Un pic de deşteptăciune de la Academicianul Grigore Moisil

Poate că aceasta este una dintre perioadele în care ar trebui să ne cîntăm mai dihai imnul: Deşteaptă-te … române!

Nu pot înţelege cum ignoranţa istorică a unui preşedinte poate fi apărată cu nuvele, youtuburi şi metafore uzate, aşa cum nu înţeleg cum proasta creştere poate fi minimalizată prin articole în care se risipeşte talent şi minte vrednice de cauze mai bune.

Privesc perplex cum oameni de carte şi educaţi în bune şcoli încearcă din răsputeri să apere un gest incalificabil prin apelul la meseria demult abandonată a preşedintelui. Hei, împăratul nu are haine pe el, chiar dacă încercăm să-i croim din vorbe şi comparaţii disproporţionate mătasea invizibilă.

Cîntecul Cidului nu se poate citi lîngă Mioriţa. Să-şi păstreze fiecare eroii la loc şi căpitanii de vase sub drapelele aferente. Nici Ulise nu-i Toma Alimoş, nici Pintea Haiducul nu-i Robin Hood, iar Clint Eastwood nu joacă în aceleaşi filme cu Florin Piersic, deşi amîndoi călăresc cai. Ce uită apărătorii domnului Băsescu este că generalii şi căpitanii aduşi în comparaţii nu s-au apucat să ţină lecţii de istorie în Forum, ci şi-au văzut de manivela lor şi acolo şi-au dat măsura eroismului.

Nu înţeleg cum rîgîitul intenţionat din salon, după răsturnarea sticlei de şampanie pe gît, rîgîit auzit de toţi de altfel, trebuie interpretat neapărat ca o tuse nefericită, dar bine motivată medical.

Este spectaculos maratonul unor tineri intelectuali, care fac eforturi exagerate să ne explice cum, în ciuda istoricilor care au reacţionat deja, în ciuda unor oameni de (mai multă) carte, care s-au exprimat un pic tardiv, să ne explice adică faptul că preşedintele nostru a reacţionat în deplinătatea cunoştinţelor istorice şi după o etică profesională de tangaj, pe care şi-a păstrat-o şi pe uscat.

Absolut aiuritor. Am o bănuială că spectacolul jalnic va continua. S-ar putea ca şi la alegerile viitoare să votez Băsescu (deşi nu se mai poate, oricum un preşedinte de paie pus de dînsul, după modelul Medveev = Putin, dacă vom avea tot opţiunile Paie-Băsescu, Ponta, Crin şi eternificatul Vadim), dar asta nu mă opreşte să fiu lucid acum şi să spun că primul om din stat şi-a pierdut lumina răcelii de gîndire sub cupolele reflectoarelor din studioul de televiziune, cînd s-a băgat în reintepretarea istoriei.

Pînă ne vom răcori, via Dorin Frandeş, aş dori să vă ofer cîteva spuse, zicători, proverbe şi vorbe de luciditate de la Academician. Unele aparţin chiar dînsului, altele îi sînt atribuite, dar merită o lectură de survol. Dincolo de faptul că am sfîrşit ca filolog, am început ca matematician. Am făcut mate-fizică în liceu pînă mi-a ajuns dincolo de gît. Cred că în aceste vremuri ar merita să ne întoarcem la răceala matematicii, poate că ni se limpezesc gîndurile. Se pare că la aceste vremuri, filozofia, teologia, filologia şi codul bunelor maniere nu ne mai ajută.

O anecdotă în care nici ascultătorii, nici povestitorii, nu înţeleg ce se întâmplă, se numeşte roman psihologic.Cea mai mare schimbare ce se va petrece în Ministerul Învăţământului va fi atunci când nu se va schimba nimic.

Duşmanii se recrutează dintre prieteni.
Când îmbătrâneşti, nu mai ai inimă, ai cord.
Un lucru improvizat trebuie foarte bine regizat.
Ni se cere să facem ştiinţă productivă şi producţie ştiinţifică. Ar fi mai bine dacă am reuşi să facem ştiinţă ştiinţifică şi producţie productivă.

La o şedinţă la Academie:
Un geolog: Eu am făcut nu ştiu câţi km toată vara şi am făcut două lucrări.
Un chimist: Eu am stat toată vara închis în cei 40 m2 al laboratorului şi am făcut 4 lucrări.
Moisil: Eu am stat toată vara întins pe pat şi am elaborat Teoria mecanismelor automate.

