Vă puteţi imagina o lumea a bărbaţilor fără cravată? Fără multitudinea de dungi şi culori, picăţele şi pătrăţele, carouri şi imprimeuri. Cravate cu desene, cu steaguri, tematice, presidenţiale cu dungi în diagonale, din mătase, din cîrpă, de înnodat, cu elastic, cu noduri mari şi noduri mici, în trei, în patru, chiar în şapte îndoituri, late şi înguste, lungi şi scurte, ţipătoare şi discrete, cu insemne de club, de armă, militare şi civile…
...............................................
Inutil accesoriu bărbătesc, leneş şerpuitor pe burţile greu de ascuns, “gîtlegău” atîrnător prin mîncare, este singura pată de culoare ca pana la papagal în cenuşiul-negriul-alburiul costumelor noastre, între pantofii cremuiţi şi chelia lăcuită. Folos? Cît globurile pe pomul de Crăciun sau cît rama la fotografie? Cît ghiveciul pentru floare sau cît coperta pentru carte? Dacă orice accesoriu ar avea vreo funcţie, care ar fi funcţia practică a cravatei? Acoperitoare pentru nasturii de la cămăşi? Intermezzo între părţile sacoului? Platformă vişinie pentru acul de cravată din aur? Mijloc de încriptare a unui mesaj către comunitate? Cîte una sau toate la un loc.
De la ososul zurbagiu cochet pînă la patronul hipertensiv şi supraponderal toţi ne încrăvăţim! De ce?
...............................................
Vă puteţi imagina starea “fără cravată”, starea de priveghere-preaveghere la orice amănunt, de suspiciune faţă de orice-i “moft”, privirea ascuţit-acră faţă de tot ce-i inutil şi despre care nu ştii de unde vine? E starea bunicilor noştri “fără cravată”.
...............................................
Ei măcar ştiau, aşa naiv cum îşi explicau ei… ei ştiau de ce NU, noi, generaţie gîtuită şi cu glasul stins în faţa oamenilor cumsecade, nu ştim de ce DA, aşa cum nu ştim de ce facem brad, cozonaci de paşti, ouă roşii, de ce tăiem porc la sărbătoare de prunc, aşa cum ştim de ce tăiem miel la moarte de Dumnezeu.
...............................................
Starea “fără cravată” nu este o stare de relaxare, aşa cum au venit politicenii noştri la primele negocieri, este stare de trezie, stare de strajă, aşa cum repeta Marcu Nichifor (tot fără cravată) “să fim cu maaare bagare de samă!!!”-
...............................................
Starea de "fără cravată" este starea în care lăsăm starea socială la o parte, "doftoricirile", funcţiile, lozincile, formulele, prefixele şi cărţile de vizită.
...............................................
Suspiciunea, fariseismul, legalismul şi circumspecţia inutilă sînt învecinate cu acestă stare. Sigur! Dar nu aşa este tot creştinismul? Nu imediat ne bate pe umăr păcatul din dreapta? Binefacerea care devine diabolic act.
...............................................
Poate că ne-ar trebui o generaţie descrăvăţită, o generaţie care să refuze a purta ornamentul în favoarea unei declaraţii vestimentare, cu “moft” profetic, că este în starea de nelinişte care precede răspunsul la întrebarea DE CE?
...............................................
https://mariuscruceru.ro/2009/01/05/fara-cravata/
Marius Cruceru 
Ce rezonanţă puternică şi limpede are acest instrument !
Dumneavoastră cîntaţi pe înregistrarea de mai sus ?
Nu eu cînt! Da, extraordinar cum sună, azi am reascultat şi cred că este una dintre cele mai reuşite theorbe pe care le-am văzut şi ascultat
Dragă Marius, mulţumită ţie am aflat aici despre atâtea lucruri minunate şi oameni deosebiţi despre care nu aveam deloc habar. Nici nu ştiam despre…theorbă! Instrumente deosebite şi o muzică extraordinară!
Numai bine!
Fericiti, cei putini care canta la theorba ! Ce mai multi canta doar la…”leorba”! (Expresie „moldovineasca”, desigur…)
Stai că mai urmează zilele astea o surpriză mare!
frate Marius, s-ar putea sa gasesc asa ceva si pe aici pe la guitar center? As fi interesat sa invat la asemenea instrumente.Deocamdata cant la chitara.Verisorul meu canta profesional la chitara.Il puteti gasi pe youtube filip dinca
Va cred ca ca ati avut vibratii 🙂 numai cand o vezi si simti vibratii, dar sa mai si canti la ea. E super.
da, este o încîntare, eu nu am avut tupeul să înregistrez bîlbîielile mele cordofone
Pingback: Toccata a IV-a de Piccinini – Caius Hera | Marius Cruceru
Pingback: E gata! | Marius Cruceru
Pingback: Robert de Visee – Preludiu şi Allemanda la Theorbă | Marius Cruceru
Pingback: Altă bijuterie marca Lőrinczi György | Marius Cruceru
Pingback: Robert de Visee – Preludiu şi Allemanda la Theorbă | Marius Cruceru