Vă puteţi imagina o lumea a bărbaţilor fără cravată? Fără multitudinea de dungi şi culori, picăţele şi pătrăţele, carouri şi imprimeuri. Cravate cu desene, cu steaguri, tematice, presidenţiale cu dungi în diagonale, din mătase, din cîrpă, de înnodat, cu elastic, cu noduri mari şi noduri mici, în trei, în patru, chiar în şapte îndoituri, late şi înguste, lungi şi scurte, ţipătoare şi discrete, cu insemne de club, de armă, militare şi civile…
...............................................
Inutil accesoriu bărbătesc, leneş şerpuitor pe burţile greu de ascuns, “gîtlegău” atîrnător prin mîncare, este singura pată de culoare ca pana la papagal în cenuşiul-negriul-alburiul costumelor noastre, între pantofii cremuiţi şi chelia lăcuită. Folos? Cît globurile pe pomul de Crăciun sau cît rama la fotografie? Cît ghiveciul pentru floare sau cît coperta pentru carte? Dacă orice accesoriu ar avea vreo funcţie, care ar fi funcţia practică a cravatei? Acoperitoare pentru nasturii de la cămăşi? Intermezzo între părţile sacoului? Platformă vişinie pentru acul de cravată din aur? Mijloc de încriptare a unui mesaj către comunitate? Cîte una sau toate la un loc.
De la ososul zurbagiu cochet pînă la patronul hipertensiv şi supraponderal toţi ne încrăvăţim! De ce?
...............................................
Vă puteţi imagina starea “fără cravată”, starea de priveghere-preaveghere la orice amănunt, de suspiciune faţă de orice-i “moft”, privirea ascuţit-acră faţă de tot ce-i inutil şi despre care nu ştii de unde vine? E starea bunicilor noştri “fără cravată”.
...............................................
Ei măcar ştiau, aşa naiv cum îşi explicau ei… ei ştiau de ce NU, noi, generaţie gîtuită şi cu glasul stins în faţa oamenilor cumsecade, nu ştim de ce DA, aşa cum nu ştim de ce facem brad, cozonaci de paşti, ouă roşii, de ce tăiem porc la sărbătoare de prunc, aşa cum ştim de ce tăiem miel la moarte de Dumnezeu.
...............................................
Starea “fără cravată” nu este o stare de relaxare, aşa cum au venit politicenii noştri la primele negocieri, este stare de trezie, stare de strajă, aşa cum repeta Marcu Nichifor (tot fără cravată) “să fim cu maaare bagare de samă!!!”-
...............................................
Starea de "fără cravată" este starea în care lăsăm starea socială la o parte, "doftoricirile", funcţiile, lozincile, formulele, prefixele şi cărţile de vizită.
...............................................
Suspiciunea, fariseismul, legalismul şi circumspecţia inutilă sînt învecinate cu acestă stare. Sigur! Dar nu aşa este tot creştinismul? Nu imediat ne bate pe umăr păcatul din dreapta? Binefacerea care devine diabolic act.
...............................................
Poate că ne-ar trebui o generaţie descrăvăţită, o generaţie care să refuze a purta ornamentul în favoarea unei declaraţii vestimentare, cu “moft” profetic, că este în starea de nelinişte care precede răspunsul la întrebarea DE CE?
...............................................
https://mariuscruceru.ro/2009/01/05/fara-cravata/
Marius Cruceru 
Să începem analiza la prima poză?
1. Amplasamentul…. e ok (eco), singurul aspect în totalitate pozitiv.
2. Stilul gardului e cam de la 1800 (casă americană).
3. Stilul pereților…de inspirație gotică sec. XII-XIV (inclusiv arcele ascuțite de la geamuri), nu merge să-l reproducem în sec. XXI. E autentic așa [http://ro.wikipedia.org/wiki/Fi%C8%99ier:Chartres_1.jpg ].
4. Tâmplăria geamurilor, ca formă e o combinație de gotic-eclectic (amestecat)…lemnul sau plasticul din imagine nu ar avea ce căuta … dacă ar fi fost din fier, era aproape de gotic.
5. Acoperișul, generalizând e de la începuturile omenirii, stuful nu prea merge peste piatră în acest caz……replica (tendința) actuală [http://en.wikipedia.org/wiki/File:Nor%C3%B0rag%C3%B8ta,_Faroe_Islands_(2).JPG].
6. Cromatica elementelor analizate mai sus e „ca nuca în perete”.
7. Concluzie: E un kitsch [http://ro.wikipedia.org/wiki/Kitsch]
Totuși, să închei cu un alt aspect în general pozitiv…se poate locui în casă…e „funcțională”.
Ce putem învăța din poză?
Consultați un arhitect și un designer bun înainte de a costrui o casă AUTENTICĂ.
Aplicație: Să evităm Kitsch-ul în teologie, că arată în cel mai bun caz ca și prima poză de sus!
Flaviu,
să nu ne depăşim competenţele aş spune…
Manastire-ntrun picior ghici ciuperca cei. Glumesc…bine ca nu sunt capre prin inprejurimi ca mai ramanea doar piciorul.
e interesanta, in pofida neajunsurilor de ordin arhitectonic semnalate mai sus. cred ca beneficiaza si de un oarescare comfort termic, avand in vedere proprietatile izolante ale stufului. problema ar consta in vulnerabilitatea acoperisului in fata oricarei scantei, fulger, sau mai rau..un vecin ciudos…
Acoperisul de stuf e o optiune foarte scumpa. La noi un stuf de calitate cu montaj si material se ridica la 55Euro/mp. In Belgia, Olanda, Anglia, Danemarca si se foloseste destul de mult dar isi permit doar cei cu venituri peste medie. Un mp la ei poate sa urce la 200 Euro/mp.
Rezista 50 de ani fara probleme, doar coamele trebuie schimbate odata la cativa ani (parca 10). Daca mi-as permite as pune stuf fara nici o ezitare, ca termoizolant e extraordinar.
Da, este adevărat, este scump, dar dacă eşti în deltă şi îţi poţi procura singur…
Ce-i frumos… uneori e scump,
dar nu tot ce-i scum e şi frumos
As vrea sa pun stuf pe o terasa mica. Cunoasteti pe cineva profesionist ?
O casa similara, dar in Sylt, o insulita din nordul Germaniei e cea mai scumpa casa din lume. Metrul patrat e peste o mie de euro, mai scump decat in Monaco.
Si in arhitectura, ca si in credinta, viata curata se plateste:)
aproape că sînt de acord.
Trebuie sa fi fost si la Hanul Pescarilor, de la Spitalul Judetean spre Paleu…
acoperisul lui nu e asa impresionant ca si al casutelor din imagine dar locul e frumos; merita vizitat, mai ales pentru degustarea specialitatilor culinare
stuful nu arde decat daca faci foc in pod, e tratat ignifug
Fost acolo!