– Domnule profesor, credeţi în vise?
– Sigur, dragă! Să vezi: acu’ câtăva vreme am visat că devenisem academician, că eram în aulă şi prezidam o şedinţă. Şi când m-am trezit, într-adevăr eram academician, eram în aulă şi prezidam o şedinţă.

– Îl cunosc bine pe cutare. Moisil: E bine să cunoşti bine pe cineva. Dacă-l cunoşti foarte bine, e rău.
Despre un matematician: Este mare în matematică, prin erorile pe care le face.
Scaunele prezidenţiale sunt periculoase: au un microb care se urcă la cap.
Profesorul Moisil, la 65 de ani, după ce şi-a scrântit piciorul: Ştiam că la vârsta mea te scrânteşti la cap, nu la picior.
La şedinţa de Consiliu profesoral în vederea titularizării, prof. Ştefan Procopiu a votat contra numirii lui Moisil, „candidatul fiind prea tânăr” pentru a ocupa postul de profesor. – E un defect de care mă corectez în fiecare zi, a replicat Moisil.

Moisil, către un meteorolog:
– Cu ce probabilitate daţi prognoza timpului?
– Cu cel mult 40%, domnule profesor.
– Atunci de ce nu spuneţi pe dos, că aveţi şanse de 60%!

Un prieten îi spune într-o zi:
– Matematica asta pe care o predici tu, m-am săturat de ea până peste gât.
Moisil:
– Dar matematica se face de la gât în sus!

In timpul unui curs profesorul începe să caute printre hârtiile pe care le avea pe masă. Nu găseşte însemnările de care are nevoie, se opreşte şi spune: – Lăutarii cântă după ureche, muzicanţii, după note. Eu mi-am uitat notele acasă.

Explicând principiul recursivităţii:
– Eşti de acord că orice om are dreptul la un pahar de cognac?
– Da.
– Bei paharul, îl pui jos. Eşti alt om. Şi cum orice om are dreptul la un pahar de cognac… şi aşa mai departe.

O reporteră spune la un moment dat, în cursul unui interviu:
– Ştiţi că adevărul supără!
Moisil:
– Pe mine o teoremă de matematică nu m-a supărat niciodata.

O teoremă e o scrisoare de dragoste către un necunoscut, către acela care îi prinde nu numai înţelesul, ci şi toate subînţelesurile.Un matematician face matematică fiindcă vede în matematică ceva frumos, ceva interesant, ceva care îi place, ceva care îi e drag, ceva care îl tulbură, îl face să gândească, să mediteze, să viseze.

Poate singura superioritate a calculatorului este că se corectează când greşeşte. Om s-o facă, mai rar!

Cineva l-a întrebat: „Credeţi că e potrivit ca un profesor să facă glume la cursuri?”. Profesorul Moisil a răspuns: „Ştiinţa nu e tristă, decât pentru unii.”

Ştiinţa se răzbună ca o femeie: nu când o ataci, ci când o neglijezi.

Ştiinţa merge astăzi mai repede ca omul de ştiinţă; ai pornit împreună şi ţi-o ia înainte. Ar fi de scris odată povestea celor ce şi-au pierdut răsuflarea alergând după propriile lor idei. Şi tragedia celor ce, nevrând să rămână în urmă, nu pot să mai meargă înainte. Şi comedia amară a celor ce neputând alerga, încearcă să oprească puhoiul. Şi dramele provocate de cei ce, neînţelegând noul, îi prigonesc pe cel ce-l practică.

Sunt pentru lucruri noi; dar mai mult decât lucrurile care sunt astăzi noi, eu apreciez lucrurile care vor fi noi abia mâine.

Filozoful trebuie să fie în stare să înţeleagă lumea de astăzi, ştiinţa contemporană şi să se bazeze pe cele mai noi date ale ştiinţei, pentru a dezvolta concepţia noastră despre lume.

Marea calitate a unui şef de şcoală este de a fi bucuros când e depăşit de elevii săi.

Problema morţii este vie (la o anumită vârstă).

Tot ce e gândire corectă este sau matematică, sau susceptibilă de matematizare.

Un om e uman nu numai prin defectele lui ci şi prin calităţile lui.

Nici o problemă nu are graniţe. Orice răspuns are multe.

Matematica va fi limba latină a viitorului, obligatorie pentru toţi oamenii de ştiinţă.

Tocmai pentru că matematica permite accelerarea maximă a circulaţiei ideilor ştiinţifice.

Nu sunt destul de sigur de excelenţa metodelor mele pentru a deveni martir susţinându-le.

