Aseară mi s-a întîmplat ceva extraordinar. Am mers-alergat cam o oră în noapte, în frig, vreo 5 km împreună cu fiul meu. Febră musculară, paralizia temporară a muşchilor faciali. Am luat-o la pas prin Oradea îngheţată şi am discutat tremurînd şi gîfîind de oboseală şi frig.
Mi-a părut rău a nu ştiu cîta oară că am ratat homeschoolingul. Ne-am luminat prea tîrziu. Mila lui Dumnezeu pentru acest înlocuitor firav de normalitate, şcolile confesionale, unde fiii noştri mai pot găsi profesori care n-au nevoie de dicţionar cînd pronunţăm cuvinte precum „vocaţie”, „ucenicie”, „dăruire”.
Tot în seara aceasta am descoperit acest articol.
Meet Ashlynn Conner, a 10-year-old girl from east central Illinois who took her own life after intense bullying at school. After enduring years of teasing and being called a slut, fat, and ugly, among other insults, Conner asked her mother to be home-schooled. Her mother denied her request and the very next day Conner’s sister found her hanging in her closet by a scarf.
Aseară mi-am dat seama cît de departe sîntem de lumea acestor pasaje din labirintul numit adolescenţă. Cît de uşor riscăm cea mai fragilă perioadă din viaţa foştilor noştri copii.
Acei copii au murit pentru totdeauna şi nu se vor mai întoarce decît în chipul nepoţilor. Dar se nasc alte fiinţe, adulţi dintr-o dată în trupuri firave încă de copii.
Fiii şi fiicele noastre ne vorbesc deja ca adulţii, de la egal la egal şi pe bună dreptate. Frămîntările lor sînt majore, gîndurile le sînt deja mari. Acum au cea mai mare nevoie de adulţi în viaţa lor, nu de alte nebunii înrudite cu nebunia pe care tocmai vor să o dezbrace.
Sensibilitatea sufletească a copiilor noştri este asemenea simţului acustic al unui delfin, care este expus din păcate sunetului infernal al sirenelor de război.
Batjocura este cianură spirituală pentru un astfel de suflet.
Aşa de uşor putem să strivim o floare care acum se desface, aşa de uşor putem să o omorîm silind-o să se deschidă…
Marius Cruceru 
Frate Marius.Asta e problema cu scoala publica.Primeste pe toata lumea.De aceea sustin si eu scolile confesionale in care un copil cuminte este in siguranta.
Un lucru e sigur.Cine vrea sa faca o scoala privata in Romania,va castiga o gramada de bani.
Dar ce parere aveti despre cazurile de bullying la grupele de copii de la scoala Duminicala?
Este safe ca sa primim copiii problema ai fratilor?
Ce parere aveti despre filmul „Lean on me” si metodele sugerate ?
Foarte bune intrebarile ridicate!
M-am confruntat de-a lungul anilor cu multi copii problema. Unii asa au ramas si peste ani altii s-au schimbat.
Ramane realitatea ca dezastrele din familii se pot rasfrange si asupra celor din jur. Compatimesc pe acei copii si mediul in care traiesc si cred ca trebuie gasite solutii de a-i ajuta (si nu a-i indeparta) dar pentru aceasta e nevoie de SACRIFICII (timp, energie, rugaciuni)
Pai atunci cel mai bine ar fi ca dezastrele sa se limiteze la familii nu sa se raspandeasca mai departe.Fiecare sa-si curete propria mizerie.
nu pot sa cred ca ai spus ce ai spus-probabil ti-a iesit gresit.(sper)
Ba nu mi-a iesit gresit.Socialismul,fie el bisericesc,nu e bun.Numai la lene si ineficienta duce.Fiecare om sa lucreze in dreptul lui,nu sa astepte ca altul sa-i faca curat in ograda.
Fiecare copil are un parinte care e obligat conform scripturii sa-l educe pe acesta din urma.
Hai ca-ti spun o poveste.
In english of course:
An economics professor at Texas Tech said he had never failed a single
student, but had once failed an entire class.
The class (students) insisted that socialism worked since no one would be
poor and no one would be rich, a great equalizer. The professor then said,
„OK, we will have an experiment in this class on socialism.”
„All grades will be averaged and everyone will receive the same grade so
no one will fail and no one will receive an A.”
After the first test the grades were averaged and everyone got a B. The
students who had studied hard were upset while the students who had
studied very little were happy.
But, as the second test rolled around, the students who had studied little
studied even less and the ones who had studied hard decided that since
they couldn’t make an A, they also studied less. The second Test average
was a D.
No one was happy. When the 3rd test rolled around the average grade was an
F.
The scores never increased as bickering, blame, name calling, all resulted
in hard feelings and no one would study for anyone else.
To their great surprise all failed. The professor told them that socialism
would ultimately fail because the harder people try to succeed the greater
their reward (capitalism) but when a government takes all the reward
away (socialism) no one will try or succeed.
