Vă puteţi imagina o lumea a bărbaţilor fără cravată? Fără multitudinea de dungi şi culori, picăţele şi pătrăţele, carouri şi imprimeuri. Cravate cu desene, cu steaguri, tematice, presidenţiale cu dungi în diagonale, din mătase, din cîrpă, de înnodat, cu elastic, cu noduri mari şi noduri mici, în trei, în patru, chiar în şapte îndoituri, late şi înguste, lungi şi scurte, ţipătoare şi discrete, cu insemne de club, de armă, militare şi civile…
...............................................
Inutil accesoriu bărbătesc, leneş şerpuitor pe burţile greu de ascuns, “gîtlegău” atîrnător prin mîncare, este singura pată de culoare ca pana la papagal în cenuşiul-negriul-alburiul costumelor noastre, între pantofii cremuiţi şi chelia lăcuită. Folos? Cît globurile pe pomul de Crăciun sau cît rama la fotografie? Cît ghiveciul pentru floare sau cît coperta pentru carte? Dacă orice accesoriu ar avea vreo funcţie, care ar fi funcţia practică a cravatei? Acoperitoare pentru nasturii de la cămăşi? Intermezzo între părţile sacoului? Platformă vişinie pentru acul de cravată din aur? Mijloc de încriptare a unui mesaj către comunitate? Cîte una sau toate la un loc.
De la ososul zurbagiu cochet pînă la patronul hipertensiv şi supraponderal toţi ne încrăvăţim! De ce?
...............................................
Vă puteţi imagina starea “fără cravată”, starea de priveghere-preaveghere la orice amănunt, de suspiciune faţă de orice-i “moft”, privirea ascuţit-acră faţă de tot ce-i inutil şi despre care nu ştii de unde vine? E starea bunicilor noştri “fără cravată”.
...............................................
Ei măcar ştiau, aşa naiv cum îşi explicau ei… ei ştiau de ce NU, noi, generaţie gîtuită şi cu glasul stins în faţa oamenilor cumsecade, nu ştim de ce DA, aşa cum nu ştim de ce facem brad, cozonaci de paşti, ouă roşii, de ce tăiem porc la sărbătoare de prunc, aşa cum ştim de ce tăiem miel la moarte de Dumnezeu.
...............................................
Starea “fără cravată” nu este o stare de relaxare, aşa cum au venit politicenii noştri la primele negocieri, este stare de trezie, stare de strajă, aşa cum repeta Marcu Nichifor (tot fără cravată) “să fim cu maaare bagare de samă!!!”-
...............................................
Starea de "fără cravată" este starea în care lăsăm starea socială la o parte, "doftoricirile", funcţiile, lozincile, formulele, prefixele şi cărţile de vizită.
...............................................
Suspiciunea, fariseismul, legalismul şi circumspecţia inutilă sînt învecinate cu acestă stare. Sigur! Dar nu aşa este tot creştinismul? Nu imediat ne bate pe umăr păcatul din dreapta? Binefacerea care devine diabolic act.
...............................................
Poate că ne-ar trebui o generaţie descrăvăţită, o generaţie care să refuze a purta ornamentul în favoarea unei declaraţii vestimentare, cu “moft” profetic, că este în starea de nelinişte care precede răspunsul la întrebarea DE CE?
...............................................
https://mariuscruceru.ro/2009/01/05/fara-cravata/
Marius Cruceru 
Mario Maccaferri este lutierul care a facut designul chitarelor manouche/jazz. din cate imi aduc aminte – din ce am citit mai demult – a fost ucenicul lutierului italian Luigi Mozzani de cand era inca copil. apoi s a apucat de chitara clasica si a construit o chitara clasica cu extra-coarde un fel de harpguitar pe care canta. un accident (daca imi aduc aminte era ceva legat de inot) a pus capat carierei de chitarist dar a continuat sa construiasca instrumente. pentru o scurta vreme a avut un parteneriat cu selmer care a constat in deschiderea unei lini pentru productia chitarelor. au avut cateva modele. cel din plan este o grand bouche cu nylon, chitara clasica, aveau deasemena grand bouche steel string dar alt bracing inspirat din constructia mandolinelor italiene (cred ca si a spus asta intr un interviu Maccaferri) in esenta ladder bracing. au avut o incercare si cu round soundhole dar nu a fost multe produse. toate chitarele aveau aceeasi plantila si o cutie rezonator fixata in interior (inventia lui Maccaferri). colaborarea cu selmer a durat foarte putin, doi ani cred, in urma unei divergente cu Henri Selmer, lutierul italian a parasit compania. dupa plecarea lui, selmer a scos modelul oval hole/moustache aceeasi plantila dar fara rezonator, bracing ladder asemeni grandbouche dar cu un string length mai mare, de 670 mm in comparatie cu 648 cat aveau primele modele. Django a cantat pe toate modelele dupa cum se vede din poze si marturiile apropiatilor. chitara care a pastrato pana cand a murit a fost #503 din clip.
multumim de informatii, cred ca va trebui sa ne traduci citiva termnei cum ar fi cutia rezonator, plantilla si altele..
cutia rezonator, Maccaferri a denumit o cutie care ajuta (in perceptia lui) la amplificarea sunetului si proiectie fiind fixata in interiorul chitarei. se poate vedea si in poza cu planul de mai sus de clasica. plantilla inseamna forma/plan.
sting length – lungimea coardei intre cele doua puncte de „sustinere” gat si cordar – se mai zice si diapazon…
bracing – constructia interioara a chitarei pe fata (soundboard) si spate. in planul de mai sus se observa un bracing de tip fan (evantai) sau kite (zmeu) deoarece are forma respectiva, mai mult sau mai putin. ladder bracing inseamna o constructie tip „scara” asa cum o spune si numele si consta in cazul chitarelor maccaferri in doua sau trei bare transversale in partea de jos a chitarei (lower bout sau prescurtat LB).
mulţumim, eu înţeleg, dar avem cititiori care s-au bucurat de traducerea ta. Mulţumim!
http://www.informatia-zilei.ro/sm/cultura/chitaristul-yaron-hasson-in-recital-marti-la-filarmonica/
La care filarmonică?
In Satu Mare nu-i decat una. Aprox. pe langa hotel Dacia, in centru.
ce anume?
ah, acum m-am prins.