Ştiinţa nu e bună azi, dacă ieri nu s-a gândit la mâine.

Se ştie că un profesor bun e cel care te face ca lucrurile mai grele să ţi se pară uşoare.

Stiinţă e formată numai din afirmaţii şi negaţii, dar trăirea unei ştiinţe e formată din întrebări şi răspunsuri, din bănuieli şi îndoieli.

Măsură legislativă, o indicaţie administrativă este una din componentele vieţii unei societăţi; opinia publică e o altă componentă. Nu trebuie crezut că dacă se decretează o lege, ea se va şi aplica. Nu se aplică decât legile cu care sunt de acord cei ce le aplică.

Eu cred că omul trebuie să caute să găsească plăcerea în însăşi munca lui. Consider că munca e o pedeapsă numai dacă omul nu se află la locul potrivit, dacă face altceva decât îi place.Sunt unii oameni care cred că matematica trebuie făcută între cutare şi cutare oră. Nu e adevărat. Matematica nu se face la ore fixe. Matematica se face când îţi vine o idee. Noaptea sau dimineaţa, când te scoli, când te speli, te gândeşti. Dacă nu te speli, te gândeşti când nu te speli.

Noi, matematicienii, facem activitate fără planuri, nu de alta, dar ca să ne deosebim de alţii, care fac planuri, fără activitate.Evident, practicarea ştiinţei e muncă grea; sunt unii care, plictisindu-se să gândească ştiinţa, cred că e mai uşor să gândească despre ştiinţă; mare păcăleală: e mai greu. Atunci să ne mulţumim să vorbim despre ştiinţă. Asta da. E mai uşor? Este.

Greu nu e să ai dreptate, greu e să convingi pe alţii. Nu întotdeauna e greu, ci numai când ai dreptate. Şi mai ales e greu să convingi pe cei care spun că s-au convins.

Sunt oameni care spun: există şi greşeli fecunde. Nu greşeala e fecundă ci îndreptarea ei.

Se ştie că o idee începe prin a fi un paradox, continuă prin a fi o banalitate şi sfârşeşte prin a fi o prejudecată.

Să nu se teamă nimeni de lucrurile abstracte şi foarte abstracte, mai ales în matematică; matematica, tocmai pentru că este matematică, este abstractă. Cu cât un lucru este mai abstract, cu atât el îmbrăţişează domenii mai vaste şi deci este aplicabil în mai multe cazuri concrete.

Eu sunt omul care demonstrează. Nu conving.Cărţile bune nu mor niciodată.

Un matematician de obicei e întrebat la ce serveşte matematica şi abia dacă găseşte o ocazie să spună că e frumoasă şi că lui îi serveşte în primul rând fiindcă îi e dragă. Înţelegerea unui fenomen îţi schimbă modul de a vedea întreaga lume şi matematica îţi serveşte şi ţie să ai un plus de cunoştinţe.

Aici e sarcina cea mai mare a profesorilor, care trebuie să ştie să preia ce se ştie pe lume, pentru a-i învăţa pe alţii. Şi aici e rolul mare al oamenilor de ştiinţă care trebuie să inventeze lucruri noi ce nu se ştiu încă. Prima condiţie e de a învăţa ceea ce se ştie.

Imaginaţia e şi ea o sursă de informare.

Într-adevăr, dacă este ceva cu care trebuie să rămână absolventul unor cursuri liceale, acel ceva este învăţul de a gândi just.

Explozivul cel mai puternic nu este tri-nitro-toluenul, nici bomba atomică, ci ideea omenească.

Omul nu progresează decât atunci când ştie că nu poate să facă ce vrea.

Fireşte, nu orice lucru ieşit din comun are neapărat şi valoare, dar orice lucru de autentică valoare e, neapărat, ieşit din comun.

Un om la 20 de ani trebuie să fie admirat, la 30 apreciat, la 40 invidiat şi la 60 stimat.

Întrebările la care trebuie să răspunzi cel mai sincer sunt cele pe care ţi le pui singur.

Pentru elev este esenţial cum rezolvă problemele; pentru profesor cum le pune.Numai prostia poate să aibă intermitenţe.

Ce este un pesimist? Un optimist bine informat.

Nu e de părerea ta cel ce te aprobă, ci cel ce te imită.

E rău că la bătrâneţe dosarul medical e mai mare decât dosarul de cadre.

Marele regret al vieţii mele este de a nu fi avut nici unul.