Revenind la oile noastre.Daca mergem pe egalitate si pe incluziunea copiilor problema,atunci mai devreme sau mai tarziu o sa ajungem la dezastru cu toti copiii.
Scoli private exista. Poate nu in toate zonele tarii, dar exista.
Si de ce trebuie sa fie confesionale? Ce anume din cultura generala castiga un copil caruia i se serversc dogme?
Scolile confesionale tind sa abuzeze de programa si sa nu o respecte, asa cum multe scoli publice sau private din US predau creationismul ca pe un fapt real.
Eu sunt impotriva scolilor confesionale nu pentru ca nu as intelege dorinta de izolare cultista (desi o pot critica) ci pentru ca acei copii sunt dezinformati daca scoala nu respecta curicula nationala.
Acum as vrea sa spun ca e buna curicula, dar deh…
DEA.Tocmai asta e spielul cu spargerea monopolului la educatie.Nu avem decat o singura curicula.Daca ar fi mai multe am avea de unde alege si am putea compara care e cea mai buna.
bun revenit, DEA,
deci … e buna programa şcolară sau nu?
Pai e buna. Dar daca ideea este sa se ajunga la sistemul american in care parintii decid in comitet ce invata copii atunci acel sistem este abuzat si rasabuzat.
Prefer sa las niste specialisti, chiar si gomosi si poate nepriceputi in a alege totul corect sa se chinuie ei o data pe an.
Nu de alta dar dupa capul unor parinti o sa studieze copii astrologie si pitiponcarie ca doar atat astrologii cat si pitipoancele apar des la TV si doar stim ca aparitia la TV este culmea succesului.
Culmea succesului, Dea, este să fie lumea mulţumită de tine în timp ce tu rămâi încă nemulţumit de cât ai realizat… ceea ce nu e cazul deloc cu… piţipoancele.
Nu te supăra, dar chiar nu văd de ce ar fi un sistem „abuzat si rasabuzat” dacă decid eu ca părinte ce să înveţe copilul meu şi n-ar fi dacă decid „specialiştii” (în ce?). Nu de alta, dar se vede de la o poştă, după cum arată educaţia şi cultura generaţiilor care vin, cât de „specialişti” sunt unii. A, că sunt şi părinţi care decid în funcţie de nivelul lor de educaţie prin… telenovele şi… „tocşouri”, asta e responsabilitatea lor, pe care şi-o asumă în mod personal…
Nu mai este cazul meu, copiii mei sunt mari, dar ştiu că am intervenit în deciziile privind studiile lor şi îmi pare rău doar că nu am făcut mai mult…
Cât de trist că se întâmplă asemenea lucruri la vârste tot mai fragede! Ashlynn e, la vârsta ei, o victimă. A neglijenţei societăţii „imediate” (familia, prietenii, colegii…) Şi mă gândeam că pentru cazuri din acestea, codul penal ar trebui să includă nu doar omorul prin imprudenţă, ci şi omorul prin… indolenţă!
Dacă nu ne aplecăm sufletul spre copiii noştri din dragoste, cu responsabilitatea pe care trebuie să o includă dragostea, ajungem să ne plecăm capul de ruşine. Sau de durere…
Copiii nu vor fi scutiti de batjocura niciodata. Daca reusim sa ii ocrotim in timpul scolii, ma tem ca nu vom reusi aceeasi performanta in anii in care vor intra in campul muncii.
Scolile confesionale nu asigura protectia fata de batjocuri. In cel mai bun caz sunt mai putine, dar nu pot fi eradicate.
Scolile private sufera de aceeasi meteahna.
Problema e suficient de simpla: sunt toti oameni.
Nu am copii, dar ma pregatesc, cel putin imi fac un plan cu strategii (care se vor schimba in continuu), iar din ce am vazut la altii cred ca singura solutie este ca parintele sa vorbeasca cu copilul sau, sa lase „urgentele” si sa se concentreze pe copil. Nu cred ca e nevoie de homeschooling pentru asta. A nu-ti pregati copilul pentru a infrunta orice fel de problema… e o problema. Unii sunt mai sensibili decat altii, si reactioneaza diferit in functie de probleme. Daca nu ii intereseaza de batjocuri, pot claca la locul de munca. Cine stie… parintele ar trebui sa stie.
Daca-i angajam in intreprinderile noastre atunci putem sa-i scutim de batjocura si la maturitate.
Nu subestimati scolile confesionale.Sunt de 100 ori mai bune decat cele publice.
Cat despre scolile private…aici e vorba de bani….ori daca omul e dispus sa cheltuie o gramada de bani atunci scoala privata(care functioneaza dupa regulile pietei) va satisface aceasta nevoie si nu va permite derbedeilor sa se manifeste.Daca eu dau 2000ron/luna si vreau sa nu existe derbedei,iti spun sigur ca nu vor exista derbedei.
