Vă puteţi imagina o lumea a bărbaţilor fără cravată? Fără multitudinea de dungi şi culori, picăţele şi pătrăţele, carouri şi imprimeuri. Cravate cu desene, cu steaguri, tematice, presidenţiale cu dungi în diagonale, din mătase, din cîrpă, de înnodat, cu elastic, cu noduri mari şi noduri mici, în trei, în patru, chiar în şapte îndoituri, late şi înguste, lungi şi scurte, ţipătoare şi discrete, cu insemne de club, de armă, militare şi civile…
...............................................
Inutil accesoriu bărbătesc, leneş şerpuitor pe burţile greu de ascuns, “gîtlegău” atîrnător prin mîncare, este singura pată de culoare ca pana la papagal în cenuşiul-negriul-alburiul costumelor noastre, între pantofii cremuiţi şi chelia lăcuită. Folos? Cît globurile pe pomul de Crăciun sau cît rama la fotografie? Cît ghiveciul pentru floare sau cît coperta pentru carte? Dacă orice accesoriu ar avea vreo funcţie, care ar fi funcţia practică a cravatei? Acoperitoare pentru nasturii de la cămăşi? Intermezzo între părţile sacoului? Platformă vişinie pentru acul de cravată din aur? Mijloc de încriptare a unui mesaj către comunitate? Cîte una sau toate la un loc.
De la ososul zurbagiu cochet pînă la patronul hipertensiv şi supraponderal toţi ne încrăvăţim! De ce?
...............................................
Vă puteţi imagina starea “fără cravată”, starea de priveghere-preaveghere la orice amănunt, de suspiciune faţă de orice-i “moft”, privirea ascuţit-acră faţă de tot ce-i inutil şi despre care nu ştii de unde vine? E starea bunicilor noştri “fără cravată”.
...............................................
Ei măcar ştiau, aşa naiv cum îşi explicau ei… ei ştiau de ce NU, noi, generaţie gîtuită şi cu glasul stins în faţa oamenilor cumsecade, nu ştim de ce DA, aşa cum nu ştim de ce facem brad, cozonaci de paşti, ouă roşii, de ce tăiem porc la sărbătoare de prunc, aşa cum ştim de ce tăiem miel la moarte de Dumnezeu.
...............................................
Starea “fără cravată” nu este o stare de relaxare, aşa cum au venit politicenii noştri la primele negocieri, este stare de trezie, stare de strajă, aşa cum repeta Marcu Nichifor (tot fără cravată) “să fim cu maaare bagare de samă!!!”-
...............................................
Starea de "fără cravată" este starea în care lăsăm starea socială la o parte, "doftoricirile", funcţiile, lozincile, formulele, prefixele şi cărţile de vizită.
...............................................
Suspiciunea, fariseismul, legalismul şi circumspecţia inutilă sînt învecinate cu acestă stare. Sigur! Dar nu aşa este tot creştinismul? Nu imediat ne bate pe umăr păcatul din dreapta? Binefacerea care devine diabolic act.
...............................................
Poate că ne-ar trebui o generaţie descrăvăţită, o generaţie care să refuze a purta ornamentul în favoarea unei declaraţii vestimentare, cu “moft” profetic, că este în starea de nelinişte care precede răspunsul la întrebarea DE CE?
...............................................
https://mariuscruceru.ro/2009/01/05/fara-cravata/
Marius Cruceru 
Subiect foarte interesant de distingeri extra-fine.
Libertatea de exprimare este un mit. Nu exista libertate de exprimare. Tot mai multe institutii sunt in chinuri groaznice sa fie cat se poate de obiective si sa nu supere pe nimeni. Sa nu ii jigneasca pe musulmani, pe atei, dar prin faptul ca modifica unele chestiuni jignesc crestinismul. Deci? Cum facem sa fie bine.
La fel este si cu relativismul. Un relativist adevarat ar trebui sa recunoasca faptul ca exista posibilitatea de a exista adevar absolut, cat si posibilitatea ca nu poate exista adevar absolut. N-ar avea voie sa afirme nici un fel de absolut. Dar, totusi il fac. Asa se face ca relativismul este tot un mit. Relativismul este impracticabil.
Pluralismul religios se incadreaza in aceeasi problema. Explicatia este data in engleza.
Nice try. Cred că subiectul articolului – pluralismul religios – nu are corespondență în realitate. Cel puțin eu n-am auzit încă de vreo mișcare care să adune religiile la careu să dea onor comandantului unic. Indivizi izolați (de creierul lor) or fi dar iarăși sunt greu de observat cu ochiul liber, înghesuiți de mulțimea fund-a-mental-iștilor.
Is this preaching to the choir? A very noble and inoffensive sport.
Aș fi curios dacă ar spune exact aceleași lucruri despre toleranța religioasă deși mă îndoiesc ar suna a auto-faultare.
Cu o roată lipsă la căruța auto-flat(ul)ării (pre-miză falsă = concluzii irelevante) firul logicii nu poate fi decât pe lângă drum pe lângă…
Notă pentru Marius: dacă lași comentariul promit că nu mă leg de Aciduzzu. Da nici el de mine.
Dacă nu, nu. Am zis
poate ca exista.Doar ca trebuie sa mai calatoresti.
Bine zis ! Bine remarcat ! Bine…bifat !
„Notă pentru Marius: dacă lași comentariul promit că nu mă leg de Aciduzzu. Da nici el de mine.”
Ce am eu (a face cu tine) voi, fiii Teruiei ?” ( 2 Samuel 19:22; 2 Samuel 16:10).
„Incapem” draga Sam, amandoi, pe blogul fratelui Marius, ca doar nu suntem…supraponderali !
Go one ! S-auzim numai de bine !
OFFTOPIC
Poate te interesaza. Manuscrisele de la Marea Moarta, digitalizate. http://dss.collections.imj.org.il/isaiah#1:1 .
http://www.forbes.com/sites/alexknapp/2011/09/27/google-is-digitizing-the-dead-sea-scrolls/
Thanks. Am trecut situl la blogroll.
Just a beginner. Visul e sa pot citi in original dar nu inainte de a ma scufunda in cultura vremii folosind cat de multe surse posibil.
Raspunsul de la gabriel Dinca era destinat aici. My fault.Am citit si textul din linkul lui.
Thanks both
mulţumim!
In ce mod pot sa va trimit o intrebare. Am incercat sa o postez la „Intrebari” dar nu o posteaza.
Poate ar merita, in acest context, sa reflectam un pic si la varianta propusa de Kant, care cauta Religia in limitele ratiunii. In pofida pluralismului religios, exista cu siguranta elemente comune care tin de esenta vietii religioase: de pilda, indemnul de a trata pe ceilalti ca scopuri in sine, de a nu ucide, de a respecta demnitatea umana, etc. Indraznesc chiar sa recomand o carte in acest sens:RELIGIA SI SOCIETATEA CIVILA / RELIGION UND ZIVILGESELLSCHAFT.