Despre Marius David

soțul Nataliei
Acest articol a fost publicat în Perplexităţi. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

9 răspunsuri la Un pic de deşteptăciune de la Academicianul Grigore Moisil

  1. Alin Suciu zice:

    Si eu cred ca situatia e penibila. Dar nu e de mirare, intelectualii, mai ales cei tineri, sunt adesea naivi politic. Praslea e mereu gata de sacrificiu pt Imparat.

    • Marius David zice:

      Nu, Alin, Prîslea ar fi trebuit să stea cel mai treaz. Prîslea nu este cel mai naiv, este cel mai cu-minte, îşi pune ţepe şi de asta mănîncă mere de aur.
      Merită făcută o analiză pe seama acestui personaj amintit de tine.

  2. ACIDUZZU zice:

    Frate Marius,
    „Privesc perplex cum oameni de carte şi educaţi în bune şcoli încearcă din răsputeri să apere un gest incalificabil prin apelul la meseria demult abandonată a preşedintelui.”

    Afirmatia dumneavoastra (si nu numai adumneavoastra) desigur, nu se incadreaza in niciun caz in sfera retoricii, ci este rezultatul unei indignari, a unei revolte condamnate la tacere din pricina unui prea mult bun-simt, vizavi de atitudinea („asistenta mutuala…”) unora care lauda sau scuza „la greu” greselile incalificabile ale unui om care ar trebui sa aiba cel putin o reprezentare „heraldica” pentru natiunea aceasta rupta-n…coate si-n genunchi de-atata agonizare intru recastigarea identitatii si demnitatii nationale, pierdute inca din timpul lui…Burebista !
    Pentru noi cei credinciosi, exista referinte si corespondente biblice considerate ca precedente de manifestari de „gen”:
    1. „Am vazut robi calari si voievozi umbland pe jos”;
    2. vai de tine tara, al carui voievod este un copil…” (la minte, desigur);
    3. Romani 1: 28-32. (nu-l mai citez intrucat s-ar putea sa „lezeze” pe cineva, chiar aici pe acest blog, din cauza unor pareri…partizane si la fel de descalificabile cu atitudinea primului om din statul de…fapt !)

    • ACIDUZZU zice:

      Si cand m-am exprimat despre presedintele Basescu cum ca este cel mai derutant presedinte, din cauza ca nu stii niciodata cu care ochi se uita la tine, am fost „taxat” intrucat aduceam in discutie unele metehne fizice…Desigur ca nici atunci si nici acum nu ma refer strict la aceste metehne ci la volubilitatea, versatilitatea si diplomatia de…cartier cu care jongleaza…

  3. elena zice:

    nici un politician din romania nu ar trebui sa mai castige un al doilea mandat, fie de senator, deputat sau presedinte. electoratul ar trebui sa-i invete sa-i sactioneze, pentru ca oricum daca votezi cu altcineva va fi la fel. toti sunt o apa si un pamant, dar poate pana la urma vazand ca sunt sacnctionati, partidele se vor mai reforma.

  4. Eu, când am vrut să-l votez pe Băsescu, mi-am dat seama că nu-mi găsesc buletinul. Poate a fost un semn. 🙂 Acum, nu l-aș mai vota, indiferent de contracandidați. Și nu pentru măsurile din sfera economicului, ci pentru m-am lămurit de el și de susținătorii lui (de gândirea și morala lor). Dacă din PDL s-ar mai putea găsi câțiva oameni serioși, ce să te mai aștepți de la cei care îl susțin necondiționat pe președinte? Eu m-am cam lămurit cât de degeaba e și fundația aia creștin-democrată, cu tot cu Mihail Neamțu, că înțeleg că e vizat de textul de mai sus…
    Cu o doză de subiectivitate,
    F.

  5. Marius David zice:

    Crisuadi, fiecare cu dezamăgirile lui. Domnul Pleşu cu ale sale, tu cu ale tale. În 40 de ani de viaţă m-am perfecţionat în arta de a dez-amăgi şi la înşelat aşteptările. Ţine aproape!

  6. exoligu zice:

    „Într-adevăr, dacă este ceva cu care trebuie să rămână absolventul unor cursuri liceale, acel ceva este învăţul de a gândi just” … întrebarea e, cum testăm asta la BAC?

    Nu ştiu exact răspunsul, dar cred că ştiu criteriul prin care putem diferenţia un subiect prost făcut de unul acceptabil: dacă există posibilitatea copiatului cu ajutorul unor materiale auxiliare, subiectul este prost elaborat.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.