Vă puteţi imagina o lumea a bărbaţilor fără cravată? Fără multitudinea de dungi şi culori, picăţele şi pătrăţele, carouri şi imprimeuri. Cravate cu desene, cu steaguri, tematice, presidenţiale cu dungi în diagonale, din mătase, din cîrpă, de înnodat, cu elastic, cu noduri mari şi noduri mici, în trei, în patru, chiar în şapte îndoituri, late şi înguste, lungi şi scurte, ţipătoare şi discrete, cu insemne de club, de armă, militare şi civile…
...............................................
Inutil accesoriu bărbătesc, leneş şerpuitor pe burţile greu de ascuns, “gîtlegău” atîrnător prin mîncare, este singura pată de culoare ca pana la papagal în cenuşiul-negriul-alburiul costumelor noastre, între pantofii cremuiţi şi chelia lăcuită. Folos? Cît globurile pe pomul de Crăciun sau cît rama la fotografie? Cît ghiveciul pentru floare sau cît coperta pentru carte? Dacă orice accesoriu ar avea vreo funcţie, care ar fi funcţia practică a cravatei? Acoperitoare pentru nasturii de la cămăşi? Intermezzo între părţile sacoului? Platformă vişinie pentru acul de cravată din aur? Mijloc de încriptare a unui mesaj către comunitate? Cîte una sau toate la un loc.
De la ososul zurbagiu cochet pînă la patronul hipertensiv şi supraponderal toţi ne încrăvăţim! De ce?
...............................................
Vă puteţi imagina starea “fără cravată”, starea de priveghere-preaveghere la orice amănunt, de suspiciune faţă de orice-i “moft”, privirea ascuţit-acră faţă de tot ce-i inutil şi despre care nu ştii de unde vine? E starea bunicilor noştri “fără cravată”.
...............................................
Ei măcar ştiau, aşa naiv cum îşi explicau ei… ei ştiau de ce NU, noi, generaţie gîtuită şi cu glasul stins în faţa oamenilor cumsecade, nu ştim de ce DA, aşa cum nu ştim de ce facem brad, cozonaci de paşti, ouă roşii, de ce tăiem porc la sărbătoare de prunc, aşa cum ştim de ce tăiem miel la moarte de Dumnezeu.
...............................................
Starea “fără cravată” nu este o stare de relaxare, aşa cum au venit politicenii noştri la primele negocieri, este stare de trezie, stare de strajă, aşa cum repeta Marcu Nichifor (tot fără cravată) “să fim cu maaare bagare de samă!!!”-
...............................................
Starea de "fără cravată" este starea în care lăsăm starea socială la o parte, "doftoricirile", funcţiile, lozincile, formulele, prefixele şi cărţile de vizită.
...............................................
Suspiciunea, fariseismul, legalismul şi circumspecţia inutilă sînt învecinate cu acestă stare. Sigur! Dar nu aşa este tot creştinismul? Nu imediat ne bate pe umăr păcatul din dreapta? Binefacerea care devine diabolic act.
...............................................
Poate că ne-ar trebui o generaţie descrăvăţită, o generaţie care să refuze a purta ornamentul în favoarea unei declaraţii vestimentare, cu “moft” profetic, că este în starea de nelinişte care precede răspunsul la întrebarea DE CE?
...............................................
https://mariuscruceru.ro/2009/01/05/fara-cravata/
Marius Cruceru 
OFFTOPIC
Ce s-a intamplat cu blogul Trezire Spirituala? S-a mutat in alt loc?
nu, cred că s-a trezit din nou, verificaţi.
Imi permit si eu sa intreb…de ce nu va semnati cu numele intreg? …Cum sinteti „unul dintre ultimii credinciosi”, poate am beneficia …sa va cunoastem; nu de alta dar in doi ani vor fi alegeri noi…
A disparut „motivul” comentariului meu…poate e bine sa stergeti si comentariile mele ca nu mai fac sens…
motivul comentariului este trecut la spam. voi lăsa discuţia aşa de învţătură de minte pentru cei care doresc să forţeze limitele
faptul că nu răspund la comentarii nu înseamnă că sînt cu totul absent.
„Nu mai fac sens” inseamna de fapt „nu mai au sens”. Explicatia este pentru cei care, vorbind limba romana, au oroare de romgleza romanilor americani (interesant cum romanii stabiliti in Anglia nu par sa aiba aceleasi probleme de limba!!!) si refuza cu incapatanare sa o accepte.
Sa ii binecuvinteze Dumnezeu cu intelepciune si putere de munca!
WOW – tineretul e la putere! Quiet a change!
Nu-i tocmai „tineretul”. DAn Paul este peste 40 de ani. Ah, scuze… şi tu… deci sîntem „tineri” încă 🙂
Cred ca suntem! 🙂 Dar ma refeream si comparativ cu cei ce au fost inainte…sau cu cei care am auzit ca au fost propusi!?
Da, cred că este o schimbare spre bine. Dumnezeu să le dea putere!
Mă bucur pentru Asociaţie, dar îi compătimesc pe prietenii mei, mai ales pe Dan Paul.