http://www.viktor-frankl.ro/contact.php insa fara succes.
    Ma puteti ajuta in vreun fel?

    Multumesc mult,
    Tabita

    Răspunde

Răspunde-i lui Edgar Anulează răspunsul

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.