Dragi Prieteni,
Consider faptul de a fi în lume ca pe un privilegiu. Acest lucru se cuvine celebrat zi de zi.
Scriu. Fotografiez. Mănânc. Dorm. Călătoresc. Citesc. Iubesc. Mă plictisesc. Nu fac nimic. Inot. Viaţa mea, ca şi a noastră a fiecăruia dintre noi, e uneori de o groaznică banalitate. Alteori, e trepidantă şi fascinantă. Oricum aş privi-o, la scara cosmică a lucrurilor, ea nu prea contează. Însă povestea întâlnirilor şi aventurilor noastre, da. Sunt condimentele ce dau gust, culoare şi sens destinului fiecăruia dintre noi.
Cred că dacă ţi s-a dat un talent, se cuvine să-l foloseşti cumva, să-l pui în joc. Dacă ţi se oferă şansa de a fi în arenă şi nu în tribune, nu e bine să o ratezi. În copilărie, părinţii m-au dat la înot şi m-au uitat acolo zece ani. Am adunat sute de kilometri înotaţi şi nişte diplome. Anul trecut însă, am înotat în sfârşit cu sentimentul că fac ceva util. Am reuşit să strâng înotând la Swimathon 2010 în jur de 3500 de euro, bani care au fost folosiţi de către Fundaţia Comunitară Cluj pentru acordarea unor burse copiilor nevoiaşi.
Anul acesta pe 16 iulie voi înota iar, dar de data aceasta într-o ştafetă împreună cu alţi 3 prieteni. Puteţi afla detalii despre noi şi motivaţiile fiecăruia în pdf-ul ataşat. În secret, mi-aş dori ca să batem recordul de bani adunaţi anul trecut. Avem însă mare nevoie de generozitatea voastră. Orice sumă cât de mică e binevenită. Ea poate fi fixă sau în funcţie de numărul de bazine pe care reuşim să le înotăm într-o oră fix. Îmi puteţi scrie direct sau puteţi sprijini ştafeta noastră completând direct formularul de angajament accesând linkul ACESTA.
Nu ne supărăm deloc dacă daţi mai departe acest mesaj umanitar prietenilor sau firmelor care ar putea sprijini această acţiune de strângere de fonduri. Gicu Şerban şi cu mine (poate ştiţi, am scris împreună o carte despre fotografie care se intitulează, culmea! Înot sincron) vom scrie periodic pe un blog, pe care vă invităm să-l urmăriţi aici.
Nu e simplu să înoţi 50m liber sub 40 de secunde. Nu e simplu nici să te trezeşti dimineaţa şi să înoţi afară când temperatura e sub 15 grade. Nu e prea simplu să te simţi uşor expirat la 40+ de ani. De fapt, nimic nu e simplu, nici măcar să renunţi la timpul şi banii tăi pentru a-i ajuta pe alţii, însă totul poate fi posibil. Eu mă încăpăţânez să cred în chestia asta. Aici puteţi vedea ultimul meu antrenament în piscina acoperită
Sper sa vă motiveze.
Vă mulţumesc.
Cu drag, Voicu Bojan, Cluj
Marius Cruceru 
Au fost vremuri în care priveam cu o oarecare mirare la inventivitatea occidentalilor de a pune la cale tot felul de „evenimente” cu scopuri caritabile. Mai apoi, am constatat că pe unele le-am preluat şi noi (Teledon etc). Să înoţi însă pentru străngere de fonduri… Limitele inventivităţii nu pot fi niciodată stabilite, după cum nici inventivitatea nu poate avea limite. Îi admir foarte mult pe oamenii care au puterea să creadă, în afară de idealul transcendental, în idealuri telurice…
Am asistat de multe ori la persiflarea acestui gen de oameni. M-a durut. Şi m-a durut fiindcă ştiam că, în fond, majoritatea dintre noi suntem potenţiali astfel de oameni. La urma urmelor, deosebirea dintre o legumă şi om poate fi chiar idealul…
Pentru toţi cei ce pot să le pară altora ciudaţi în iniţiativele pe care le au… „Nu te îngrijora de ceea ce gândesc oamenii, nu li se întâmplă prea des!”