Zilele acestea am trecut prin nişte întîmplări la graniţele de sus şi de jos ale disperării.
Am căutat să îmi liniştesc sufletul înaintea Domnului prin Scripturi.
Astăzi dimineaţă, ca un răspuns discret, ca îndemn din partea Lui, mi-a venit această bucată muzicală. Dumnezeu vorbeşte cînd într-un fel, cînd în altul. În Domnul am nădăjduit!
Iată AICI cîteva detalii.
Psalmul 31
(Către mai marele cîntăreţilor. Un psalm al lui David.) Doamne, în Tine mă încred: să nu fiu dat de ruşine niciodată. Izbăveşte-mă, în dreptatea Ta! (2) Pleacă-Ţi urechea spre mine, grăbeşte de-mi ajută! Fii pentru mine o stîncă ocrotitoare, o cetăţuie unde să-mi găsesc scăparea! (3) Căci Tu eşti Stînca mea, Cetăţuia mea, şi, pentru Numele Tău, mă vei povăţui şi mă vei călăuzi. (4) Scoate-mă din laţul, pe care mi l-au întins vrăjmaşii. Căci Tu eşti Ocrotitorul meu! (5) În mînile Tale îmi încredinţez duhul: Tu mă vei izbăvi, Doamne, Dumnezeule adevărate! (6) Eu urăsc pe ceice se lipesc de idoli deşerţi, şi mă încred în Domnul. (7) Fă-mă să mă veselesc şi să mă bucur de îndurarea Ta, căci vezi ticăloşia mea, ştii neliniştea sufletului meu, (8) şi nu mă vei da în mînile vrăjmaşului, ci îmi vei pune picioarele la loc larg. (9) Ai milă de mine, Doamne, căci sînt în strîmtorare: faţa, sufletul, şi trupul mi s’au topit de întristare; (10) mi se sfîrşeşte viaţa în durere, şi anii în suspinuri. Mi s’au sleit puterile din pricina fărădelegii mele, şi-mi putrezesc oasele! (11) Din pricina protivnicilor mei, am ajuns de ocară, de mare ocară pentru vecinii mei, şi de groază pentru prietenii mei; ceice mă văd pe uliţă, fug de mine. (12) Sînt uitat de inimi ca un mort, am ajuns ca un vas sfărîmat. (13) Aud vorbele rele ale multora, văd spaima care domneşte împrejur, cînd se sfătuiesc ei împreună împotriva mea, şi uneltesc să-mi ia viaţa. (14) Dar eu mă încred în Tine, Doamne, şi zic: „Tu eşti Dumnezeul meu!” (15) Soarta mea este în mîna Ta; scapă-mă de vrăjmaşii şi de prigonitorii mei! (16) Fă să lumineze Faţa Ta peste robul Tău, scapă-mă, prin îndurarea Ta! (17) Doamne, să nu rămîn de ruşine cînd Te chem. Ci să rămînă de ruşine cei răi, şi ei să se pogoare muţi în locuinţa morţilor! (18) Să amuţească buzele mincinoase, cari vorbesc cu îndrăzneală, cu trufie şi dispreţ împotriva celui neprihănit! (19) O, cît de mare este bunătatea Ta, pe care o păstrezi pentru cei ce se tem de Tine, şi pe care o arăţi celor ce se încred în Tine, în faţa fiilor oamenilor! (20) Tu îi ascunzi, la adăpostul Feţei Tale, de cei ce-i prigonesc, îi ocroteşti în cortul Tău de limbile-cari-i clevetesc. (21) Binecuvîntat să fie Domnul, căci Şi-a arătat în chip minunat îndurarea faţă de mine: parc’aş fi fost într’o cetate întărită. (22) În pornirea mea nechibzuită, ziceam: „Sînt izgonit dinaintea Ta!” Dar Tu ai auzit glasul rugăciunilor mele, cînd am strigat spre Tine. (23) Iubiţi dar pe Domnul, toţi cei iubiţi de El. Căci Domnul păzeşte pe cei credincioşi, şi pedepseşte aspru pe cei mîndri. (24) Fiţi tari, şi îmbărbătaţi-vă inima, toţi cei ce nădăjduiţi în Domnul!
Marius Cruceru 
Scria vineri fr. Daniel Branzei: „Omul comunică și „se comunică“. Prima este o îndeletnicire ușoară, fără prea mari riscuri. A doua este o dezbrăcare în public, riscantă până la agonie.”