Cat despre homeschool ,se pare ca doar homeschool si scoala privata au succes in SUA.Asa ca…
Eu am crescut si in scoli de stat si in scoli confesionale. Cele din urma sunt mult mai sigure, dar nu complet sigure. Evident ca diferentele sunt majore.
Cat despre scoli private, nu ma pot pronunta, dar nu imi vine sa cred ca cei de acolo, fara un fundament moral sanatos, ar fi capabili sa nu isi abuzeze colegii, intr-un fel sau altul.
Scolile private si homeschooling-ul din State… tari diferite, contexte culturale diferite, tot oameni in ambele tari.
La scolile private,banul decide.Scolile private au camere de luat vederi in clase,pe holuri,in curte.Asa ca derbedeii pot fi usor monitorizati si expulzati.Nu uitati ca scolile private,garanteaza un envirroment anti bully.Costurile sunt de cel putin 25000 ron/an.La banii astia primesti siguranta.
Nu este bine ca sa existe monopol pe educatie.Sa fie permise toate sitemele(public,confesional,privat,homeschool) si sa decida parintele ce si cum sa aleaga.
Si eu sunt de acord cu ideea de a avea optiuni pentru educatie.
Depinde foarte mult de zona in care traisti.Sunt cartiere unde sunt scoli foarte bune aici. Parinti sunt responsabili intotdeauna de copiii lor.Ei trebuie sa fie primii care sa le cunoasca”, „caracterul, apoi sa se axeze unde ar putea sa invete.Sunt optiuni peste optiuni.Cea mai buna optiune ar fii in ordinea homeschooling daca parintii sunt capabili (necesita ani de facultate) , scolile confesionale,scoli private, scoli publice.Din pacate cea mai accesibila e ultima varianta.
Ca parinte incerc sa nu smulg neghina inca. Puteam sa-mi dau copilul la scoala confesionala, dar am socotit ca e mai bine sa vada lumea asa cum este. Si fiica mea de multe ori este luata in ras pentru credinta ei. Cand vine acasa raspunsul meu este ca a suferi pentru Domnul este bine. Dar ea a invatat sa nu raspunda in acelasi fel. Rezultatele ei la scoala, iertarea si dragosteai, la acest nivel, trebuie sa fie raspunsul la astfel de atitudini din partea colegilor. Ca parinti, ei trebuie sa vada in noi raspunsuri pentru fiecare zi.
Da…. dar daca se intampla ceva neplacut cine e responsabil?
Daca copilul tau se sinucide esti dispus sa platesti?
Sunt dispus sa recunosc ca am gresit, ca am esuat, sa platesc tributul. Dar ca si copil al lui Dumnezeu cer paine pentru mine si ai mei. Uneori e mai tare, chiar mucegaita. Alteori e mana cereasca. Dar a o manca … e nevoie de curaj. Mi-am invata copii sa indrazneasca,de mici. Fetita de la doi ani spunea mereu: „Tati, invata-ma”. Si uite asa au primit curaj. Un lucru important pe care am invatat-o a fost sa nu se uite la fata omului si la cum este imbracat. A trecut cu brio testul.
Un film bun și serios ce prezintă problema „bulling-ului” în școlile din America este „Bang, bang, you re dead”. Nu vă speriați de titlu, este unul dintre cele mai bune filme pe care le-am văzut.
Un film mai bun ca cel mentionat de tine e Lean On Me.Daca toti directorii de scoala ar fi ca Joe Clark nu ar mai exista bulling.
Baiatul meu este la o scoala publica, intr-un program avansat. Este in clasele primare si pana acum suntem multumiti de felul cum decurge acest program. Seamana intr-un fel cu scoala pe care am facut-o noi in Romania inainte de 1989, cand in scolile publice se invata, se respectau profesorii si copiii intre ei, etc. Saptamanal profesorul trimite parintilor un newsletter in care ne informeaza ce urmeaza sa se intimple in saptamana urmatoare, precum si o nota despre comportamentul copilului in saptamana care a trecut (inclusiv despre temele ce le-a avut), si cere ca noi, parintii, sa semnam acea nota. Cu alte cuvinte, profesorul vrea sa ne implice cat se poate de mult in activitatea scolara a copilului si sa ne tina la curent cu ceea ce el face.
Cred ca intr-un fel depinde si de nivelul academic al scolii si al profesorilor: daca scoala este interesata de pregatirea academica a copiilor printr-un curiculum potrivit si prin activitati scolare potrivite (inclusiv cercuri sau cluburi educationale), copiii nu ar mai avea atata timp pentru lucruri urate. De asemenea activitatile extrascolare ar putea sa tina copiii ocupati cu ceva bun (diverse lectii: muzica, sport etc; activitati la biserica). Parintii trebuie sa fie primii in formarea caracterului copilului, in pregatirea lui pentru viata, nu scoala, indiferent cat de buna este ea, si indiferent ca este homeschool sau alta forma, si nici biserica.
un articol asupra caruia trebuie sa reflectam.