Acordeonul a avut o soartă împleticită şi ciudată în bisericile evanghelice. Bun de luat la colind, un prieten de nădejde în deplasări, a ţinut loc de instrument de acompaniament şi în bisericile baptiste şi în cele penticostale.
Tatăl meu, pastor baptist, cînta la acordeon. Aşa îl ţin minte, cîntînd la acordeon şi caval. Le-am pierdut cu mutările pe amîndouă. Zîmbea larg şi lărgea burduful …. Era destul de priceput.
Cînd eram adolescent am inventat o chestie de care mă mir şi acum. Am demontat burduful unui acordeon şi am făcut un dispozitiv de ventilaţie electrică, aşa că s-a transformat într-o mică orgă, la care am învăţat primele acorduri.
Ciudat lucru, acordeonul a dispărut treptat treptat din bisericile baptiste. A fost înlocuit de orgile de tipul.. „um pa pa, um pa pa”. Nişte nenorociri şi pentru auz şi pentru interpret.
Acordeonul şi-a păstrat un loc privilegiat în bisericile penticostale, mai ales în cele din mediul rural. Există acordeonişti extraordinari, mai ales în bisericile de rromi.
De ce am renunţat la acordeonul bine temperat în bisericile noastre? Iată o întrebare demnă de rubrica „întrebările lui Naum”.
Zilele trecute, cu ajutorul unui cititor al acestui blog, am descoperit o poveste legată de acordeon. Iată AICI textul.
şi două bucăţi… cu totul şi cu totul „nepocăite”, dar prin care se arată ce s-ar putea şi cum s-ar putea cînta la acordeon. Staccato-ul din burduf… artă şi precizie, jocul başilor în complementaritate cu linia melodică, virtuozitatea lui Drăgoi în orice gamă … Admirabil.
Nu merge mîine, dar merge aşa… de sîmbăta seara.
Un Piazzola
şi un Reinhardt
observaţi … bateristul? Este baterist, nu toboşar…
Marius Cruceru 
Nu mă satur să-l ascult !
Este inteligent , iar cînd intră în stare dialogală e plin de rafinament , vorbeşte doar cînd e întrebat , nu apasă pe vorbă prea tare şi o tratează ca pe o clapă al cărei sunet îl aşteaptă cu drag , se opreşte imediat dacă intervine unul din preajma lui chiar dacă l-a întrerupt în toiul frazei şi este modest.
Dealtfel , un artist de talia lui nici nu are soluţii alternative la modestie ; e legat iremediabil de modestie !
La fel cum „versul” exprimă „puritatea elegantă a stilului”* , şi măsurile muzicale prin care se exprimă Emy Drăgoi îi descoperă capabilitatea proprie de dezvoltare şi manifestare elegantisimă prin armoniile sunetului.
Nici nu ai cum să te comporţi şi să te exprimi altfel decît o faci în comportamentul pe care-l manifeşti cu atîta drag faţă de apăsarea clapelor…
Vorba vine din stare , la fel ca şi muzica ; starea lor comună le fac , pe cele două limbaje , complementare.
Un veritabil act de cultură muzicală înaltă şi culturalizatoare !
………………………………….
*Voltaire , „Pensees diverses”.
Incepe sa dispara si din bisericile penticostale cel putin din cele romanesti! Acum e inlocuit de acordeonul acela hibrid care poti sa-l cuplezi la statie si care scoate sunete aferente altor instrumente!
nimic nu se poate asemăna cu sunetul real de acordeon, nicio orgă electronică nu poate imita sunetul de armoniu şi de acordeon, dacă daţi peste aşa ceva… anunţaţi-mă şi pe mine.
sînt curios
totusi poate vreti sa vedeti si ceva de genul acesta.Eu zic ca se merita munca chiar si pe acordeon