Frate Marius, cred ca v-ati avantat intr-o zona riscanta, de vulnerabilitate maxima. Va vom trata zilele acestea cu rugaciuni … antidepresive …
Domnul sa va intareasca!
draga George,
nu sînt depresiv, nu ştiu ce este depresia, n-am experimentat niciodată. Disperarea este o expresie a lucidităţii cel mai adesea.
Da, de rugăciune este nevoie,
mulţumesc.
Din proprie experienta va spun, merita tot riscul.Beneficiile „dezbracarii in public ” sunt atit de mari incit sunt de a dreptul dat peste cap cind intilnesc crestini care in numele dreptului la intimitate (de acord ,trebuie sa existe si o intelepciune in a sti cum si cit sa ne dezbracam) , s au izolat si au devenit ca niste arici de care nu te poti apropia. Venit fiind din familie de nepocaiti ,intotdeauna am vazut in primul rínd crestinismul ca pe o mare familie in care nu trebuie sa mai joci teatru ca in lume ca sa nu devii vulnerabil.Multumesc Domnului care mi a facut parte de frati care mi au confirmat asteptarile si care mi au devenit cu adevarat mama,tata , frati si surori.Intre crestini ma simt „acasa” sau ar trebui sa ma simt intotdeauna. Repet ,vai de cei care din teama de a nu fi raniti s au izolat si si traiesc viata singuri.Au pierdut si pierd unul dintre cele mai mari beneficii ale crestinismului si anume pe IMPREUNA.Stau la dipozitia celor interesati ,cu detalii.
oh, dar asta nu este nimic, nu cred că m-am făcut foarte vulnerabil, trădînd faptul că Domnul este Păstorul meu în momente grele.
Da, este nevoie de călăuzire, de sprijin din partea Lui.
Există văi în viaţă în care avem nevoie de bastonul Lui ca să putem trece mai departe spre ieşirea pe care numai El o cunoaşte.
Ce reprezintă pentru dumneavoastră Isus Hristos
Votați în sondajul revistei ACUM http://www.acum.tv/sondaj/
Evident, nu?
Nu cred ca un om depresiv are de unde sti ca e depresiv sau nu. La noi in tare e cam ignorata aceasta boala foarte comuna in ultimii ani la noi in tara. Dumnezeu ne-a lasat sa ne facem de cap.
da, este adevărat ce spuneţi, sînt totuşi înconjurat aproape zilnic de cel puţin doi colegi psihologi. În alte cazuri n-au greşit. Nu ştiu de ce ar greşi în cazul meu. 🙂
Frate Marius, nu intenţionez deloc să fac „o analiză” a situaţiilor în care aţi fost pus şi a atitudinii luate vizavi de acestea. Vă spun doar că mă rog pentru dumneavoastră Celui care ştie mai bine decât oricare dintre noi DE CE, CUM şi CAND. Cred că e cel mai bine! Fiţi binecuvântat!
Frate Marius, nu stiu ce si cat de mari talazuri au trecut sau trec peste dumneavoastra dar doresc din toata inima sa va aduc un dram de imbarbatare spirituala: „Dacă slăbeşti în ziua necazului, mică îţi este puterea…” (Proverbe 24:10-14).
Apoi, in Isaia 33: 23: „Funiile tale s-au slabit, asa ca nu mai pot strange piciorul catargului, si nu mai pot intinde panzele…Atunci se imparte prada, care-i asa de mare , ca pana si ologii au parte de ea !” In Isaia 40:29-31: „El da tarie celui obosit, si mareste puterea celui ce cade in lesin…”
Frate scump, sunt sigur ca aceste indemnuri sfinte (care, in treacat fie spus, m-au motivat si pe mine spre a-mi atinti privirea, nadejdea si fiinta-mi intreaga catre Domnul si Stanca Mantuirii mele) va vor da puteri sfinte sa ramaneti tare si statornic in Domnul. Pentru dumneavoastra, voi incheia cu versetele 1-7 din Isaia 49. Cititi-le, cugetati asupra lor in camaruta de taina si vedeti cata greutate vesnica de slava cuprind in ele si ca veti descoperi un loc de pace si liniste, „seninatate si incredere” exista aici si pentru dumneavoastra, scumpe frate Marius !
Disperarea este momentul in care ne lipim cel mai mult de Dumnezeu…Cred ca Dumnezeu ingaduie sa trecem prin astfel de clipe ca sa ne simta cit mai aproape…
Frumoasa piesa! Si mie imi vorbeste Dumnezeu prin muzica, asa ca nu pot decat sa spun mereu si mereu „Thank You for the music”! Fiti binecuvantat cu cuvinte potrivite si muzica buna!